271 matches
-
am dreptate mai vrei în plus? Așa încât, te întreb acum într-un cuvânt, ce ești tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să te reneg și să nu mai privesc deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mihai! șoptește Doina, apropiindu-se, ieșită din întunericul unui culoar. Bucuros, Mihai îi ia mîna să i-o sărute: Mulțumesc pentru cele spuse mai înainte! Ai fost la înălțime. Și bine c-ai mai rămas: te rog să-mi scuzi necuviința de dimineață, de la telefon! Bine încuviințează Doina. Vrei să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un timp, iată că veni și ziua de naștere a Rinocerului, așa că toate animalele se duseră să-i ureze viață lungă. Dar liliacul și de această dată a lipsit. La fel ca pasărea Phoenix, și Rinocerul l-a mustrat pentru necuviință. Liliacul însă a găsit o cale să se dezvinovățească din nou: Vedeți bine că eu am aripi și pot zbura! Fiind pasăre, de ce trebuia să vin oare de ziua ta la tine, rege al animalelor? Nu trecu multă vreme și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
doamna Bellairs. În vestibul, Hilfe discuta aprins cu domnul Cost. — Pe dumneata te cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o urmă pe slujnică, sub privirile celor doi. Se simțea ca un intrus, scos dintr-o biserică pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ceru de asemenea hîrtie de scris. Chelnerița Îi aruncă o privire și mai bănuitoare. Chiar și În această lume pe cale de a se prăbuși, convențiile trebuiau respectate: a comanda din nou ceva după ce ai achitat nota de plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie de scris era un lucru obișnuit doar pe continent, nu și În Anglia. Rowe nu putu obține de la chelneriță decît o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de aș împărți toate avuțiile mele și de aș da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu pizmuiește, dragostea rabdă, dragostea nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu de bucură de nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." 20. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu se laudă, nu se trufește." Dragostea mea este felia de pâine și paharul cu vin din sâmbăta morților. Beau și mănânc pentru cei plecați. Veșnica pomenire este cântarea care îmi place cel mai mult. "Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Ba cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai poate, îmi ajunge, am ostenit destul pentru acest schit, am pus vorbă bună la județ, v-am adus lumină tocmai de le Bârgăul mare, v-am tras apă, eoliană, moară, tipografie. Pentru ce am făcut eu toate acestea, pentru necuviință, pentru obrăznicie, pentru neascultare? Gata! Mâine bag drujba în livadă, lemn de foc fac din ea, cu matale nu-i chip să mă înțeleg. Și câte am lăsat de la mine, și cât de largă am fost la inimă! Vând gaterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lupi, ale vulpii pentru a fi șiret; și conchide: "Ceea ce demonstrează că un principe nu este obligat să-și țină cuvîntul". Avem aici o concluzie fără premise; nu-i este, oare, rușine Doctorului crimei să bîlbîie astfel lecțiile de necuviință? Dacă am vrea să dăm probitate și bun-simț ideilor încîlcite ale lui Machiavelli, iată, aproximativ, cum le-am putea întoarce. Lumea este ca o partidă de joc, în care se găsesc jucători cinstiți, dar și trișori; pentru ca un principe, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
c-ai să răstorni barca și de întrebat tot o să mă-ntrebi în cele din urmă. Hai, spune ! mă îndemnă el blând... Am înghițit din greu, am tras aer adânc în piept și... am tăcut, fiindcă mi se părea o necuviință să întreb. Știam că ține foarte mult la secretul lui când mă uitam la el, știam că secretul acela e mai prețios pentru el decât viața lui. Am tăcut. Mă uitam fix la unul din nodurile scândurii care ținea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că o astfel de viață plină de taine vibrează la unison cu atâtea alte vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic de zis -, însă această întâmplare curioasă capătă o și mai mare însemnătate pentru mine, întrucât acele destăinuiri au început îndată a vibra cu putere în inima mea, înfiorându-mă, căci o astfel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am dreptate mai vrei în plus? Așa încât, te întreb acum într-un cuvânt, ce ești tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să te reneg și să nu mai privesc deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Sorin Lavric ASTĂZI nu mai este o impolitețe să spui că fiecare vede trecutul de la treapta de înțelegere la care a ajuns și că despre aceeași perioadă istorică se pot formula mai multe scenarii. In schimb, aduce a necuviință să afirmi că singurul criteriu de a despărți interpretările stă în gradul lor de plauzibilitate, dar în nici un caz în adevărul lor. Cu alte cuvinte, cît de verosimil este un scenariu are întîietate față de cît de veridic e el. Căci
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade
Connect-R vrea ca puștii să caute definiția dragostei în Biblie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72344_a_73669]
