328 matches
-
corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona corticală până la nivelul capsulei. Venele renale urmează riguros același traseu și același model de ramificare. Venele interlobulare primesc sângele drenat de la nefroni, se unesc în venele arcuate, apoi formează venele interlobare ce se vor uni în vena renală. 23.1. Microvascularizația Rinichiul are trei rețele capilare distincte, fiecare cu o funcție aparte. Arteriolele aferente și capilarele glomerulare. Fiecare glomerul primește sânge de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vasele arcuate, care transportă sângele în și din zona medulară. Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul renal și cu tubul asociat formează o unitate numită nefron. Intr-o glandă exocrină tipică, fiecare acin folosește materia primă extrasă din sânge pentru a sintetiza un produs de secreție. Pe măsură ce produsul este eliminat, el poate fi supus concentrării printr-un duct striat. La nivel renal, fiecare corpuscul este în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de filtrare”. Fantele de filtrare au aprox. 20 nm și sunt acoperite de o diafragmă alcătuită dintr-o proteină numită nefronă, care formează o structură ca un fermoar. Podocitele sunt celule epiteliale, deși natura lor este greu de identificat în nefronii maturi, totuși, în cursul dezvoltării embrionare, se observă că acestea evoluează din stratul extern al capsulei Bowman. Fantele de filtrare permit trecerea unor molecule cu greutate moleculară < 40 kDa - mai redusă decât cele mai mici proteine plasmatice - albuminele și a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mai ales), fagocitează complexele imune și sunt o țintă frecventă a proceselor patologice la nivel glomerular. Mezangiul se extinde și extra-glomerular sub forma lacisului (celulele Goormaghtigh), ocupând spațiul dintre glomerul și macula densa tubului distal. 24.4.Aparatul juxtaglomerular Fiecare nefron formează o ansă, iar ramul ascendent gros (porțiunea inițială a tubului contort distal) atinge polul vascular al glomerulului. Aici există aparatul juxtaglomerular, o regiune compusă din macula densa, celulele mezangiale extraglomerulare și celulele granulare (fig. 97). Macula densa este alcătuită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
urina finală nu se regăsește glucoză iar clearance-ul său este zero. Pragul de apariție al glucozei în urină apare la o glicemie de 8,3 mM sau 150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
iar clearance-ul său este zero. Pragul de apariție al glucozei în urină apare la o glicemie de 8,3 mM sau 150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200 mg/dl). Când glucoza plasmatică depășește
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200 mg/dl). Când glucoza plasmatică depășește aceste valori (diabet zaharat decompensat), glucoza se regăsește în urină, producând fenomenul de glucozurie. Aceleași fenomene se regăsesc la reabsorbția aminoacizilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
înapoi în interstițiu, păstrând apa în sânge, datorită presiunii coloid-osmotice date de proteinele plasmatice, care nu pot trece prin peretele capilar. Astfel, electroliții rămân captivi în medulară, iar apa este recuperată în circulație. Ansa Henle este un component esențial al nefronului deoarece permite concentrarea urinii (creșterea osmolarității acesteia peste osmolaritatea plasmatică). Cu cât necesitățile speciei cer o mai mare economie de apă, cu atât ansele sunt mai lungi (la animalele de deșert coboară de la corticală până la limita inferioară a medularei, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau ductul papilar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
calea de excreție, n.n.) corespunde creșterii presiunii hidrostatice deasupra obstacolului, care are răsunet la nivelul tubilor, apoi al glomerulilor, cu scăderea filtrației. Presiunea hidrostatică crescută, comprimă vasele arcuate și antrenează o scădere a debitului renal. Cu timpul această hipertensiune alterează nefronii. Brunschwig și colab. (J.A.M.A., 1964, 188, p. 5-8), au raportat revenirea la o funcție renală normală la 3-5 luni după îndepărtarea unei obstrucții bilaterale prin derivație de tip Bricker. În plus, trebuie menționate deformările sechelare ale cavităților renale
