2,311 matches
-
bun de la bărbatul obez, în fața ambasadei, celălalt îl sărută pe obrajii nerași de două zile. Ce putea să-i spună profesorul de rămas bun? Își controlă limba nesupusă și îmbătată, apoi șopti nesigur: «Viu sau pe loc?» Polonezul îl privi nedumerit. «Viu», răspunse.
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
cărăbuș, dar așa?!.. Nu știu. Dezamăgit, am dat a lehamite din mână, vrând să calc cu tocul ghetelor de teren, galeria ciudată, când, din interiorul ei a răzbătut până la noi ceva ce semăna cu o fojgăială ciudată. Ne-am oprit nedumeriți. Eu cu piciorul În aer, colegul cu privirile Îndreptate spre galerie. Auzi ce aud și eu ?! l-am Întrebat din nou pe Joo spre a-mi verifica mai mult simțurile. Desigur, dar nu știu ce să spun. De parcă i-ar fi deranjat
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
farmec, odată cu dispariția luminii nefirești. Lumânarea căzută din nou pe covor fu ridicată cu repeziciune de femeia grijulie fată de soarta covorului. Ce-i asta ? Îi zise bărbatul privind la trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită, la necunoscutul prăbușit, apoi la câinele ce stătea nemișcat În holul lor. L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, zise ea cu spaimă, arătându-i bărbatului satârul Însângerat căzut pe holul de mozaic. Georgescu Își privi câinele cu durere
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
afirm cu mâna pe inimă că ROMÂNUL tău un este În niciun caz OMUL preferat al lui Dumnezeu. Ar fi nedrept ! Ce dracu, creatorul nu poate fi un rasist ! Cu senzația că nu m-a Înțeles, merg mai departe, ușor nedumerita de răspunsul lui. S-a grăbit puțin Poetul, dar nu mă mir. El iubește oamenii. Poate că el nu știe că aici, In România, frumosul, valoarea, nu mai sunt la loc de cinste. Crezi că valorile acestui neam vor fi
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori că începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că Pinter marchează un alt timp literar. îPinterescul' e cu totul un alt fel de literatură decât se aștepta autorul nedumerit al acestei recenzii belicoase. Un alt fel de literatură, pe care acest Premiu Nobel o consfințește. Numai că, în literatură, din păcate (știa Eliot ce știa), orice consfințire e o condamnare. S-a legiferat, trebuie încălcat. Poate un nou Harold
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori că începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că Pinter marchează un alt timp literar. îPinterescul' e cu totul un alt fel de literatură decât se aștepta autorul nedumerit al acestei recenzii belicoase. Un alt fel de literatură, pe care acest Premiu Nobel o consfințește. Numai că, în literatură, din păcate (știa Eliot ce știa), orice consfințire e o condamnare. S-a legiferat, trebuie încălcat. Poate un nou Harold
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
gest eliberator din frigul singurătatea și rătăcirea ...ascultam și iar ascultam păduri norvegiene în acea bucătărie împărțită de un om cu dureri închipuite ce nu se mișca din pat și acel student în matematici superioare mă privea curios cu poftă nedumerită cum un tigru o panteră cum un turn un tunel cum bucuria camerelor unde se bea ceai ar privi tristețea coridoarelor de tribunal am auzit de străpungerea acului când deja îmi îngăduiam să fiu oricum încă mă speria nicicumul când
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
și din scris, profund devotat familiei și locurilor natale, unde se întorsese încă din 1924. Pasionat de astronomie în felul profesorului Miroiu din piesa lui M. Sebastian, își instalează pe acoperișul casei din Drăgășani un telescop deosebit de puternic, spre admirația nedumerită a localnicilor. În 1930 se stabilește cu familia în București, oraș �al pierzaniei" juvenile, evocat ca atare în Zilele și nopțile unui student întîrziat, pentru ca în scurt timp, la 19 octombrie 1935, să se stingă din viață, la doar 41
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Stau, de ieri, nedumerit, cu Dulapul îndrăgostit în mînă și nu știu ce să încerc: bucurie, tristețe? Tamara Nikolaevna (căreia i-au apărut vreo cinci poezii în Convorbiri literare, 8) m-a pupat, a sărit în sus; Andreea Emilinovna, fiica mea de patru ani și jumătate
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
ascuțise parcă și mai mult trăsăturile feței, iar ochii îi căpătaseră o nuanță de albastru metalic. “A venit un nene urât și rău, bunicule, și-a zis să ne luăm tălpășița din casa noastră!” se auzi glăsciorul isteț al Anicuței. Nedumerită, fetița se întoarse spre mama ei. “Ce-i aia tălpășița, mami?...” Nimeni nu socoti de cuviință să-i spulbere nedumerirea. “Norica, eu v-am luat locuința asta cu acte în perfectă regulă. M-am împrumutat la bancă, iar creditul l-
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
ei englezească: "What's the point?!". Povestirea e (deși stilul e plat) cursivă, dar nu duce nicăieri sau, schimbând intonația citatului din N. Carandino reprodus pe a doua copertă, "ideile nu sunt ostentative". De pildă, nuvela Scrisoare târzie te lasă nedumerit: nu prea există acțiune, darmite deznodământ, și nici ca "nuvelă de atmosferă" (rurală) nu convinge. O oarecare structură a ei - prezent - flashback - prezent - subzistă și în povestirea care dă titlul volumului dar nu pare a avea vreo relevanță căci nu
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele ce Victor Eftimiu va povesti. - Ce să povestească?, l-am întrebat cu stăruință. - Despre expediția mea estivală, despre plimbarea pe care am făcut-o cu trăsura. L-am privit cu o expresie nedumerită, nelăsîndu-l să-și încheie fraza. - Ce însemnează asta pentru dumneavoastră?, l-am întrebat cu o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
