3,146 matches
-
articol al lui Pavel Câmpeanu), la care nu putem decât să subscriem, este că “demarxizarea, ca strategie a anticomunismului șactual și autohton - n. DLBȚ, s-a redus la diabolizarea unei teorii sociale eșuată ca doctrină politică. Procedeul ales a fost negarea neanalitică a marxismului și înlocuirea lui printr-un substitut cu desăvârșire antinomic, gândirea interbelică, reactualizată și ea în exces.” Consistentele preliminarii teoretice din primele două capitole aduc precizări și informație în zona interpretării discursului marxist-leninist, precum și în cea a datelor
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
lui Rodin) sau, mai exact, chiar pe viziunea rodiniană, Coapsa (Fragment de tors) și, mai ales, Domnișoara Pogany împing lucrurile într-o cu totul altă direcție: către recuperarea vieții intime a formei, către ieșirea din concret și din individual, către negarea psihologiei și către puritatea ideii. Ba chiar, dacă am sta să privim faptele de foarte aproape, în fiecare lucrare se pot citi enunțurile unor direcții sensibil diferite; Coapsa trimite discret spre frumusețea nemijlocită, către natura de-sine-stătătoare a formei decontextualizate, în timp ce
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
de avantaj. Fagul pur, puternic, îl face să se refere mereu la abjecțiile existenței, la partea ei urâtă, sordidă... De teama să nu cadă pradă acestora, și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970. Sărăcie lucie. Libertate absolută. Țiganul olog și căruța lui cu coviltir oprită la Glâmbocata cu un câine jigărit dedesubt care abia poate
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
răspundere al redactorului-șef de la „Novâi mir”. S. Damian însuși își mărturisește lipsa de curaj în afirmarea valorilor autentice. O spune textual: „Regret și îmi fac retrospective imputări amare că n-am fost în stare să aleg calea demnă a negării în întregime a unui regim sclerozat și inuman”. Adică, tot cu vorbele lui, între „ispita cerului” a înclinat spre aceea a „smârcului”. Totuși un anume curaj a existat. Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu n-ar fi apărut fără girul
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
Iliescu a devenit persona non grata în Israel, așa după cum titra un ziar, dar cu siguranță decepția provocată autorităților de la Tel Aviv nu se va șterge prea ușor. Partea cu adevărat șocantă a ieșirii iresponsabile a lui Ion Iliescu vizează negarea Holocaustului prin compararea acestuia cu... suferințele comuniștilor ilegaliști. Nu ale reprezentanților partidelor democratice trimiși în închisori și exterminați de către comuniști, ci ale bolșevicilor aflați în slujba unei puteri străine. Cu alte cuvinte, între un Iuliu Maniu, mort ca un martir
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
din toate puterile, credință consemnată de lexiconul secolului al XVII-lea. Este un fapt cunoscut că puritanii au îmbogățit limba engleză cu o seamă de cuvinte compuse, al căror sens era perceput ca pozitiv numai dacă exprimau o atitudine de negare sau dispreț față de eu; dimpotrivă, a folosi cu referire la cineva cuvîntul "încrezător în sine", sau un altul din aceeași serie sinonimică, însemna să spui că este sortit damnării fără doar și poate. La Emerson, schimbarea semantică în speță, semnificativă
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
îndoiesc. Și-ar fi contabilizat, poate, mai multe simpatii decît cele cu care a rămas din partea celor care o absolvă de cele făcute în trecut, de dragul a ceea ce a fost pînă mai acum cîteva zile. Orgolioasa Mona a jucat cartea negării pînă la capăt, în pofida evidențelor, fiindcă știa că pentru ea nu mai era loc de întoarcere. Personajul de o totală verticalitate pe care și l-a construit sclipitor într-o carieră politică începută de la identificarea deloc politică "fata aia frumoasă
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]
-
fără a atenta la însăși existența acestuia, așa cum se întîmplă de multe ori în experiențe similare. Cu alte cuvinte, pictorul testează în mai multe direcții capacitatea picturii de a acoperi zone diferite ale expresiei, dar prețul acestor investigații nu este negarea și distrugerea limbajului, ci, dimpotrivă, consolidarea lui prin diversificare. Construindu-și întregul discurs pe această plajă enormă care este intervalul dintre valorile asumate ale unei sensibilități aproape sălbatice și rigorile unei gîndiri al cărei punct final este epura geometrică, Gili
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
Și cum nici unul nu alegea asemenea viață, călăii pregăteau martiriul morții. Simion, care era de față, îi îmbărbăta pe toți și vorbea despre înviere și evlavie și, folosind credința din Sfânta Scriptură, spunea: Adevărata viață este să mori astfel, iar negarea lui Dumnezeu este moarte sigură; adăugând că, după puțin timp, chiar fără intervenția nimănui, va surveni moartea. Acesta este sfârșitul inevitabil al tuturor muritorilor, după aceasta însă dăinuirea nu este la fel pentru toți, ci oarecum după felul cum oamenii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
desăvârșite, și nicidecum pieirea sau distrugerea ei. “Prin aceasta ea nu își pierde atributele sale, nu se “cosmicizează”, ci coboară în lume pentru a o ridica și a o câștiga pentru veșnicie. În felul acesta Biserica evită atât “monotelistul ecclesiologic” - negarea misiunii sale în lume, cât și seminestorianismul - relativizarea adevărului dumnezeiesc în favoarea lumii.” - După cum afirmă Pr. Prof. Dr. Gheorghios Metallinos de la Atena. Toate textele legislative definesc statul român ca fiind neutru din punct de vedere religios, nu laic - dialog amplu, sincer