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
am ocupat de acestea atunci când am discutat despre urgența înlăturării obstacolului în capitolul I. După cum am arătat, efectele obstrucției asupra rinichiului se exercită la început asupra glomerulilor, tubilor, interstițiului, ele ajung în cazul prelungirii duratei obstrucției, la distrucția ireversibilă a nefronilor, atât prin deficit de irigație sanguină, cât și prin infecție. Este cunoscută posibilitatea ca urina de deasupra unui obstacol complet să fie infectată, în timp ce rezultatul examenelor microbiologice ale urinei vezicale să arate sterilitatea lor. În această privință arătăm doar unul
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
pericelulare) este menținută constantă printro reglare complexă, definind homeostazia mediului intern. Mediul intern este ultrafiltrat la nivelul suprafeței capilarelor glomerulare ale rinichilor și ulterior, de-a lungul tubilor uriniferi, suferind numeroase ajustări (obligatorii sau/și selective), modulate de influențe hormonale. Nefronii reprezintă o interfață între mediul intern și mediul exterior. Urina eliminată în fiecare minut are o compoziție variabilă și diferită de a plasmei sangvine, contribuind astfel la menținerea stabilă a mediului intern. Rinichiul reprezintă o țintă pentru numeroși factori potențiali
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
modificările debitului sanguin renal, ischemia prelungită renală cu repercursiuni asupra tubilor uriniferi, acțiunea unor toxice și droguri cu eliminare renală asupra interstițiului renal, sensibilitatea glomerulilor în unele boli cu mecanism imun. în patologia cronică, există o toleranță funcțională deosebită a nefronilor, astfel că dezordini semnificative ale diferitelor funcții renale apar doar după distrugerea a 60-90 % din populația nefronică. Populația nefronică restantă sănătoasă prezintă în acest context modificări funcționale adaptative. Leziunile renale apărute secundar pentru diferite agresiuni pot fi reversibile, compatibile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fibroză interstițială, care, independent de agresiunea inițială, se poate autoagrava în timp. Autoagravarea leziunilor este favorizată de diferiți factori: sexul masculin, presiunea arterială ridicată, tipul de nefropatie, factorii metabolici și nutriționali. în condițiile în care pacienții și-au pierdut toți nefronii, pot beneficia de supleerea funcției renale prin dializă sau transplant renal. 1.1. Funcțiile rinichiului Principalele funcții ale rinichiului sunt: funcția excretorie: prin ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbție și secreție tubulară se asigură eliminarea substanțelor azotate și a altor constituenți (toxine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Fiecare papilă prezintă 15-20 de mici perforații, formând area cribrosa. Calicele minore, în număr de 8-10, dau naștere la 2-3 calice majore. Calicele majore se unesc și formează pelvisul renal. Acesta drenează în ureter, care conectează rinichiul la vezica urinară. Nefronul reprezintă unitatea structurală și funcțională a rinichiului și este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Calicele majore se unesc și formează pelvisul renal. Acesta drenează în ureter, care conectează rinichiul la vezica urinară. Nefronul reprezintă unitatea structurală și funcțională a rinichiului și este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reprezintă unitatea structurală și funcțională a rinichiului și este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200 000 de nefroni (vezi figura 2) Figura 2. Structura nefronului Corpusculul renal (sau corpusculul Malpighi) are doi poli, un
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200 000 de nefroni (vezi figura 2) Figura 2. Structura nefronului Corpusculul renal (sau corpusculul Malpighi) are doi poli, un pol vascular și un pol urinar. La polul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200 000 de nefroni (vezi figura 2) Figura 2. Structura nefronului Corpusculul renal (sau corpusculul Malpighi) are doi poli, un pol vascular și un pol urinar. La polul vascular pătrunde arteriola aferentă, care se împarte în 4-6 ramuri, drenate apoi de arteriola eferentă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]