245 matches
-
funcțională Caz din domeniul nominal lat. = latină lit. = literal (traducere literală) LF = Logical Form (engl.), Forma Logică [+m] = trăsătură semantică primitivă care denotă starea mentală (engl. mental state), în accepția lui Reinhart MD = Morfologia Distribuită N = categoria lexicală nume neerl. = neerlandeză Nom./nom. = Nominativ nom. = nominalizare NP = Nominal Phrase (engl.), grupul nominal O = obiectul verbelor tranzitive OCP = Obligatory Case Parameter (engl.), Parametrul Cazului obligatoriu OR = Originator (engl.), originea evenimentului, în accepția lui Arad (1996) P = obiectul verbelor tranzitive, în accepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
They slowly swam apart ' Ei au înotat încet în direcții diferite'. Relativ puține verbe de mișcare (mai ales cele care implică o schimbare de poziție) participă la alternanța cauzativă. Comportamentul verbelor de mișcare este diferit de la o limbă la alta − neerlandeza, germana, italiana folosesc auxiliarul corespunzător sensului 'a avea' pentru verbele care denotă modul de deplasare și pe cel corespunzător lui 'a fi' pentru sensul de mișcare direcționată − sau diferit în funcție de context: verbele de tip roll 'a se rostogoli' sunt inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
direcțional pot deveni inacuzative, cu excepția situației când sunt agentive. Grupurile direcționale apar numai cu verbele de emisie cauzative, cu cauză internă; prezența/absența unui grup direcțional este corelată cu cauza internă/externă. Perlmutter le include în clasa inacuzativelor pentru că, în neerlandeză, acceptă pasivizarea impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de stare, nu descriu eventualități delimitate temporal, au cauză internă; deci noțiunea de cauzare internă, care subsumează agentivitatea, poate fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
urmare, mulți autori susțin că verbele psihologice reprezintă o clasă care nu poate fi subsumată celei a inacuzativelor. Includerea acestor verbe în clasa inacuzativelor s-a făcut, așa cum am arătat, mai ales pe baza testelor sintactice (pentru limbi ca italiana, neerlandeza, engleza). În română, unde nu există teste sintactice sigure de delimitare a clasei inacuzativelor, soluția nu poate fi verificată prin această metodă. Este adevărat însă că verbele psihologice care au variantă cauzativă trec testul adjectivării participiului − om supărat/ amuzat/preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM. 4.4.3. Van Hout (2004) arată că, în neerlandeză, singurul factor lexico-semantic important pentru inacuzativitate este telicitatea: verbele telice sunt inacuzative, iar cele atelice, inergative; nu contează agentivitatea, intervalul, controlul extern. În teoria autoarei (Van Hout 2004: 60−61), un verb cu două argumente trebuie să-și proiecteze un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip "(neo)construcționist" au fost formulate mai multe critici. Abraham (2004) adoptă o poziție radicală, susținând că noțiunile de ergativitate/ inacuzativitate nu se pot aplica pentru limbile care au distincții aspectuale de perfectivitate, pentru că inacuzativele sunt intranzitive perfective. Dacă pentru neerlandeză și germană diagnosticele inacuzative (toate derivate din selecția auxiliarului) sunt mai clare, pentru engleză nu s-a făcut o listă exhaustivă a predicatelor ergative. Abraham (2004) sugerează că ergativitatea verbală este un epifenomen al perfectivității, cel puțin în limbile care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzativă apare ca urmare a faptului că telicitatea impune proiecția obiectului direct. Autoarea preia de la Tenny (1994) ideea că există o legătură puternică între telicitate și obiectul direct, aspectul fiind implicat în interfața Lexicon−Sintaxă și demonstrează cu date din neerlandeză, valabile pentru toate limbile germanice, că telicitatea are nevoie de tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realizat). Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că, în multe cazuri, verbele inacuzative și cele reflexive au aceeași morfologie. În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată că un proces lexical reflexiv poate fi marcat: flexionar (it. si), printr-un argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
