70 matches
-
dar fu separat rapid de aceasta de către sosirea lui Kempthorne. Urmă o luptă la distanță scurtă, cu Ossory înfruntându-i pe neerlandezii aflați sub vânt și Kempthorne pe cei din vânt, nave incendiare fiind consumate fără rezultat de ambele părți. Neerlandezii se concentrară pe capturarea primei nave-amiral a lui Spragge, "Royal Prince", avariată și aparent abandonată de celelalte nave englezești. Însă aceasta fu salvată și remorcată de două fregate sub protecția lui Ossory. Lupta continuă până la sosirea lui Rupert cu Escadra
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză. De Ruyter separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru a i se alătura lui D'Estrées, astfel că Rupert se găsi cu restul de 20 de nave
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Nes și alte două nave-amiral neerlandeze înainte sub vânt de el și escadra zeelandeză a lui Banckert în spatele său în vânt. Susținut de "Royal Katherine" (82) sub Legge, Rupert coborî încet spre divizia lui Chicheley, într-o acțiune pe care neerlandezii o considerară o retragere din luptă, Escadra Roșie îndepărtându-se spre Nord-Vest. Escadra franceză încerca în acele momente să se apropie de Rupert, dar se afla încă la câteva mile spre Sud-Est. Rupert reuși în cele din urmă să dezangajeze
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
comandantul flotei aliate, Martel fu împiedicat de către D'Estrées să se alăture liniei. Ambele flote fiind extenuate, în cele din urmă englezii abandonară încercarea de a debarca trupe și ambele părți se retraseră la orele 7 seara spre Nord-Vest iar neerlandezii întoarseră spre Est. Nici o navă majoră nu a fost scufundată (deși câteva nave incendiare au fost consumate de ambele părți iar englezii au pierdut și iachtul "Henrietta"), dar multe au fost avariate serios și au murit în jur de 3
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
au murit în jur de 3.000 de oameni: două treimi dintre ei erau englezi și francezi; aliații au pierdut un amiral, Spragge, iar un altul, Harman, a murit după câteva săptămâni din cauza rănilor, plus încă cinci căpitani de navă; neerlandezii au avut doi amirali, Isaac Sweers și Johan de Liefde, și patru căpitani morți, iar un al cincilea căpitan (promovat la gradul de contra-amiral în timpul bătăliei) rănit mortal. Au fost trimise în port pentru reparații urgente cinci nave englezești și
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Flota aliată a încercat apoi să se apropie de Scheveningen, dar din cauza vremii și a navelor avariate aflate în stare prea proastă pentru a continua campania navală, Prințul Rupert a fost constrâns să se retragă la 24 august pe Tamisa. Neerlandezii au patrulat în Marea Nordului până la Bancul Dogger, de unde au escortat în porturi convoaie de nave comerciale. De Ruyter s-a îndreptat spre coasta Angliei pentru a provoca distrugeri și pentru a arăta de partea cui a fost victoria în ultima
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
viceamiralul francez încarcerarea la Bastilia pentru lipsa de disciplină. În octombrie escadra franceză s-a întors la Brest și nu a mai colaborat cu englezii pe tot parcursul războiului. În ciuda încheierii indecise, bătălia a fost o victorie strategică clară pentru neerlandezi: a fost înlăturat pentru totdeauna pericolul invaziei de pe mare, porturile neerlandeze au fost deschide comerțului, iar Flota neerlandeză nu mai avea de luptat decât cu vremea pentru stăpânirea Mării Nordului. Geniul lui Michiel de Ruyter a salvat încă o dată Provinciile Unite
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
și s-a concentrat asupra centrului și ariergărzii. La sfârșitul lunii august Provinciile Unite au format o alianță cu Spania și francezii au abandonat teritoriul Republicii. Al Treilea Război Anglo-Neerlandez luă sfârșit cu semnarea Tratatului de la Westminster între englezi și neerlandezi la 9 februari 1674, după ce Carol al II-lea a fost obligat de Parlament să renunțe la acordul cu Ludovic al XIV-lea. Abia în 1781 se vor mai lupta între ele flotele neerlandeze și britanice. 86 nave de linie
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
