137 matches
-
cea cuprinsă în povestirea intitulată solemn "Marea scenă a potcoavei" sau pățania cu pântecarița, "când - mărturisește autorul - am jucat fără voie rolul de sconcs". Memoriei prodigioase a naratorului nu îi scapă nici micile întâmplări aparent banale având drept protagoniști ființe necuvântătoare, pe această linie tematică existând o anumită înrudire cu scrierile de gen din literatura interbelică. O atestă, între altele, istorisirea cu puiul de vrabie salvat de la moarte sau cea despre câinele de pripas care așteaptă zile la rând în ger
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
de cercetări dendrologice. Si microbii sunt oameni... Ștefan Aurel Drăgan este un poet sensibil și inventiv, care face însă greșeala de a folosi prea des - și într-un mod hazardat - o figură de stil desuetă: personificarea. Tot felul de ființe necuvântătoare, obiecte, elemente de peisaj, abstracții etc. se comportă în versurile sale - din volumul Viespele de frică, Risoprint, Cluj Napoca, 2007 - asemenea unor oameni. Efectul este în cele mai multe cazuri hilar. „O stea - povestește Ștefan Aurel Drăgan - îmi tot făcea cu ochiul un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să cauți să-ți stăpânești emoțiile, să nu tresari la orice mișcare ce se aude în vreun tufiș. Oamenii împart pământul cu cele treizeci milioane de specii și așa cum voi aveți dreptul la viață, au și ele. Și cum sunt necuvântătoare și curioase, unele din ele caută să ia legătura cu voi, dar numai atât pot, atât știu. Păsările și animalele au creier dar este lipsit de judecată. Apoi ce transmit ele vouă și cum vă transmit, voi oamenii cu greu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
învechite și de rigiditate, introducînd în ea acea doză de oralitate necesară pentru a crea iluzia comunicării nu doar cu ceilalți oameni și cu divinitatea, ci cu tot universul. Cînd spune „Fă-mă calfă de înger" și cînd vorbește cu necuvîntătoarele ori cu lucrurile din jur îl precedă într-un fel pe Nichita, care avea orgoliul umilinței de a coborî pînă la necuvinte doar pentru a spune încă o dată, în felul său, că la început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
de urîtul lumii și simți nevoia unei spălări lăuntrice, ai la îndemînă două posibilități: ori fugi în natură, ori deschizi o carte. Ambele te duc spre aceeași lepădare de semeni. Dar dacă natura te primenește supunîndu-te unei cure de tip necuvîntător, o carte te vindecă printr-o terapie contrară. Te cufundă într-o lume în care cuvintele, ținînd loc de oameni, te ajută să nu le mai simți lipsa. Aceasta e senzația pe care o trăiești parcurgînd cartea Madeei Axinciuc. E
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
care îl aștepta zilnic acasă era câinele său care încă se uită undeva în față neînțelegând de ce stăpânul său nu mai vine. Piltoul Adrian Iovan a dispărut dintre noi lăsând în urmă o familie îndoliată, dar și un bun prieten necuvântător, pe Max, câinele său. Animăluțul, un pui adorabil, privește cu ochi calzi în depărtare. Tresare la fiecare foșnet în speranța că omul care avea grijă de el se va întoarce. Lângă poarta casei au fost puse câteva lumânări. Câinele încă
Emoționant. Câinele lui Adrian Iovan încă își așteaptă stăpânul acasă () [Corola-journal/Journalistic/48966_a_50291]
-
fără circulație în țară, sau într-o revistă, mi s-a spus, pe care o scoate în Stșateleț Unite un preot Duania sau Anania, unde ți s-au publicat câteva poezii. Deci pentru cititorul din țară tu ești mort, umbră necuvântătoare, ostracizat pentru cât va dura regimul, dat fiind că ai fost vrăjmaș al Rusiei sovietice. Am aflat că la Craiova apare revista Ramuri 5 în paginile căreia am fost prezenți în îndepărtații ani ai tinereții. Din foștii colaboratori ai revistei
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
să dea fuga la mare Privesc buletinul de știri cu înfrigurare Ce torpoare Mă întreb dacă și pentru privighetoare Ziua de luni e mai apăsătoare Dacă-i afectează în vreun fel viersul Dacă e mai înnorat universul Dacă și pentru necuvântătoare E mai greu mersul.... Nu în noaptea asta În noaptea asta sunt față de zi Așa cum mă știi Cu perle prelinse din lobul urechii, Cu mănuși de chevreau... Una peste alta , o doamnă mișto... Nu e visul vostru de bărbăți, Să
Poezii by Monica Nistorescu () [Corola-journal/Imaginative/3368_a_4693]
-
