62 matches
-
fac, Îți ofer siguranța de a călători stând jos, fără să trebuiască să tragi la vagonul-restaurant. N-am Îndrăznit să-ți iau și bilet, nu voiam să crezi că intenționez să mă achit de datorie Într-un mod atât de nedelicat“. Un adevărat domn, se gândise Belbo. O să-mi trimită o casetă cu vinuri bune. Să le beau În sănătatea lui. Eu voiam să-l fac să dispară, iar acum Îi fac chiar o favoare. Răbdare, nu pot să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rezemați unul de altul, mînă-n mână, când se auzi clopoțelul. Otilia și uitase că aștepta pe Pascalopol. Felix se făcu roșu de ciudă la față. - Spune-i că nu ești acasă! Otilia se întristă. Căuta să-l convingă că e nedelicat, că-i este milă în definitiv, însă Felix, mai mult din încăpățînare, nu dădu înapoi. Otilia făcu o figură hotărâtă și zise serios: - Uite, fac asta pentru tine. Moș Costache, văzând că întîrzie, venise după ea sus. O văzuse cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i facă nici măcar acele capricii pe care i le satisfăcuse în calitate de vechi prieten al casei, fiindcă Otilia ar fi simțit caritatea și ar fi voit să trăiască prin propriile mijloace. S-o ceară în căsătorie, ar fi fost un mijloc nedelicat. Poate că Otilia, exasperată, iubitoare de lux, ar fi primit, în cele din urmă, dar mereu cu sentimentul constrângerii. El, Pascalopol, nu și-ar fi putut da seama atunci dacă Otilia îl iubea cu adevărat, sau numai accepta asistența lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o victimă. Stănică se îmbrăcă din ce în ce mai luxos și, cerând deocamdată o trăsură de la rudele sale, trecu mândru de câteva ori pe strada Antim. Felix așteptă ca Otilia să spună ceva, dar fata tăcea ca și mai înainte. I se păru nedelicat să mai deschidă vorba, acum când doliul era încă proaspăt. Fata ședea încuiată în odaie și părea că se plictisește. Îi era silă să iasă în oraș, îmbrăcată în negru, iar să iasă altfel o împiedica superstiția că făcea un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șopti el, solemn, m-am încredințat. Ceea ce facitu acum, numai o fată cu suflet fin putea să facă. Iartă-mă că am pus la îndoială dragostea ta și bunele tale intenții. Nu, nu trebuie să mă lași tu să fiu nedelicat. De acum încolo cred că vei fi odată soția mea și te voi aștepta oricând. Otilia îl sărută o dată, apăsat, apoi sări în picioare. - Știi ce? Vreau cel puțin, dacă tu ești atât de leal, să dorm noaptea asta la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unt se adăugă alt incident. Doamna Ioanide avea acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-o incoercibilă oroare de scandal, de a fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel mai nedelicat. Conflictul se alimentase treptat cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea memoriei la punctul mort, unde se aflau. Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl aștepta, întîmpinîndu-l, i se păru, cu o imperceptibilă ironie. Tudorel fu repede concediat și invitat să vină după masă. Întors în camera sa, Ioanide fu oarecum mirat de a regăsi pe Sultana, într-atît gândurile îl absorbiseră cu totul. Considerând nedelicată prezența fetei în aceeași casă cu Elvira, arhitectul își adună toate resursele spre a o scoate afară. O prinse de amândouă mâinile, trăgînd-o șăgalnic de pe scaun, o tapă ușor pe obraz, consimți chiar cu lașitate a fi îmbrățișat și sărutat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă prin declarația că atunci când va avea și el cincizeci de ani, ca Ioanide, se va decide la o operă de construcție gratuită. Însă Ioanide nu avea atunci decât patruzeci și cinci de ani, și afirmația individului i se păru nedelicată, întîi pentru că îi atribuise fără control o vârstă pe care n-o atinsese și pretindea a n-o arăta, al doilea pentru că acela îl exilase egoist într-o vârstă de demisie morală. Dan Bogdan avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însuși? Prin urmare, fără știrea lui, a lui Ioanide, Doru avea contact cu Saferian. Te pomenești că acesta din urmă, ca să-i facă un serviciu, îi dăduse un rost băiatului! Ipoteza n-avea soliditate. Astfel conceput, gestul era mai degrabă nedelicat, incompatibil cu fineța infinită a lui Saferian. Avea aerul unui ajutor familial. Saferian, om eminamente cinstit, l-ar fi prevenit, i-ar fi explicat de ce nu este inconvenient ca fiul