332 matches
-
pericelulare) este menținută constantă printro reglare complexă, definind homeostazia mediului intern. Mediul intern este ultrafiltrat la nivelul suprafeței capilarelor glomerulare ale rinichilor și ulterior, de-a lungul tubilor uriniferi, suferind numeroase ajustări (obligatorii sau/și selective), modulate de influențe hormonale. Nefronii reprezintă o interfață între mediul intern și mediul exterior. Urina eliminată în fiecare minut are o compoziție variabilă și diferită de a plasmei sangvine, contribuind astfel la menținerea stabilă a mediului intern. Rinichiul reprezintă o țintă pentru numeroși factori potențiali
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
modificările debitului sanguin renal, ischemia prelungită renală cu repercursiuni asupra tubilor uriniferi, acțiunea unor toxice și droguri cu eliminare renală asupra interstițiului renal, sensibilitatea glomerulilor în unele boli cu mecanism imun. în patologia cronică, există o toleranță funcțională deosebită a nefronilor, astfel că dezordini semnificative ale diferitelor funcții renale apar doar după distrugerea a 60-90 % din populația nefronică. Populația nefronică restantă sănătoasă prezintă în acest context modificări funcționale adaptative. Leziunile renale apărute secundar pentru diferite agresiuni pot fi reversibile, compatibile cu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fibroză interstițială, care, independent de agresiunea inițială, se poate autoagrava în timp. Autoagravarea leziunilor este favorizată de diferiți factori: sexul masculin, presiunea arterială ridicată, tipul de nefropatie, factorii metabolici și nutriționali. în condițiile în care pacienții și-au pierdut toți nefronii, pot beneficia de supleerea funcției renale prin dializă sau transplant renal. 1.1. Funcțiile rinichiului Principalele funcții ale rinichiului sunt: funcția excretorie: prin ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbție și secreție tubulară se asigură eliminarea substanțelor azotate și a altor constituenți (toxine sau
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Fiecare papilă prezintă 15-20 de mici perforații, formând area cribrosa. Calicele minore, în număr de 8-10, dau naștere la 2-3 calice majore. Calicele majore se unesc și formează pelvisul renal. Acesta drenează în ureter, care conectează rinichiul la vezica urinară. Nefronul reprezintă unitatea structurală și funcțională a rinichiului și este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Calicele majore se unesc și formează pelvisul renal. Acesta drenează în ureter, care conectează rinichiul la vezica urinară. Nefronul reprezintă unitatea structurală și funcțională a rinichiului și este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reprezintă unitatea structurală și funcțională a rinichiului și este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200 000 de nefroni (vezi figura 2) Figura 2. Structura nefronului Corpusculul renal (sau corpusculul Malpighi) are doi poli, un
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este alcătuit din corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle și tubul distal. Fiecare nefron se prelungește cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200 000 de nefroni (vezi figura 2) Figura 2. Structura nefronului Corpusculul renal (sau corpusculul Malpighi) are doi poli, un pol vascular și un pol urinar. La polul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu un tub colector, care se leagă cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200 000 de nefroni (vezi figura 2) Figura 2. Structura nefronului Corpusculul renal (sau corpusculul Malpighi) are doi poli, un pol vascular și un pol urinar. La polul vascular pătrunde arteriola aferentă, care se împarte în 4-6 ramuri, drenate apoi de arteriola eferentă, care
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu canalul colector. Canalul colector nu face parte din nefron, deoarece, embriologic, derivă din mugurele ureteric, în timp ce nefronul derivă din blastemul metanefric. Fiecare rinichi conține între 300 000 și 1 200 000 de nefroni (vezi figura 2) Figura 2. Structura nefronului Corpusculul renal (sau corpusculul Malpighi) are doi poli, un pol vascular și un pol urinar. La polul vascular pătrunde arteriola aferentă, care se împarte în 4-6 ramuri, drenate apoi de arteriola eferentă, care părăsește polul vascular. La polul urinar, camera
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
După elaborarea urinii primitive, aceasta suferă la nivelul tubilor procese de reabsorbție și/sau de secreție care se pot realiza printr-un mecanism activ situat în celulele diferitelor segmente ale tubului sau mecanism pasiv (gradient de concentrație). Componentele tubulare ale nefronului sunt reprezentate de tubul proximal, ansa Henle, tubul contort distal. 1. Tubul proximal are o lungime de 14-15 mm (lungimea unui nefron este de 2-5 cm) și un diametru de 50-60 µ. Lumenul tubului proximal este mărginit de celule ce
