63 matches
-
geamantane/ Apoi se duc la tanti Kate/ Și-i cer bilete asiate/ Pe termene necugetate/ Iar tanti Kate le servește/ Tartine moi în sos de pește/ Și raci deposedați de clește./ Pe cînd citeam un mic tratat/ De-un autor nedelicat/ Ce-nvață-n rime austere/ Cum se dă iama în pantere/ O văd, o, Doamne, cum adastă/ Cu cotul labei pe fereastră/ Zvîrlindu-i o ochiadă castă/ Oooo! patrupeda mea nefastă" (Despre caracterul infect al panterelor). Ori își îngăduie - probă de
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
s-au proclamat succese de răsunet mondial, în teatru și nu numai, s-au realcătuit coruri care să preaslăvească nerușinat izbînzile înfăptuite. Reflexele s-au trezit iute. După ani de exercițiu, nici n-a fost prea greu. Am simțit încercările nedelicate de a mi se pune pumnul în gură pentru poziții estetice ferme, pentru cronici adevărate - care nu au amestecat argumentele artistice cu atitudinea mea politică - pentru că nu-mi plac găștile și pentru că am memorie. Am fost denigrată cu voluptate. Doar
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
lui datorată unei incurabile susceptibilități: „Oamenii nu mă iubesc, prietenii m-au lăsat unul câte unul, furișându-se tiptil ca din camera unui om bolnav de moarte, unde ți-e peste putință să râmâi.” În ultimii lui ani, am fost nedelicat din prietenie. Încetase să-mi scrie, iar eu insistam, dornic să-l scot, cât s-ar fi putut, din depresie. Cine știe ce motive va fi avut, ce-mi va fi reproșat! Există oameni cu foarte mari calități, pe care i-am
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4408_a_5733]
-
spontan fermenți lexicali de o mare putere corozivă, de aici efectul puternic, de agresiune verbală, pe care o resimți citindu-i paginile. Arțagul care îl împinge la căutarea expresiei vîrtoase îi împrumută avocatului un aer brutal, cu accente tari și nedelicate, stilul său fiind contondent în expresie și caustic în tentă psihică. Un înveninat al cărui ștaif spiritual se revarsă într-un pitoresc argou oltenesc. Iată cum sună, în varianta lui Pandrea, o meditație asupra sensului vieții: „Materialistul vulgar spune: să
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
unt se adăugă alt incident. Doamna Ioanide avea acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-o incoercibilă oroare de scandal, de a fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel mai nedelicat. Conflictul se alimentase treptat cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea memoriei la punctul mort, unde se aflau. Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl aștepta, întîmpinîndu-l, i se păru, cu o imperceptibilă ironie. Tudorel fu repede concediat și invitat să vină după masă. Întors în camera sa, Ioanide fu oarecum mirat de a regăsi pe Sultana, într-atît gândurile îl absorbiseră cu totul. Considerând nedelicată prezența fetei în aceeași casă cu Elvira, arhitectul își adună toate resursele spre a o scoate afară. O prinse de amândouă mâinile, trăgînd-o șăgalnic de pe scaun, o tapă ușor pe obraz, consimți chiar cu lașitate a fi îmbrățișat și sărutat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă prin declarația că atunci când va avea și el cincizeci de ani, ca Ioanide, se va decide la o operă de construcție gratuită. Însă Ioanide nu avea atunci decât patruzeci și cinci de ani, și afirmația individului i se păru nedelicată, întîi pentru că îi atribuise fără control o vârstă pe care n-o atinsese și pretindea a n-o arăta, al doilea pentru că acela îl exilase egoist într-o vârstă de demisie morală. Dan Bogdan avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însuși? Prin urmare, fără știrea lui, a lui Ioanide, Doru avea contact cu Saferian. Te pomenești că acesta din urmă, ca să-i facă un serviciu, îi dăduse un rost băiatului! Ipoteza n-avea soliditate. Astfel conceput, gestul era mai degrabă nedelicat, incompatibil cu fineța infinită a lui Saferian. Avea aerul unui ajutor familial. Saferian, om eminamente cinstit, l-ar fi prevenit, i-ar fi explicat de ce nu este inconvenient ca fiul arhitectului Ioanide să facă puțină practică într-o prăvălie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Spuneți-idumneavoastră! Ca să scape de baroca misiune, Suflețel