488 matches
-
în realitate - aprobîndu- mă sau dezaprobîndu-mă. Și nu mă citea niciodată superficial sau grăbit, ci totdeauna acaparat de lectură, cu un interes deosebit. La început stăteam cu sufletul la gură, apoi nu numai că m-am deprins, dar simțeam nevoia nedeslușită de-a fi urmărit și apreciat de el, avînd convingerea că este singurul meu cititor serios. Pentru cine să mai scriu» - mi-am spus în 1964, după moartea sa -, «dacă nu mai trăiește Vianu?»” De școală Pe Dilemablog, Ana Maria
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
deveni din ademenit un ademenitor, iar, mai apoi, un „ademenit-împingător“, rostul fiecăruia fiind de a emana acea „bucurie iradiantă“ care întotdeauna „se împlinește șexact așaț cum fac aurul și sarea în pământ“. În acest hățiș aproape orbecăitor al dialogului - întuneric nedeslușit, desigur -, Mihai Șora procedează, chirurgical, cu bisturiu de lumină întru iluminare.
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
de cuvinte Cuvinte și sentimente. Fizionomia interioară le cuprinde fără să aibă în privirea ei intimă vreo evidență, o anume imagine mai clară despre ce se întîmplă. Căci în interiorul eului nu se află decît acest gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață în mișcare, cu intensitate variabilă, sentimentele și din loc în loc cuvinte care enunță și anunță anumite adevăruri de netăgăduit, repetabile, refolosibile mereu. Ele, cuvintele, sunt ca puncte luminoase, invariabile în întunericul eului care nu se înseninează
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
să urcăm spre casă, până când dispăru după o cotitură a țărmului abrupt. Atunci ne-am pus tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la locul unde socoteam
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
nedecis, Eu, care-ntrezăream un paradis Ca o bibliotecă vastă. Parcă Ceva, desigur, care nu se poate Hazard chema, aceste lucruri toate Le stăpînește. A mai fost cîndva Un om care-a purtat povara-mi grea. Prin lente galerii orbecăind, Nedeslușită simt o sacră spaimă Că-s celălalt, defunctul, ce se-ngaimă, Același drum și-același timp urzind. Dar care dintre noi a scris poema Acestui eu cu osebite nume? Ce importanță poate-avea un nume, Cînd una e și-aceeași anatema
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
ciocolată! Am și păpuși. Hai să colinzi înăuntru! Vocea bărbatului devenise tot mai slabă, ca un șuierat de șarpe. Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea tot mai insistent în apartament. Simți un pericol nedeslușit și se smuci brusc, luând-o la fugă în jos, pe scări. Inima i se zbătea gata să plesnească. Tremura toată de frică și de emoție. Simțea că a trecut printr-un mare pericol. Nu mai dorea să mai intre
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
acelea, pentru un veac de război.” Când citim capitolele Cărții Șoaptelor, simțim că acel „copil bătrân” își înțelege copilăria pierdută. Dincolo de puzzle-ul de personaje care presară printre noi eposul poporului armean se află grozăviile convoaielor, masacrele și violurile, povestea nedeslușită a legiunii armene, acțiunile grupului de justițiari „Nemesis”, povestea îngrozitoare a arderii cărților, asasinarea a sute de scriitori și intelectuali, opresiunile regimului sovietic. Din toate acestea scriitorul construiește trei lumi paralele. Trei direcții esențiale configurează acțiunea cărții. Planul vieții armenilor
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
lui, în marginea unui vagon de vite, deslușea silueta santinelei. Nu mai putu nici mâna să și-o miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și, curios! asta-i dădu curaj! Ascultă mai bine. Desluși din nou strigătele nedeslușite, glasurile amestecate care veneau de undeva de la un vagon din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-mă. Și totuși mă simt fericită că există. Că doare. Și durerea poate avea frumusețea ei... Încerc, dar nu mai pot să adorm. Poate vei râde, dar de fapt mi-e frică să mă las pradă somnului. Ciudat, nu? Această nedeslușită teamă îmi aduce aminte de o întâmplare din copilăria mea... Eram în vacanța mare, la bunicii din partea mamei, într-un cătun uitat de lume. Într-o noapte, m-am trezit, îmi era sete. Căutând găleata cu apă, l-am zărit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mea Ana, Astăzi se împlinesc doi ani de când, întâmplător, dar absolut întâmplător, drumurile noastre s-au intersectat. Apariția ființei tale în viața mea a însemnat bucuria pe care o trăiesc doar când descopăr un om sensibil, capabil să înțeleagă trăiri nedeslușite de alții. Dar a reprezentat, în aceeași măsură, și o mare tristețe... Fii liniștită, nu este un reproș, nu tu ești vinovată. Ești o tânără admirabilă prin tot ceea ce faci, mai ales prin felul în care știi să pătrunzi în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe eroina să se refugieze în imaginar, într-o lume a idealului, în realitate, să se sustragă ființării și fenomenalității ; tocmai de aceea, Manuela va evita să dobândească o cunoaștere adevărată despre semenii săi, preferând să viseze