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mecanism activ situat în celulele diferitelor segmente ale tubului sau mecanism pasiv (gradient de concentrație). Componentele tubulare ale nefronului sunt reprezentate de tubul proximal, ansa Henle, tubul contort distal. 1. Tubul proximal are o lungime de 14-15 mm (lungimea unui nefron este de 2-5 cm) și un diametru de 50-60 µ. Lumenul tubului proximal este mărginit de celule ce prezintă la polul apical microvilozități citoplasmatice ce realizează o „margine în perie”, ceea ce conferă acestei suprafețe o capacitate sporită de schimb între
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pars recta. Această porțiune este susceptibilă la injuria nefrotoxicelor (metale grele și droguri). 2. Ansa Henle, situată în zona medulară, este compusă din următoarele componente: porțiunea dreaptă terminală a tubului proximal, ramul subțire descendent și ascendent și ramul ascendent gros. Nefronii lungi (20 % din nefroni), cu originea în zona juxtamedulară, au ansa Henle lungă, vârful ansei ajungând în medulara internă. Ei sunt implicați în concentrarea urinii. Nefronii cu ansă Henle scurtă (80 % din nefroni) au originea în corticala superficială sau medie
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este susceptibilă la injuria nefrotoxicelor (metale grele și droguri). 2. Ansa Henle, situată în zona medulară, este compusă din următoarele componente: porțiunea dreaptă terminală a tubului proximal, ramul subțire descendent și ascendent și ramul ascendent gros. Nefronii lungi (20 % din nefroni), cu originea în zona juxtamedulară, au ansa Henle lungă, vârful ansei ajungând în medulara internă. Ei sunt implicați în concentrarea urinii. Nefronii cu ansă Henle scurtă (80 % din nefroni) au originea în corticala superficială sau medie, vârful ansei ajungând în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dreaptă terminală a tubului proximal, ramul subțire descendent și ascendent și ramul ascendent gros. Nefronii lungi (20 % din nefroni), cu originea în zona juxtamedulară, au ansa Henle lungă, vârful ansei ajungând în medulara internă. Ei sunt implicați în concentrarea urinii. Nefronii cu ansă Henle scurtă (80 % din nefroni) au originea în corticala superficială sau medie, vârful ansei ajungând în medulara externă. Nefronii scurți participă la reglarea sodiului. Porțiunile subțiri ale ansei Henle sunt mărginite de un epiteliu pavimentos simplu. Se descriu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
descendent și ascendent și ramul ascendent gros. Nefronii lungi (20 % din nefroni), cu originea în zona juxtamedulară, au ansa Henle lungă, vârful ansei ajungând în medulara internă. Ei sunt implicați în concentrarea urinii. Nefronii cu ansă Henle scurtă (80 % din nefroni) au originea în corticala superficială sau medie, vârful ansei ajungând în medulara externă. Nefronii scurți participă la reglarea sodiului. Porțiunile subțiri ale ansei Henle sunt mărginite de un epiteliu pavimentos simplu. Se descriu patru tipuri de celule ce prezintă o
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în zona juxtamedulară, au ansa Henle lungă, vârful ansei ajungând în medulara internă. Ei sunt implicați în concentrarea urinii. Nefronii cu ansă Henle scurtă (80 % din nefroni) au originea în corticala superficială sau medie, vârful ansei ajungând în medulara externă. Nefronii scurți participă la reglarea sodiului. Porțiunile subțiri ale ansei Henle sunt mărginite de un epiteliu pavimentos simplu. Se descriu patru tipuri de celule ce prezintă o permeabilitate diferită pentru apă. Porțiunea largă groasă a ansei Henle corespunde tubului drept distal
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tubului contort distal se reabsoarbe sodiul sub controlul hormonal al aldosteronului. Funcția de concentrație este consecința activității enzimatice importante de la nivelul porțiunii largi a ansei Henle și porțiunii inițiale a tubului contort distal. Pompa Na-K-ATP-aza prezentă de-a lungul întregului nefron își amplifică acțiunea la acest nivel prin cotransportorul luminal Na+-K+-2Cl-. Astfel, Cl- reabsorbit activ la acest nivel antrenează Na+ și transportă NaCl spre țesutul interstițial peritubular, în absența apei. în interiorul acestor segmente, rezultă o diluție a urinilor care
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nivelul papilei prezintă o osmolaritate identică cu osmolaritatea țesutului interstițial medular și a ansei Henle descendente. Aquaporinele (AQP) sunt proteine ale canalelor de apă, recent descoperite, care sunt responsabile pentru transportul apei prin celulele epiteliale permeabile la apă de la nivelul nefronului sau alte organe. Au fost identificate zece tipuri de aquaporine, dintre care șase în rinichi. Funcția exactă a aquaporinelor nu este cunoscută. AQP 7 este localizată la nivelul marginii „în perie” a tubului drept proximal și este implicată în transportul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