următoarele structuri: (a) AP fără aP; (b) aP fără argument extern; (c) aP cu argument extern. Dacă Cinque a arătat că distincția între adjectivele ergative și cele inergative se poate susține pentru italiană și pentru germană, Bennis (2004) adaugă și neerlandeza: Deze mensen zijn mij bekend − ergativ ' Acești oameni îmi sunt cunoscuți' Deze mensen zijn mij trouw − inergativ ' Acești oameni îmi sunt loiali'. Bennis (2004: 89) subliniază faptul că inacuzativ este un concept nerelevant în această situație, pentru că adjectivele nu atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a) adjectivele care acceptă un obiect indirect pot fi împărțite în adjective care permit inversiunea subiect-obiect (ergative) și adjective care nu permit inversiunea (inergative); (b) testul cu as 'precum', care funcționează în italiană și în germană, e valabil și în neerlandeză: Zoals [e] bekend is, houdt Jan niet van slakken − adjectiv ergativ ' Precum [e] este bine-cunoscut, lui Ion nu-i plac melcii' *Zoals [e] grappig is, houdt Jan van slakken − adjectiv inergativ ' Precum [e] este amuzant, lui Ion nu-i plac
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintactică a verbelor este determinată semantic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 14−15) atrag atenția asupra faptului că proprietățile semantice ale unui verb pot fi o condiție necesară, dar nu suficientă pentru a trece diagnosticele de inacuzativitate: de exemplu, în neerlandeză, selecția auxiliarului este sensibilă la telicitate (verbele telice selectează corespondentul pentru 'a fi'); chiar dacă telicitatea este componentul semantic relevant pentru selecția auxiliarului, acest criteriu se poate aplica numai dacă VP este intranzitiv în sens pur sintactic. Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
există fenomene sensibile la inacuzativitate: selecția auxiliarului în limbile romanice și germanice, posibilitatea de a apărea în construcții rezultative, perfecte prenominale/participii pasive 1, cliticizarea prin ne în italiană, extracția prin en în franceză, partiția wat−voor/was−für în neerlandeză și în germană, pasivul impersonal (acceptat numai de inergative). Autorii sunt de părere că diagnosticele pentru inacuzativitate nu sunt valide în toate limbile și nu sunt valabile pentru clasele de verbe din limbi diferite, existând numeroase nepotriviri (engl. unaccusativity mismatches
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
183−185) arată că, în germană, nu există dovezi clare că inacuzativitatea este codată sintactic; germana distinge inergativele de inacuzative numai în Lexicon, iar analiza anticauzativelor oferă argumente împotriva derivării sintactice a inacuzativelor. Van Hout (2004: 61) descrie situația din neerlandeză, unde predicatele telice cu un argument selectează auxiliarul zijn 'a fi' și formele lor de participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inițial) al unui verb. 3. SELECȚIA AUXILIARULUI DE PERFECT COMPUS ȘI ACORDUL PARTICIPIULUI PERFECT Selecția auxiliarului de perfect compus − arată Grimshaw (1987: 245) − a fost studiată pentru italiană de Burzio (1986), Centineo (1986)10, Van Valin (1987)11, iar, pentru neerlandeză, de Hoekstra (1984) și Zaenen (1987)12. Kayne (2000: 107) observă că selecția auxiliarului este un fenomen prezent în unele limbi romanice și germanice. Selecția auxiliarului caracteriza stadiul mai vechi al unor limbi: spaniola veche a cunoscut alternanța auxiliarelor ser
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
determinată de Caz. În italiană și în franceză, aplicarea reflexivizării și a decauzativizării care formează inacuzative este asociată cu o schimbare de selecție a auxiliarului ('a fi' în loc de 'a avea'); în română, în greacă, în spaniolă, auxiliarul rămâne 'a avea'; neerlandeza și germana folosesc 'a fi' cu inacuzativele, dar 'a avea' cu reflexivele. Autoarele menționează că există două explicații pentru selecția auxiliarului 'a fi': (a) marchează absența rolului tematic extern; (b) marchează absența Cazului acuzativ. Ackema (1995)13 a arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
en a téléphoné trois (inergativ). Existența unei relații între cliticizarea partitivă și inacuzativitate a fost stabilită de Belletti și Rizzi (1981)24, pentru limba italiană. Fenomenul a fost studiat de Burzio (1986), tot pentru italiană, și de Hoekstra (1984) pentru neerlandeză. Burzio (1986: 33−34, apud Mackenzie 2006: 51) a analizat fenomenul cliticizării în legătură cu Principiul Proiecției și a ajuns la concluzia că ne este generat în poziția sa de clitic și primește rol tematic de la o categorie vidă aflată în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
an de la data trimiterii sale. Drept pentru care, împuterniciții respectivi au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliul lor. Facuta la București la 30 octombrie 1979, în doua exemplare originale, fiecare în limba română, în limba franceza și în limba neerlandeza, cele trei texte făcînd credința egala. Pentru Pentru Republica Socialistă România, Regatul Belgiei, Cornel Pacoste Jean Bouha -----------