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Găsi cu greu o ținută adecvată pentru acea zi călduță de primăvară, pentru a ieși în oraș. Răscolind prin dulapuri în căutarea hainelor, găsi eșarfa gri. Martora întâlnirii dintre ea și bărbatul cu o voce atât de cunoscută și totuși nedeslușită. O apropie de față închizând ochii. Mătasea fină încă purta parfumul atingerii lui. Amintirile momentelor petrecute împreună reveniră pe neașteptate. Brațele în care se abandonase simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
apă. A o educa? Imposibil! Femeia, în totalitate, este ineducabilă; propria femeie, mai mult decât cea a altuia. Așa gândește Avito. Și Marina? La puține zile de la transferarea puterii fratelui său la aceea a soțului, se întâlnește în regiuni vagi, nedeslușite și fantastice, doarme și, în vise, continuă să trăiască, în vise incoerente, mica dominație a figurii maritale care merge, mănâncă, bea și pronunță cuvinte stranii. Și soțul tău? o întreabă Leoncia într-o zi. Soțul meu? A, da, Avito? Bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Mariana Ștefănescu Îmi amintesc bine acel septembrie de pe pătura din crâng. E toamnă și pădurea are menstruație. Precum norii noaptea nedeslușită de deasupra apei, gânduri nevăzute zboară adânc "n mine. Șed la umbra mea ca Robinson pe insula pustie. Mă aflu pe o cergă "n mijlocul unei pășuni de la marginea satului Babe, la poalele muntelui Kosmaj. Deasupra mea pe o padină
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine, ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă (realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare (în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
și funcții matematice tot mai mirobolante. Parafrazându-i pe Novalis și Heine, ma putea spune că "matematica este o artă ce înlocuiește natura prin inteligență", iar muzica - o știință minune care "se află între gândire și percepție; este ca o nedeslușită intermediară între spirit și materie, înrudită cu amândouă și totuși deosebită de ele; e spirit, dar un spirit care are nevoie de ritm; este materie, dar o materie care se poate lipsi de spațiu". Or, dacă noi, europenii suntem implacabil
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întovărășirilor agricole și apoi a gospodăriilor agricole colective. Țăranii își vor uni pământurile, animalele și atelajele și vor munci împreună. Totodată va duce lupta de clasă împotriva chiaburimii din satele patriei noastre dragi... În sală au început murmure la început nedeslușite.Tovarășul de la raion și-a bolovănit din nou ochii. S-a uitat la Chersân întrebător, dar a rămas țeapăn în fața adunării. Chersân s-a ridicat și, cerându-și voie de la delegat, a grăit răstit: Ce aveți, măi? De ce nu tăceți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
școală ale Biatricei. Nimic nu era mișcat de la locul său, dar valiza și cărțile fetei arătau că familia era pe cale de a se destrăma. În acea clipă, Teo se simți ca un om singur într-un deșert, urmărit de umbre nedeslușite care îl înspăimântau prin grotescul și hidoșenia lor și care parcă voiau să-l devoreze. Zăbovi un timp în vestibul, fără să știe pe ce drum să apuce, învălmășit, răscolit, căutând parcă adăpost pentru sufletul său ce pășise într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pragul ușii. La un moment dat, i se păru că vede în capătul aleei dinspre magazinul central, o femeie cu un copil alături. Pe măsură ce se apropiau cei doi, desluși că băiețelul era chiar Răducu. Inima îi fu săgetată de o nedeslușită presimțire. Oare ce se întâmplase? Nu-și continuă gândurile. Părăsi garsoniera în goană, coborî cîte două sau trei trepte deodată până la ușa principală a blocului. O clipă, doar o clipă privi în direcția de unde venea Răducu, apoi începu să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întreaga zi, zi de zi, fără încetare, atâta amar de ani! Lucrul acesta nu poate face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica am învățat să ascult și să deslușesc frumusețea copacilor și a oamenilor. Mai ales cea care vine din interiorul lor ca un vuiet nedeslușit. Sunt în mijlocul Sydney-ului și aud cântecul din trupul gorunului din copilăria mea, aud vuietul din interiorul bunicii și din sufletul acestui aborigen. Prin trupul lui se scurg razele soarelui și vântul trece ca prin coroana unui copac bâtrân. Cu cântecul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Apoi intră în casă ducând cu el tot întunericul de afară, de parcă în casă nu ar fi fost destul... După o noapte în care toți ai casei, excluzându-l pe Vișinel, fuseseră purtați de pegași nestruniți pe meleagurile unor gânduri nedeslușite, dimineața, se despărțiră de un pat în care visele nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în culmea fericirii. Existența sa fusese întotdeauna statică, iar acum Edi începuse să prindă gustul schimbărilor. Se mutase în centru, își cumpărase o altă mașină, se îmbrăca altfel, vorbea altfel, gesturile le făcea în așa fel încât să pară ceva nedeslușit. Își intrase în rol și își iubea personajul, iar noi îl iubeam pe el. Și tu ai început să-l iubești, cu toate că nu credeai că el a fost în stare să scrie ce citiseși tu până atunci. Apoi Edi intră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul meu a împlinit o zi... Ei, băiete, altă făină se macină de acum la morile tale! Viața e ca o apă curgătoare: chiar dacă apar unele obstacole, nu poate fi oprită în loc. Trecând prin filtrul minții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]