peretele arteriolei aferente ce secretă renină și cu celulele lacisului, care se prelungesc prin mezangiumul glomerular. Variațiile debitului urinar sau concentrațiile în NaCl în tubul distal sunt susceptibile să influențeze vasomotricitatea arteriolei aferente și, astfel, să regleze filtrarea glomerulară a nefronului omolog. 1.6. Funcția endocrină a rinichiului se exercită prin: - hormoni produși de rinichi: renina, eritropoietina, vitamina D3 activă; - hormoni produși de rinichi și de alte organe: prostaglandine, adenozină, oxid nitric, kinină, endotelină, urodilatin; - hormoni metabolizați de rinichi: hormoni tiroidieni
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de detaliu - dismorfismul hematiilor, prezența cilindrilor hematici; evaluarea corectă a morfologiei hematiilor se realizează folosind microscopia cu contrast de fază. Dismorfismul hematiilor din hematuriile glomerulare se datorează expunerii eritrocitelor la modificări de osmolalitate și pH la trecerea prin segmentele tubului nefronului. Determinarea cantitativă a proteinuriei în urina hematurică este foarte utilă, magnitudinea proteinuriei sugerând sediul hematuriei (o proteinurie >2 g/24 ore este foarte probabil de origine glomerulară). E. Clasificarea hematuriilor O clasificare simplă distinge între hematuriile de origine glomerulară, de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
macroscopice; - prezența a >30 % hematii dismorfe (eritrocite inegale, cu contur modificat, protruzii veziculare și pierderi segmentare de membrană) și a cilindrilor hematici; modificările morfologice ale hematiei survin în urma traumatismului mecanic și osmotic din capilarele glomerulare și din diferitele segmente ale nefronului. Evaluarea corectă a morfologiei globulelor roșii se realizează în microscopia cu contrast de fază. Aprecierea morfologiei eritrocitelor din urină este extrem de dependentă însă de experiența operatorului; - proteinurie >1g/24h, dar mai ales >2g/24h. Pacientul la care există argumente pentru
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
localizare exclusivă sau predominantă la nivelul corpusculilor renali. Semnele clinice și anomaliile biologice care însoțesc NG sunt rezultatul unor perturbări fundamentale: • alterarea permeabilității selective a barierei de filtrare glomerulară - ceea ce conduce la proteinurie; • migrarea elementelor figurate din sânge în lumenul nefronilor - antrenând hematurie, leucociturie și formare de cilindri hematici sau leucocitari; • reducerea suprafeței de filtrare glomerulară - ceea ce duce la scăderea ratei de filtrare glomerulară; • retenție de apă și sodiu - provocând edeme și/sau HTA. NG constituie peste 50 % din totalitatea cauzelor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se consideră actualmente că podocitul este celula crucială în HSF. Dezvoltarea glomerulosclerozei a fost asociată cu dediferențierea și proliferarea anarhică, ori cu pierderea sau rarefierea acestor celule. 2. HSF asociată unei adaptări nefronice în situațiile în care numărul total al nefronilor este mult redus (reducție nefronică congenitală sau dobândită), hipertensiunea, hiperfiltrarea și hipertrofia compensatorie la nivelul nefronilor restanți antrenează, în modele experimentale, leziuni de HSF. Acest mecanism este probabil implicat și în apariția HSF în cursul unor afecțiuni precum nefropatia de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dediferențierea și proliferarea anarhică, ori cu pierderea sau rarefierea acestor celule. 2. HSF asociată unei adaptări nefronice în situațiile în care numărul total al nefronilor este mult redus (reducție nefronică congenitală sau dobândită), hipertensiunea, hiperfiltrarea și hipertrofia compensatorie la nivelul nefronilor restanți antrenează, în modele experimentale, leziuni de HSF. Acest mecanism este probabil implicat și în apariția HSF în cursul unor afecțiuni precum nefropatia de reflux sau nefroangioscleroza benignă. Pierderea a cel puțin 75 % din masa renală, după nefrectomii parțiale (pentru
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
instalarea nefropatiei ascendente este realizată prin următoarele verigi patogenice: • insultă hemodinamică; • infecție bacteriană; • leziuni microvasculare cu pierderi de vase și ischemie secundară; • răspuns imun la substanțe iritante din urină - proteina Tamm-Horsfall și la antigene bacteriene, cu inițierea fibrogenezei. Pierderea de nefroni are drept consecință hipertrofia și hiperfiltrarea la nivelul nefronilor restanți cu apariția și progresia sclerozei focale și segmentale la nivelul glomerulilor restanți (glomeruloscleroză focală și segmentală). Progresia nefropatiei ascendente depinde de: • întinderea cicatricelor renale; • existența proteinuriei. Odată cu debutul degradării funcției
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]