pară invitația posibilă făcând o propunere: - Cel mai indicat este domnul Gonzalv Ionescu, ca omcu totul obiectiv. Gonzalv ascultă invitația fără a simți deloc enormitatea lucrului, neprinzând nuanța care desparte convenientul de gestul nedelicat. Se uită numai la Pomponescu, spre a vedea dacă acesta aprobă. Pomponescu nu făcu nici o mișcare de dezaprobare, păstrîndu-și amărăciunea mizantropică. De fapt, în sinea lui simți dezgust pentru ideea de a te duce să turburi liniștea unei femei cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voie să-ți aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un astfel de gest. Ieșind din sala de mâncare, zise: - Ți-am pus mâncarea în bufet! (Exista unul, fixat însistemul de boaserie.) Notificarea i se păru lui Ioanide teribil de nedelicată și autoritară. Înciudat, lăsă capul în jos. De câteva ori foamea îl îndemnă să meargă să mănânce, dar gestul de a deschide bufetul, de a se supune ordinelor Indolentei, de a da o reprezentație de înfrîngere îl indigna. Cum, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înfipte în păr, defini situația paroxistic: - Bestiile apocaliptice! Mitraliera sau banii! Nu-i altăscăpare. Au să ne cumpere tot cu forța. Ce, poți să te împotrivești? - Bineînțeles, zise Gulimănescu căutând a adîncichestiunea, dacă ar exista o ofertă serioasă ar fi nedelicat să o respingi fără vreun motiv. Însă n-am primit nimic. - Mi-a spus mie, insistă Suflețel. Gulimănescu râse caoricare altul la asemenea naivitate. - Asta e nostim! Cu cine să stăm de vorbă? -- Gaittany, zise Suflețel, Gaittany știe chestia. Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În privința asta n-am ce zice, e de o fermitate impresionantă. . - Ghicesc ce vrei să insinuezi. Dar spune drept, un om careîși convinge nevasta să divorțeze ca să-i înlesnească drumul în viață n-are o anume energie? Tocmai actele acestea, nedelicate după concepția bărbaților, zăpăcesc pe unele femei. Sunt cu totul incapabilă de exaltare, ca una care de mult m-am decis să trăiesc așa cum sunt azi. Nu-ți expun deci punctul meu de vedere. Pe multe femei le-am văzut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a-i denunța inferiori. . - Am auzit că ești profesor! zicea bunăoară. . - Da! Sunt profesor de fiziologie vegetală! . - Profesor plin? . - Deocamdată agregat. . - Vasăzică, ești numai agregat... Ei, îmi pare bine! Conțescu, om de altfel plin de respect față de semenii săi, devenea nedelicat din inconștient tic profesional. El avea urâtul obicei de a compătimi pe agregați și conferențiari, aducîn-du-le aminte mereu poziția lor în ierarhia universitară. Un fizician recoltă succese științifice mondiale, fiind pretutindeni citat ca un învățat de mare viitor. l se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
României se destăinuie. Zău, n-aș vrea să aflu ce spun...Deocamdată. Solistul Adrian Daminescu declară, Într-un interviu acordat Jurnalului național :” Publicul meu iubit, s-a per vertit. Publicul e cea mai mare curvă ! ”. N-aș dori să par nedelicat ( deși, la o asemenea ex primare, nici să fii prea finuț nu-i bine!), dar nu mă pot abține să mă gîndesc la vorba aceea din bătrîni : fiecare are publicul pe care-l merită... A durat incredibil de mult, drumul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rămâne totuși. Și prea doza cu grijă ceea ce-mi spunea, ca să se fi contrazis și în fond. Când mi-a dat mâna, mi-a lăsat-o atât de inertă într-a mea, încît nu știam ce-i mai puțin nedelicat: să i-o țin mai departe, ori să i-o las. În sfârșit, și-a retras-o, cu un "ta revedere" încet, aton. În curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să-mi probeze că nu sunt bătrîn? (O femeie are un singur mijloc de a dovedi unui bărbat acest important adevăr!) Pentru ce? Consolare? Delicatețe de sentiment? Zădăreală? Continuu să-i amintesc de tinerețea pierdută. Pentru ce fac acest lucru, nedelicat, între altele, și fiindcă vorbesc mereu despre mine? Ce se petrece sub conștiința mea? E mândria de a-i arăta că nu sunt un imbecil, care crede că mai e încă tînăr? E dorința de a o asigura că nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcând o altă descoperire, părăsi și pe Schopenhauer: - Ai și bibliotecă? Îmi dai voie să văd cărțile? Când a aflat că "biblioteca" e proprietatea domnului Tăpșulea, gazda mea, a fost încă și mai curioasă s-o cerceteze. - Oare nu-i nedelicat să umblăm în cărțile lui? Liniștindu-i scrupulele, a luat de pe poliță întreaga bibliotecă a învățătorului pensionar, alcătuită din câteva gramatici și aritmetici, și a pus-o pe masă. - Gramatica de... Aritmetica de... Uite și poezii! Eu nu descoperisem nici o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