care am făcut-o cu trăsura. L-am privit cu o expresie nedumerită, nelăsîndu-l să-și încheie fraza. - Ce însemnează asta pentru dumneavoastră?, l-am întrebat cu o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Ele, concentrate și mute. Trec câteva minute, apoi mai trec câteva. Încep să mă neliniștesc. După încă o vreme, una o întreabă pe cealaltă: “Și acuma ce fac?”. Mai apasă amândouă pe niște butoane, se mai uită una la alta nedumerite... Până la urmă, reușesc. Iese cardul. “Stai să vezi ca mă trezesc cu-n milion de euro la picioare”, îmi zic. Ies și banii: 20 RON. Iese și chitanța, iar cele două doamne pleacă. Nu știu de ce să mă las mai
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
Când ne domneau Domneai și tu cu ei... Doi ochii mei Vor să te vadă Mă rog la zei să iți fiu pradă, Mereu balada. Mai știu un loc în care Vecini fără ferestre Făceau negoț cu sare Tu întrebai nedumerit Spuneai: ‘Aici cine-a iubit, Care din ei ?’ Doi ochii mei Vor să te vadă Mă rog la zei să iți fiu pradă, Mereu balada. Aștept un loc în care Să mai rămân Măcar o zi După plecare. Tu să
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
neeuclidiene. Dar îmi spun că și asta face parte din viața de băiat de bani gata și că e bine. Când plecăm din cafenea, limuzină pornește de pe o stradă lăturalnica și oprește în fața mea. Urc nonșalant în ea sub privirile nedumerite ale fotbalistului care nu-nțelege cum ..., dintr-un salariu de ONG-ist, ... La Casa di David, care, ca punct geometric al protipendadei bucureștene, nu putea lipsi din scenariu, mă așteaptă toți prietenii care au facut vraja acestei zile: Amalia, Maria
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
nu că ar trebuii să fi ,,feminin,, ci doar mai expresiv. Încearcă să fi fericit pe scenă, încearcă să iubești pentru că rolul să fie unul adevărat. Oamenii taxează totul în hurul lor, foecare gest, fiecare rid al fetei, fiecare pas nedumerit, ial pe EDI și punem să te ajute cu sincronul. Cel mai important exercițiu pe care încă nu cred că ți la spus coregraful este cunoașterea trupului tău, atunci când cunoști trupul ești sigur pe gesturile sale, cât întinzi piciorul, cât
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82637_a_83962]
-
cât are biluța aia?", s-a întors spre mine, lăsându-mi să-i citesc clar în ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. "Cinci tone", a oftat nedumerit că mai eram în fața lui și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, Fiorosul, faima pușcăriei prin anii
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
faima pușcăriei prin anii '30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne oprisem, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, intuia inginerul, în acele clipe bătea numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine al sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai vroia
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu flori. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se strecoare de sub mașină și, cu brațele în șold, privea nedumerit isprava. Din când în când, neputincios precum inginerul când mă văzuse apărându-i în față cu Ester de brațul meu, șoferul acela trăgea câte un șut răzbunător în roțile mașinii răsturnate.
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
pe fesele splendide C-o micșunea voi bate însemnul de Poet!! Apoi voi sta-ntr-o rînă și piersici voi deschide Și, savurînd alene grețoasele omide, Voi porunci surgiul să mîie mai încet. Vei fi atît de tristă și blînd nedumerită De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi, Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copită, Să te ascult. Degeaba! Sînt Domn ce se irită Și-ți îmbrîncește trupul, în silă, la buldogi! Căci sufletul de-o lună
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase, nici nu era greu, schimbarea de mină. În loc să mergem la Costinești, n-ar fi mai bine s-o pornim noi spre Orșova, să facem o baie în Dunăre? Ana-Cristina a ridicat sprâceana nedumerită (Ah, și sprânceana, și ovalul chipului, și nasul drept, și buzele mari desenate cu simetrii și rotunjimi, și ele, ca atâtea alte elemente care compuneau corpul magic al acestei fete, și ele îi subjugau instantaneu pe bărbați!...): Cum adică la
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu, nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
și al belșugului”. Lăcrimează puțin împreună cu toți consilierii. Nu se simte mirosul de trăscău. Nici când sătenii care căscau gura se apucă de bocete rituale deoarece începuse distribuirea ajutoarelor. De după ochiurile de geam ale caselor înzăpezite privesc niște băbuțe total nedumerite. Evident televiziunile filmează și acest aspect pentru capitolul curiozități. Jandarmii dau la lopată, deși habar nu avem ce gândesc. Oaspeții sunt invitați la o mică gustărică, fiindcă așa-i datina din străbuni. Vin și lăutarii, iar bucatele și vinul sunt
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
aur, regele tuturor peștilor, înota cuprins parcă de gânduri negre. Lângă el Marele Sfetnic, un crap de dimensiuni uimitoare, păstra o tăcere plină de respect. Bine, pentru ei nici nu este prea greu... - Mărite sfetnic, sunt iată, din nou, cam nedumerit de ceea ce se întâmplă... - Poruncă, Măria Ta, murmură Marele Sfetnic, păstrând riguros distanța protocolară, aceea care-l punea la adăpost de hachițele Regelui. - Împlinim, iată, de atâta amar de vreme sfânta noastră datorie de a ferici un om împlinindu-i
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]