comanda a doua escadră; Willem Joseph van Ghent, locotenentul-amiral al Amsterdamului, comanda ce-a dea treia escadră. Aert van Nes, locotenentul-amiral al Mazei, era comandantul secund al escadrei lui De Ruyter, dar urma să ia comanda flotei în absența acestuia. Neerlandezii întâmpinau aceleași probleme pe care le-au avut și englezii în 1666, dar le-au abordat diferit, deoarece din considerente geografice flota franceză reprezenta un pericol mai mic pentru ei. Nu le putea face nici un rău înainte de a trece prin
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a trece prin Strâmtoarea Dover, atunci când joncțiunea cu flota engleză ar fi asigurată; pe când în 1666 englezii trebuiau să ia în calcul două flote separate și două coaste diferite de apărat. În orice caz, indiferent care a fost motivul lor, neerlandezii au decis să-i ignore pe francezi pentru moment și s-au concentrat asupra englezilor, atacându-i dacă era posibil în apropierea sau chiar în interiroul estuarului Tamisei. Și aproape că au reușit, deoarece De Ruyter a plecat din Texel
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a luat marea și la 13 mai a sosit la Spithead. La acea dată, flota engleză se afla ancorată lângă North Foreland iar cea neerlandeză la 60 de mile spre Nord-Est, abia aflând de la cercetașii lor că veneau prea târziu. Neerlandezii au pornit în urmărire, dar au fost încetiniți de ceață și au ajuns la Dover abia la 15 mai, atunci când englezii ancorau lângă St Helens alături de francezi. Mai devreme în acea zi neerlandezii au capturat un crucișător englez, "French Victory
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de la cercetașii lor că veneau prea târziu. Neerlandezii au pornit în urmărire, dar au fost încetiniți de ceață și au ajuns la Dover abia la 15 mai, atunci când englezii ancorau lângă St Helens alături de francezi. Mai devreme în acea zi neerlandezii au capturat un crucișător englez, "French Victory" (38 tunuri), o captură neerlandeză din războiul anterior. Negăsind nici o urmă a englezilor la Downs, De Ruyter a întrunit un Consiliu de Război în care s-a decis să îi caute până la Insula
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
La 19 mai De Ruyter s-a îndreptat spre această nouă locație. Între timp francezii li s-au alăturat englezilor la St. Helens la 17 mai și în ziua următoare flota combinată a luat marea pentru a-i căuta pe neerlandezi. Vânturi estice persistente le-a încetinit înaintarea și se aflau încă la Vest de Dungeness la 23 mai când flota neerlandeză întărită considerabil a ancorat la Sud de Harwich la intrarea în Canalul Regelui. O mică forță de 6 nave
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a retras. Unele dintre navele sale au lovit fundul, dar s-au eliberat fără avarii, iar la 26 mai s-a reunit cu De Ruyter, englezii urmându-i la distanță. Între timp aliații trecuseră de Dover și au aflat că neerlandezii se aflau în gura Tamisei; la 27 mai un vânt dinspre Sud (primul vânt favorabil de la plecarea din I.Wight) le-a permis să se îndrepte spre Nord. Neerlandezii au descoperit apropierea lor chiar în acea noapte și și-au
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
distanță. Între timp aliații trecuseră de Dover și au aflat că neerlandezii se aflau în gura Tamisei; la 27 mai un vânt dinspre Sud (primul vânt favorabil de la plecarea din I.Wight) le-a permis să se îndrepte spre Nord. Neerlandezii au descoperit apropierea lor chiar în acea noapte și și-au schimbat poziția de la ancorajul de la Gunfleet mai spre larg; această mișcare le-a permis navelor lui Coleman să se alăture Ducelui de York la Sud de Galloper la 28
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
nu era destul timp pentru o acțiune decisivă înainte de lăsarea întunericului și înainte ca flotele să atingă bancurile de nisip de la Nieuwpoort și Ostende. Prin urmare Ducele de York și-a păstrat poziția din vânt și a virat atunci când și neerlandezii au făcut-o pe la orele 21:00. Ambele flote au virat din nou pe la miezul nopții și conform lui Narborough se aflau destul de aproape pentru ca unele nave neerlandeze să poate deschide focul, dar la orele 3:00 dimineața când au
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