arhitectului Ioanide să facă puțină practică într-o prăvălie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Spuneți-idumneavoastră! Ca să scape de baroca misiune, Suflețel pară invitația posibilă făcând o propunere: - Cel mai indicat este domnul Gonzalv Ionescu, ca omcu totul obiectiv. Gonzalv ascultă invitația fără a simți deloc enormitatea lucrului, neprinzând nuanța care desparte convenientul de gestul nedelicat. Se uită numai la Pomponescu, spre a vedea dacă acesta aprobă. Pomponescu nu făcu nici o mișcare de dezaprobare, păstrîndu-și amărăciunea mizantropică. De fapt, în sinea lui simți dezgust pentru ideea de a te duce să turburi liniștea unei femei cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voie să-ți aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un astfel de gest. Ieșind din sala de mâncare, zise: - Ți-am pus mâncarea în bufet! (Exista unul, fixat însistemul de boaserie.) Notificarea i se păru lui Ioanide teribil de nedelicată și autoritară. Înciudat, lăsă capul în jos. De câteva ori foamea îl îndemnă să meargă să mănânce, dar gestul de a deschide bufetul, de a se supune ordinelor Indolentei, de a da o reprezentație de înfrîngere îl indigna. Cum, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înfipte în păr, defini situația paroxistic: - Bestiile apocaliptice! Mitraliera sau banii! Nu-i altăscăpare. Au să ne cumpere tot cu forța. Ce, poți să te împotrivești? - Bineînțeles, zise Gulimănescu căutând a adîncichestiunea, dacă ar exista o ofertă serioasă ar fi nedelicat să o respingi fără vreun motiv. Însă n-am primit nimic. - Mi-a spus mie, insistă Suflețel. Gulimănescu râse caoricare altul la asemenea naivitate. - Asta e nostim! Cu cine să stăm de vorbă? -- Gaittany, zise Suflețel, Gaittany știe chestia. Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În privința asta n-am ce zice, e de o fermitate impresionantă. . - Ghicesc ce vrei să insinuezi. Dar spune drept, un om careîși convinge nevasta să divorțeze ca să-i înlesnească drumul în viață n-are o anume energie? Tocmai actele acestea, nedelicate după concepția bărbaților, zăpăcesc pe unele femei. Sunt cu totul incapabilă de exaltare, ca una care de mult m-am decis să trăiesc așa cum sunt azi. Nu-ți expun deci punctul meu de vedere. Pe multe femei le-am văzut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a-i denunța inferiori. . - Am auzit că ești profesor! zicea bunăoară. . - Da! Sunt profesor de fiziologie vegetală! . - Profesor plin? . - Deocamdată agregat. . - Vasăzică, ești numai agregat... Ei, îmi pare bine! Conțescu, om de altfel plin de respect față de semenii săi, devenea nedelicat din inconștient tic profesional. El avea urâtul obicei de a compătimi pe agregați și conferențiari, aducîn-du-le aminte mereu poziția lor în ierarhia universitară. Un fizician recoltă succese științifice mondiale, fiind pretutindeni citat ca un învățat de mare viitor. l se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pun prea mare preț pe virginitatea lor. Oricum, exagerând puritatea fecioarei sacrificate pe altarul vanității lui de bărbat, Bizu își face procese de conștiință și începe să uite amănuntele legate de întâlnirea lor, acoperită treptat "de un abur de irealitate". Nedelicat, el o evită pe femeia aceasta pură, iar când o vede din nou, se teme de exuberanța ei, în care presimte parcă "zornăitul lanțurilor viitoare". Bucuroasă, tot fata are și acum inițiativa, îi ia din nou capul în mâini și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
facem așa: walkman-ul e pentru Giorgio și patefonul pentru Silvia! Un patefon, oricine poate să-l facă să funcționeze, ajunge să pună discul... Și pachetul acesta e pentru tine... pentru înlocuitorul meu nu am cumpărat nimic! Ar fi fost... nedelicat! De altfel, peste câteva zile îi voi face un cadou de prost gust: va putea să se căsătorească cu văduva, chiar cu tine! Ea: Ai spus că sfârșim cu povestea asta! El: Ai dreptate, iartă-mă! Hai, uită-te ce
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să se ungă glasul inubliabil al Maestrului. Ce om minunat! Avea o suferință: băiatul, Gicu. Actor și el, la Național, prin grija tatălui. L-am cunoscut și pe junior: nimic din măreția părintelui! Complexat, umilit de colegi (care-i spuneau, nedelicat, că talentul, într-o familie, apare o generație, da, una ba!), s-a dedicat beției (deși în Nunta de piatră și-n Filip cel bun, a făcut două rolișoare bune). Într-o zi trec pe la maestru, să-l văd: deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