în mâna dreaptă, așteptând. Trece mult timp până când vede numele lui pe ecranul verde al mobilului. În sfârșit. Ți-am spus că sunt la mare și să nu mă cauți aici, vorbești prea mult. Acuma sunt în căutare de noi necuvântătoare, una am și găsit-o. Tu stai acolo și mătură după tine... Sunt două mesaje, unul după altul, mai vine unul. Stai acolo până după premiera la Regele Lear, o lună nu e mult, doar 30 de zile, o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și nu-i vine să creadă. Lacrimile ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un om de nimic, în căutare de noi necuvântătoare???... Când în estul țării s-au revărsat șuvoaiele și debitul Siretului a ajuns aproape de cel al Dunării, când 15.000 din cele 22 milioane de locuitori ai României au fost evacuați din calea apelor, când partidele s-au înviorat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și încăpățânat, curajos dar și îndărătnic în a-mi ține de urât și care, vai, pentru atât de puțin era „băgat în seamă” în zorii fiecărei zile de școală. Mă ajuta să mă dumiresc la cele din jurul meu el, un „necuvântător” în felul lui, care aștepta doar mâini pricepute pentru a-i mângâia clapele și a-i smulge din „măruntaie” huiete neștiute din necuprinsul zorilor dintâi, sălbatec de vulcanici și asuzitori la „zămislirea de lumi ” la care nădăjduiam nu doar visez
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
de acei pe care i-am pierdut, sau, mai bine spus, m-au pierdut. Ultimul meu prieten, câinele Bob, m-a părăsit, murind și el. Împreună cu el, singurătatea mi se părea mai puțin apăsătoare, iar existența mai suportabilă. Printre lucruri necuvântătoare, simt că înnebunesc. Cum de am supraviețuit, Doamne? Poate, sperând că voi întâlni cândva o ființă asemănătoare mie, dar ... nu mai există viață pe pământ, iar odată cu mine va muri totul. Câți ani am? Astăzi ar fi trebuit să împlinesc
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
o considera pe Alma Redlinger „o prezență tonică până la o vârstă înaintată: ea a pictat până aproape de sfârșitul vieții cu fervoare și bucurie". La Institutul Cultural Român de la Viena s-a deschis expoziția „Fata cu evantai verde sau Poveștile lucrurilor necuvântătoare" în memoria Almei Redlinger. Ana-Maria Altmann și Fabio Gianesi de la Muzeul Albertina sunt curatorii evenimentului la care este prezent și nepotul artistei. Ei afirmă că „inventarul emoțional al picturii Almei Redlinger se restructurează în mod autentic, aflându-și expresia vizuală
IN MEMORIAM de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363213_a_364542]
-
mă mai întreb - dar, iată, răspunsul îl am de la un verb: << să spui totul când ți-i inima neispitită ! >> - Oare, de ce nici capătul lucrurilor nu se cunoaște ? câtă gândire ne mai trebuie oare ? dar, iată, răspunsul îl am de la o necuvântătoare: << fiindcă bălțile Lumii sunt pline de broaște ! >> Referință Bibliografica: ELOGIU BROAȘTELOR / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ELOGIU BROAŞTELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367344_a_368673]
-
mila Domnului, cu înzecit prisos, cu tot mai spornică dobândă”. Pentru Fericitul Ieronim recunoștința este o virtute specific creștină, o obligație de onoare, de dreptate și de iubire, sentimentul natural care, sub o formă modestă, nu lipsește nici la ființele necuvântătoare: “Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul meu nu pricepe” (Isaia 1, 3). Din viața Sf. Gherasim cunoaștem, de asemenea, scena de duioasă recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
ce spun. Obosită, leneșă, în tentativa de a se acomoda în poala mea, pisicuța începe să mă zgârie pe picioare. O las, strâng din dinți și mă mușc de buze, dar o las. E bine să ai alături un prieten necuvântător în momentele de singurătate voluntară. Îi poți povesti orice, îi poți spune orice, fie el secret, o idilă adolescentină sau probleme personale, căci ești sigur că niciodată nimeni altcineva nu le va afla. Mă simt împlinită. Liniștea orașului, semiîntunericul, căldura
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
experimenta fiorii plăcerii trupești, de a poseda lucruri și de a se îmbăta cu ideea că este cineva când, de fapt, doar a reușit să atingă în mod ideal statutul de consumator, care, în viziunea Părinților Bisericii, este o ființă necuvântătoare, supusă vieții instinctive.”[ 43] Referitor la spurcarea minții prin consimțirea cu gândul păcatului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, tâlcuindu-ne felul în care trebuie să înțelegem poruncile lui Dumnezeu, ne învață că săvârșirea păcatului începe la nivelul gândului: „Ați auzit că
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