-
vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor de duh. De aceea, jurnalul de
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
în copii, era doctor de copii, și fără povești romanțioase în privința lor. Peter l-a cunoscut pe Mizzy cînd Rebecca l-a adus întîia oară la Richmond. Era agitat că avea să-i cunoască familia, stingherit de presupusa notă de necuviință - nu era cam ciudat ca un doctorand să fie prietenul unei studente din grupa de seminar la care preda, chiar dacă așteptase pînă la sfîrșitul semestrului? Cyrus era profesor, putea Peter s-o creadă întru totul cînd îl asigura că tatăl
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
neîncadrarea mea în sistem. De fapt, sensul afirmației e mai larg. N-am avut niciodată identitate, n-am intrat de-a binelea în niciun rol.” Nu-i bine să depășești în conversație un anumit nivel de sinceritate. Numai rușii comit necuviința asta și așa se explică, e drept, de ce a apărut Dostoievski la ei. Acum știu pentru ce uneori Gombrowicz nu pare, ci chiar spune prostii. Pentru că: „...eu trebuie să fiu original!” Original cu orice preț. Este prețul de plătit. Cum
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
ar zice că a pierdut timpul de pomană. Iar, dacă celălalt „se prinde”, el trebuie dintr-odată să țipe ca din gură de șarpe că nu-i adevărat, ba dimpotrivă, celălalt, cu toate că-i este amic, minte, dom’le, cu o necuviință aproape spurcată. „Nu-i adevărat, i-am dat restul cum se cade!”. Sau, cum a văzut el în concediu la Platamonas, se poate căina maiestuos: „Vai mie, vai mie, ce oameni las să vină lângă mine!”. Românul, să fie limpede
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
poate să le ceară enoriașilor lui africani să devină europeni. „Tradițiile noastre sunt mai vechi, și Biserica africană e foarte veche, iar oamenii mei dansează în biserică și cântă ca regele David. Când mi se spune că asta-i o necuviință, pot să răspund doar atât: nu suntem nici greci, nici irlandezi!” - asta-mi zicea el. Îi spun Prefectului că nici eu nu-nțeleg de ce africanii trebuie să țină slujba în greacă sau latină ca să priceapă ce-a zis un rabin
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
Paris). Autorul propune și două experimente: primul - deschiderea unor bordeluri în care să lucreze bărbații pentru femei (subiect exploatat de altfel în romanul Iubirea față de aproapele), cu rezultatul probabil că, în ciuda emancipării lor recente, tot femeile ar fi acuzate de necuviință și moravuri ușoare; al doilea - apărarea unui nou hedonism și a circulației libere a corpurilor prin îndemnul ca tinerii... dotați pentru dragoste să devină niște ființe publice în cel mai bun sens al cuvântului, inclusiv în materie de sexualitate. Un
Despre dragoste în secolul XX () [Corola-journal/Journalistic/5356_a_6681]
-
ori scrii zemos și atrăgător ca oricare din romancierii recunoscuți, și atunci nu ai pretenții de erudiție lexicală. Dar a le amesteca nu e atît greșeală, cît o impolitețe față de cititor. Din acest motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a mișcat toată viața. Mai precis, autorul vrea să facă alpinism cînd toată viața a făcut speologie. Cine s-a tîrît prin cotloane și văgăuni etimologice, comparînd idioame și semnalînd filiații fonetice, nu
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
sufletelor creștine („dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului“, după vorba lui Arsenie Papacioc), ci scepticismul. Scrisul lui Marius Vasileanu are un timbru îngîndurat, de martor contemplînd o derivă generală, de aceea, atenția îi este atrasă de accidente, greșeli și necuviințe. De la băbuțele omniprezente care fac legea în incinta bisericilor, hotărînd locul în care trebuie să stai și momentul cînd trebuie să-ți faci cruce, pînă la pogorămintele ilicite prin care fețele bisericești dau dezlegări în zilele de post, de la trecutul
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
și un "povestitor", în persoana lui Mihu, mezinul familiei, modelul lui Ionuț Jder, băiatul pe care Sadoveanu îl adora și căruia îi tolera, lucru neobișnuit, căci deși afectuos, părintele era totuși sever foarte cu copii săi, toate năzbâtiile sau micile necuviințe specifice vârstei. Acest Mihu, ce și-a găsit moartea pe câmpul de luptă, contribuind la eliberarea Ardealului, a lăsat în urma sa un roman plin de frumuseți - Ca floarea câmpului - carte pe care autorul n-a avut bucuria s-o vadă
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
cu un termen cam general "proză de analiză psihologică", unde s-ar plasa volumele publicate anterior: Capriciu la plecarea fratelui iubit (1967), Dulce Brigitte (1969), Nu ucideți femeile (1970), Așteptare (1973), Tutun de Macedonia (1976), Figuranții (1979), Vacanța (1981) și Necuviința (1984). Cu Privilegiu, epica Mariei-Luiza Cristescu se apropie de zona fierbinte a unei problematici care privește relația puterii cu individul; iată: "Oamenii greșesc punînd puterea în aceeașei sferă largă cu omenescul. Nici un stăpînitor dintre cei mai lăudați n-a mai
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]