16 ani care se descoperă în această postură) oferă o cu totul altă Maitreyi. Scenele din bibliotecă locul unde se naște povestea și cresc emoțiile sunt teatrale, cu rezonante de imprecis, iar nu de sfiala, care e mimata fără nuanțe, nedelicat, fără rigoare. Sunt sentimente în filigran care nu sunt stăpânite și, deci, neexprimate. Povestea livrată pe ecran este, în consecință, neveridică din punct de vedere al tonalității emoționale care nu rezonează nici cu partitura livresca, nici cu sentimentul îndrăgostirii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o serie de considerații privitoare la posibilitățile reale de continuare a întreprinderii exegetice. Și mai întâi, ca o măruntă paranteză, să vă destăinuiesc, în cea mai bună tradiție gotică, à la Ann Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să scriu acest volum, deși, cunoscându-vă intuiția redutabilă, mă tem că vă voi confrunta cu secretul lui Polichinelle. Misterul rezidă în teama de întuneric pe care eu am
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ci în diferențele mai mult decât evidente de concepție și personalitate, deși e posibil ca refuzul categoric al profesorului venerat să fi lăsat urme adânci, greu de apreciat la adevărata măsură. Lovinescu fusese dispus să treacă peste modul tendențios și nedelicat în care i se interpretase gestul (semn al unei admirații spontane, neprefăcute, și nu onctuos premeditat, după calcule meschine) de a-i închina magistrului adorat prima lucrare de specialitate, broșura intitulată O chestie de sintaxă latină. Însă după respingerea colaborării
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Aha ce? întrebă nerăbdător Sellitto. - Comandă: microscopul unu, se auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul era încurajator, căci atât firele de păr, cât și materiile fecale erau indicii de primă mână. Dacă s-ar găsi urme similare asupra cuiva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și bulucește toți laurii cazului pe fruntea unică a lui Parodi. Cititorul mai puțin avizat surâde: ghicește omisiunea oportună a unui interogatoriu anost și omisiunea involuntară a mai multor indicii geniale, lăsate de un domn asupra semnalmentelor căruia ar fi nedelicat să se insiste. Să analizăm cumpătat tomul. Acesta conține șase narațiuni. Nu voi ascunde, desigur, că am un penchant pentru Victima lui Tadeo Limardo, piesă În stil slav, care adaugă la fiorul tramei studiul sincer al mai multor psihologii dostoievskiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decât un cognomen, o variantă slavizată a numelui Waldemar, din țările saxone, încercă să ghicească: Frumoasa mea doamnă, permite-mi să întreb: ești evreică, ori nemțoaică? Își luă o pauză pentru explicația prin care trebuia să-și justifice curiozitatea lui, nedelicată, într-o oarecare și mică măsură: Prea multe lămuriri mi-ai dat în germană, prea multe aparențe de felul acesta mi-ai oferit ca să nu gândesc la asemenea origini! Sunt săsoaică, spuse simplu Melanie. Însă numai după mamă, fiindcă necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
datoriei gratitudinii căutând o ceartă din senin. Aci am voi să împrăștiem unele din neînțelegerile de bunăvoie a acestor domni. Înainte de toate e o pură absurditate daca d-nii din România voiesc să traducă în practică visul independenței depline. E poate nedelicată vorba ce-o zicem, dar va avea poate un efect trezitor asupra oamenilor transportați prin splendorile regalității într-o nespusă amețeală: samurul regelui Carol nu poate acoperi lanțurile vasalității. Desprinsă de Turcia și avansată la regat, România nu și-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nesăbuite aparțin dimineții. Prietenul meu are dreptate: voi lua autobuzul numai după- amiaza. Singur. Bineînțeles că dacă aș avea aici copii, nu i-aș lăsa să urce în mijlocul de transport în comun în tot cursul zilei. Niște criminali atât de nedelicați sunt în stare să nu respecte niciun fel de orar. 2. "Ce este în om" Și când era în Ierusalim, la praznicul Paștilor, mulți au crezut în numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. Iar Iisus însuși nu se încredea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]