de azi, se vede lupta pentru putere și controlul țigănimii „slobozite”, istorisite în chip de „batracomeomahie”, de război al broaștelor cu șobolanii (parcă). Confruntările pentru putere din zilele noastre sunt și ele asociate cu lucrări ori cu situații ale regnului necuvântător. Mulți dintre români își povățuiesc pruncii să nu facă la viața lor politica, avertizându-i ca aceasta ar fi o „curva împuțită” de care trebuie să se ferească! Și, pentru că veni vorba de chestia asta care pute, ne vom prevala
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
cap, adică vorbele, exclamațiile și privirile încărcate de sensuri, după care, meditând în singurătate, m-am întrebat: este și asta altă "șopârlă" care încurcă ori maschează hotărâri ale înțelepților din conducerea aleasă a viețuitoarelor noastre de orice fel, cuvântătoare și necuvântătoare. E greu de spus. Oricum, mă pune pe gânduri... Eu cred ca toate "viperele" au dreptul la viață. Este acel drept comun dat din "Facere" de Creatorul lumii. Este dreptul biblic dat de Dumnezeu tuturor viețuitoarelor create de El, fie
DIN NOU DESPRE DREPTUL LA VIAŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356397_a_357726]
-
pedepsele trebuie să apară în urma unor judecați corecte, cinstite și supuse canoanelor de procedură adoptate, însușite și respectate de toate "târâtoarele" de prin nivelurile superioare si inferioare. Dar asta presupune, mai întâi de toate, ca masa de viețuitoare, cuvântătoare și necuvântătoare, să participe la dezbaterea acelor norme ce urmează a se aplica tuturor, în mod uniform, fără excepție. Poate numai așa se pot elimina acele portițe ori „găselnițe” prin care pătrunde intervenția fățișă ori bine mascată, dar cu atât mai mult
DIN NOU DESPRE DREPTUL LA VIAŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356397_a_357726]
-
nu puteam să beau în fața soției, pentru că îmi golea sticlele de alcool la chiuvetă. Așa că mă ascundeam în cotețul animalelor, ca să pot consuma alcool singur, în liniște. Reporter: Nu vă deranjau animalele? Viorel Bălțatu: Nu mă deranjau deloc. Ele erau necuvântătoare... Fiind singur acolo, puneam sticla la gură să beau și mă apuca plânsul, pentru că știam ce mi-a zis doctorul: „Să-ți sapi groapa singur dacă te apuci iarăși de băut”. După ce m-am întors la creștinismul adevărat, mi-am
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356834_a_358163]
-
ceva va izbucni din zidul fortărețelor ascunzișurilor subconștientului mintea crede. mintea atacă. mintea caută nimicul înrobit în necunoaștere și doare Doamne doare în mine întunericul acesta caut mereu calmul cristalului fumuriu și dau prin pasul șarpelui tot de deșertul gândului necuvântătoare a rostirilor repezi îmi cred minții zbaterea în fapt o statică aproape continuă cred în mișcare cred în zborul cu o singură aripă și totuși uite Doamne cum în statica lor cristalele vindecă zdrobesc alină păsuiesc sau poate doar lovesc
UMBRĂ LUMINII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369742_a_371071]
-
nu ară și nici nu pune vreodată mâna pe plug, căci toți umblă de colo până colo fără sălașuri statornice, fără cămin și fără lege, fără un trai regulat, totdeauna ca niște fugari, împreună cu căruțele în care locuiesc. Asemenea animalelor necuvântătoare, nu-și dau seama în nici un chip de cinste și necinste, aprinși numai de o nemărginită lăcomie pentru aur... Attila s-a intitulat rege al Hunilor și era extrem de crud. Ucidea prin răstignire. Avea mai multe soții... După moartea lui
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
sensibilitatea și gingășia omului veșnic îndrăgostit de...dragoste. De dragoste și de cuvânt bun și înălțător. Un tril nesfârșit cântat de pasărea măiastră, ascunsă în cuib sufletesc, dar care are rezonanțe în întinderea pădurii, cuprinzând toată făptura, fie cuvântătoare, fie necuvântătoare. Însăși natura intră în rezonanță cu acest cântec prelung de chemare a perechii ideale. Iată însă că, nu numai cântece de amor meșteșugește poetul, dar și de adâncă simțire românească. El îi creează o aură sacră patriei și o socotește
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
sensibilitatea și gingășia omului veșnic îndrăgostit de...dragoste. De dragoste și de cuvânt bun și înălțător. Un tril nesfârșit cântat de pasărea măiastră, ascunsă în cuib sufletesc, dar care are rezonanțe în întinderea pădurii, cuprinzând toată făptura, fie cuvântătoare, fie necuvântătoare. Însăși natura intră în rezonanță cu acest cântec prelung de chemare a perechii ideale. Iată însă că, nu numai cântece de amor meșteșugește poetul, dar și de adâncă simțire românească. El îi creează o aură sacră patriei și o socotește
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]