are să se despartă. Nu a intrat în nici un amănunt și, se înțelege, n-am întrebat-o nimic. Patern și grav, am sfătuit-o să se căsătorească, sprijinind îndemnul cu argumente burgheze insipide. Întâi a tăcut. La insistențele mele stupide și nedelicat repetate, a răspuns: "Poate". Sfatul acesta dezinteresat făcea nule și neavenite toate câte se întîmplase între noi până acum. Eterna ipocrizie! Eram aproape sincer când vorbeam, poate cu totul sincer. Dar sunt sigur acum că am sfătuit-o să se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rezemați unul de altul, mînă-n mână, când se auzi clopoțelul. Otilia și uitase că aștepta pe Pascalopol. Felix se făcu roșu de ciudă la față. - Spune-i că nu ești acasă! Otilia se întristă. Căuta să-l convingă că e nedelicat, că-i este milă în definitiv, însă Felix, mai mult din încăpățînare, nu dădu înapoi. Otilia făcu o figură hotărâtă și zise serios: - Uite, fac asta pentru tine. Moș Costache, văzând că întîrzie, venise după ea sus. O văzuse cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i facă nici măcar acele capricii pe care i le satisfăcuse în calitate de vechi prieten al casei, fiindcă Otilia ar fi simțit caritatea și ar fi voit să trăiască prin propriile mijloace. S-o ceară în căsătorie, ar fi fost un mijloc nedelicat. Poate că Otilia, exasperată, iubitoare de lux, ar fi primit, în cele din urmă, dar mereu cu sentimentul constrângerii. El, Pascalopol, nu și-ar fi putut da seama atunci dacă Otilia îl iubea cu adevărat, sau numai accepta asistența lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o victimă. Stănică se îmbrăcă din ce în ce mai luxos și, cerând deocamdată o trăsură de la rudele sale, trecu mândru de câteva ori pe strada Antim. Felix așteptă ca Otilia să spună ceva, dar fata tăcea ca și mai înainte. I se păru nedelicat să mai deschidă vorba, acum când doliul era încă proaspăt. Fata ședea încuiată în odaie și părea că se plictisește. Îi era silă să iasă în oraș, îmbrăcată în negru, iar să iasă altfel o împiedica superstiția că făcea un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șopti el, solemn, m-am încredințat. Ceea ce facitu acum, numai o fată cu suflet fin putea să facă. Iartă-mă că am pus la îndoială dragostea ta și bunele tale intenții. Nu, nu trebuie să mă lași tu să fiu nedelicat. De acum încolo cred că vei fi odată soția mea și te voi aștepta oricând. Otilia îl sărută o dată, apăsat, apoi sări în picioare. - Știi ce? Vreau cel puțin, dacă tu ești atât de leal, să dorm noaptea asta la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mental, și te mai gândești un timp la el... Până când se iscă alt scurtcircuit, sau până nu se mai iscă nimic, și noapte bună”. „Și dumneavoastră ce ați găsit recent, de a făcut să se iște scurtcircuitul?” „E o Întrebare nedelicată, nu credeți? Dar nu-i nici un mister, credeți-mă. Colonelul a revenit pe tapet din Întâmplare, țineam sub observație un tip, din cu totul alte motive, și ne-am dat seama că frecventa clubul Picatrix, poate ați auzit vorbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta e ramsinga, trâmbița misticilor indieni Thugs lângă banianul sacru...” Am fost nedelicat. Nu mi-am dat seama că glumea, tocmai ca să respingă alte analogii asemănătoare, și am Înfipt cuțitul În rană: „Desigur, ar fi mult mai puțin sugestiv cu genis-ul”, am spus. Belbo aprobă din cap. „Mă aflu aici tocmai pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Aha ce? întrebă nerăbdător Sellitto. - Comandă: microscopul unu, se auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul era încurajator, căci atât firele de păr, cât și materiile fecale erau indicii de primă mână. Dacă s-ar găsi urme similare asupra cuiva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]