CONVENŢIE din 30 octombrie 1979 între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti în materia obligaţiilor de întreţinere. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126168_a_127497]
-
vigoare între cele doua state. Drept pentru care împuterniciții respectivi au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliul lor. Facuta la București la 3 octombrie 1975, în doua exemplare originale fiecare în limba română, în limba franceza și în limba neerlandeza, cele trei texte făcînd credința egala. Pentru Pentru Republica Socialistă România Regatul Belgiei George Macovescu, Ministrul afacerilor externe ministrul afacerilor externe -----------
CONVENŢIE din 3 octombrie 1975 între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126167_a_127496]
-
vigoare între cele doua state. Drept pentru care împuterniciții respectivi au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliul lor. Facuta la București la 3 octombrie 1975, în doua exemplare originale fiecare în limba română, în limba franceza și în limba neerlandeza, cele trei texte făcînd credința egala. Pentru Pentru Republica Socialistă România Regatul Belgiei George Macovescu, Ministrul afacerilor externe ministrul afacerilor externe -----------
DECRET nr. 368 din 2 noiembrie 1976 pentru ratificarea Convenţiei dintre Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială, semnată la Bucureşti la 3 octombrie 1975. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126169_a_127498]
-
anterior de către firmele, întreprinderile și organismele din țările lor. Drept pentru care subsemnații, pe deplin autorizați în acest scop, au semnat prezentul acord. Încheiat la București la 27 mai 1976, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, franceza și neerlandeza, cele trei texte avînd aceeași valoare. Pentru Republică Socialistă România Ion Patan Pentru Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheza Michael Toussaint ---------
ACORD PE TERMEN LUNG din 27 mai 1976 de colaborare economică, industriala şi tehnica între Republica Socialistă România şi Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheza. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125915_a_127244]
-
cercetătorilor mai târziu (v. Ledgeway 2007, 2008, 2009 pentru napolitana veche; Wolfe 2015b pentru siciliana veche, venețiana veche și sarda veche). Conceptul de gramatică / sistem V2 a fost propus inițial de den Besten (1983) în analiza limbilor germanice (în special neerlandeza și germana); în sistemele V2, în propozițiile principale, verbul se deplasează în domeniul complementizatorului, deplasare obligatoriu asociată cu topicalizarea / focalizarea unui constituent la stânga verbului, verbul ajungând astfel să ocupe poziția a doua în propoziții principale (neinterogative). Ledgeway (2007: 122-123) arată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
obligatoriu asociată cu topicalizarea / focalizarea unui constituent la stânga verbului, verbul ajungând astfel să ocupe poziția a doua în propoziții principale (neinterogative). Ledgeway (2007: 122-123) arată că, din punct de vedere tipologic, există două tipuri de sisteme V2: sisteme V2 stricte (neerlandeza, germana, franceza veche) și sisteme V2 relaxate (limbile romanice vechi, cu excepția francezei); în a doua categorie de sisteme V2, doar deplasarea verbului în domeniul complementizator este obligatorie, deplasarea la stânga verbului a altor constituenți fiind fie facultativă (linearizare V1, v. și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VP înainte ca deplasarea VP să se inițieze 10, o corelație care merită reținută și care va fi verificată în §2.4 prin analiza operației object shift. Și Koopman și Szabolcsi (2000) fac aceeași observație în analiza complexelor verbale din neerlandeză și maghiară, insistând asupra impresiei înșelătoare că avem a face cu un proces de deplasare X0, când, de fapt, verbul se deplasează ca grup: "[t]he illusion that heads are moving is due to the fact that nonhead material, if
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în bibliografia anterioară (Cornilescu 2000; Alboiu 2002), atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; din nou, motivația pentru deplasarea obligatorie a subiectului este greu de găsit. 2.3 Poziții de legitimare În derivarea complexelor verbale din maghiară și neerlandeză, Koopman și Szabolcsi (2000) formulează o ipoteză asemănătoare cu principiul propus mai sus de Laenzlinger și Soare (2004): "[w]e are led to assume that both arguments and adjuncts have their own licensing positions (to be notated as LP(xp
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]