încât nu putea fi vorba de nici o luptă, deși aliații se aflau încă o dată în poziția de a ataca curând după mijlocul zieli, ambele flote urmând un curs spre Sud-Est. La orele 15:00 aliații au întors spre Nord-Vest iar neerlandezii i-au urmat după o oră; aliații au ancorat în timpul nopții în apropiere, dar neerlandezii au continuat marșul și au fost împinși destul de mult sub vânt. La 31 mai aliații au virat spre Sud cu un vânt dinspre Vest; i-
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
poziția de a ataca curând după mijlocul zieli, ambele flote urmând un curs spre Sud-Est. La orele 15:00 aliații au întors spre Nord-Vest iar neerlandezii i-au urmat după o oră; aliații au ancorat în timpul nopții în apropiere, dar neerlandezii au continuat marșul și au fost împinși destul de mult sub vânt. La 31 mai aliații au virat spre Sud cu un vânt dinspre Vest; i-au zărit pe neerlandezi la mare distanță sub vânt dar nu au încercat să se
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
după o oră; aliații au ancorat în timpul nopții în apropiere, dar neerlandezii au continuat marșul și au fost împinși destul de mult sub vânt. La 31 mai aliații au virat spre Sud cu un vânt dinspre Vest; i-au zărit pe neerlandezi la mare distanță sub vânt dar nu au încercat să se aproprie și, cum nu aveau apă la bord pentru o ședere mai lungă în larg, la orele 8:00 s-au îndreptat spre coasta comitatului Suffolk, unde au ancorat
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
cât de mult a fost convins Ducele de York să rămână la ancoră. Narborough menționează că 3 fregate englezești și 2 franceze au fost trimise în recunoaștere la 4 iunie. În orice caz, nava de poștă i-a văzut pe neerlandezi la 3 iunie, nicidecum la 4-5 iunie, și i-a zărit la vreo 20-25 mile de coasta Zeelandei, nu mai mult de 60 de mile de Sole Bay. Nu există nici o dovadă că la un consiliu din data de 6
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
mărturie în acest sens este că Van Brackel, care avea poziția în divizia cea mai sudică din escadra lui De Ruyter, l-a atacat pe Sandwich în centrul Escadrei Albastre engleze. Totuși acestă situație este ușor explicată prin faptul că neerlandezii s-au apropiat dinspre prova tribordului englezilor, astfel că navele din linia lor avansată au intrat în acțiune înaintea stațiilor lor proiectate. Escadrele sudice ale lui D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
au apropiat dinspre prova tribordului englezilor, astfel că navele din linia lor avansată au intrat în acțiune înaintea stațiilor lor proiectate. Escadrele sudice ale lui D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre babord, neerlandezii în vânt, fără să se aproape la mai puțin de 500 de metri, dar există mărturii conflictuale asupra motivelor lor. Neerlandezii au susținut că francezii au coborât sub vânt tot timpul și că Banckert i-a urmărit cât de aproape
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Escadrele sudice ale lui D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre babord, neerlandezii în vânt, fără să se aproape la mai puțin de 500 de metri, dar există mărturii conflictuale asupra motivelor lor. Neerlandezii au susținut că francezii au coborât sub vânt tot timpul și că Banckert i-a urmărit cât de aproape a putut; versiunea franceză este că vreo 15 dintre navele lor au luptat contra 43 neerlandeze, păstrându-și poziția cât mai
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Estrées tot ar fi rămas cu 20 nave de linie, pe când Banckert avea doar 21 nave si 4 fregate, deși este posibil să fi avut aproape 40 de ambarcațiuni în total, incluzând navele incendiare și navele auxiliare. Narborough menționează că neerlandezii aveau 20 de nave contra celor 30 franceze, și aceasta este mult mai aproape de adevăr decât sunt cifrele franceze. Cu o linie mai întinsă, D'Estrées a căutat să își depășească și întoarcă adversarul; dar divizia din frunte a lui
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
fost rănit mortal iar nava sa, "Superbe" 70, a fost avariată serios. Conform unei surse, pierderile totale ale escadrei franceze au fost de 450 de oameni, iar o altă sursă menționează că aproape fiecare navă a avut pierderi. De partea neerlandezilor pierderile au fost și ele departe de a fi neglijabile, deși mai puține decât în celelalte două escadre; Star pe "Groeningen" 70, oponentul lui "Superbe", a avut 52 de morți și de răniți, iar propria navă a lui Banckert a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]