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
noi înșine, așa cum fac cei șase protagoniști din comedia “Pluralul englezesc”, scrisă de prolificul dramaturg englez Alan Ayckbourn. O comedie vintage, dar la modă, care triumfă prin temele atemporale pe care le abordează: inversarea rolurilor, ascensiunea și decăderea socială și negarea orbitoare, atingând problemă alcoolismului și a depresiei. Piesă se joacă marți, 18 februarie, ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenților, cu o distribuție de excepție, care dezvăluie întregul potențial umoristic al piesei. Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Constantin Cotimanis
Culturale [Corola-blog/BlogPost/94539_a_95831]
-
vie fără casă/ tot dau să prind și ea se îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea devenind putere, într-o perspectivă în care începutul se reneagă
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se trece la eradicarea memoriei sociale și la uniformizarea reflexelor individuale. Desființarea tradiției e completă, iar alienarea țăranului desăvîrșită. Între dezastru social și ratare psihologică Citite în cheia dublă a afirmării și negării, informațiile furnizate de “glimbocani” (antieroi ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create de PCR: tembelă, uniformizată, lipsită de repere valorice; în ultimă instanță, golită de orice substanță umană
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Crezul nostru explicit este că orice neutralitate într-o cercetare științifică este deja semnul unui partizanat”. Credem, la rîndul nostru, că se cuvine apreciată o asemenea implicare post-festum a unei conștiințe tinere. Evitînd atît șablonul encomiastic, cît și impulsul unei negări rău intenționate, aceasta tinde a se exprima pe sine prin mijlocirea imaginii „pe cît posibil obiective” ce-o propune, așa cum pictorii își prezintă cîteodată chipul cu discreție în cadrul unui tablou de grup. Avem a face cu una din scrierile ce
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
a puncte-punctelor, a punct și virgulei ori a simplei virgule, fie a ghilimelelor, a parantezelor, a semnului mirării, a semnului întrebării sau a cratimei. În absolut, ele au câte ceva din toate aceste indicii grafice, precum și eleganța de a renunța la negarea oricărei condiționări și oricărei relații, ceea ce exercită asupra celor ce le vin în întâmpinare o putere de fascinație, nu numai prin contrast cu existența lor, pradă a hazardului, ci și prin sentimentul că îi imunizează contra fragilității lor organice. 7
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
relevante (legăturile cu vechiul sistem ale lui Năstase, Vadim și Stolojan; comparația Iliescu - Șevardnadze; loialitatea necondiționată a lui Adrian Năstase și Traian Băsescu față de liderii partidelor lor între 1990 și 2000; comportamentul lui Adrian Năstase, interpret prin teoria hegeliană a negării negației (Iliescu a vrut să se delimiteze de modelul Ceaușescu, iar Adrian Năstase, dorind să se delimiteze de modelul Iliescu, revine într-un fel la modelul Ceaușescu, dar pe o treaptă superioară - vezi p. 310). Cum arată ultimii patru ani
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
ferestre. Ea deschidea condamnaților perspectiva mirifică a mirajelor nețărmurite, libertatea paradisiacă a reveriilor impenitente. Literatura s-a transformat pentru acea vreme într-un ritual al evadării din timpul profan și strivitor al istoriei. O poezie de sorginte concentraționară, deci a negării realului, a refugiului în imaginar și în metaforele lui, oficiau poeții. De la Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, ei și-au scris versurile pe pereții celulelor și carcerelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
toți aliații de dinaintea "războilui imperialist mondial", cu excepția lui Breton, capul "mișcării suprarealiste internaționale", singura care ar fi rezistat "devierilor de dreapta" (despre cele de stîngă, Gherasim Luca nu părea să aibă cunoștință) și care ar fi capabilă, printr-o hegeliană "negare a negației" să "mențină suprarealismul într-o stare permanent revoluționară". Acest puseu troțkist e totuși corectat de încredințarea că "forța dialectică și materialistă" i se trage poeziei de la poziția "leninistă a relativ-absolutului". Toate tezele acestea se găsesc în Limites non
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
o foarte mare-ntunecime/ Și nu mă văd să-ți ies în cale chiar când o fi, de-o să mai treci." Versuri precum cele ale lui Daniel von Czepko (secolul al XVII-lea) s-ar potrivi ezitării între acceptare și negare a existenței lui Dumnezeu: Primindu-l, pierzi pe Domnul... Așa cum remarca Meister Eckhart, îndărătul imaginilor nu este altceva decât incognoscibilitatea divinității ascunse; ceea ce se poate spune în primul rând despre imagini este că ele sunt echivoce prin definiție (în poemele
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
voie; bun, ne-bun; nevastă, ne-nevastă ("nevastă, ne-nevastă, nu importă"), mai ales dintre cele fixate, cu pronume și adverbe - cine, ne-cine; de ce, de ne-ce; cum, ne-cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații" încheiat prin negarea pronumelui negativ nimic: "și vin mulți, nechemați, nenimic". Procedeul a rămas viu în limba vorbită, fiind atestat sporadic și în scris: e desigur o negare accidentală și stilistică, cu rolul de a marca hiperbolic absența, la sfîrșitul unei enumerări. O
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
de ne-ce; cum, ne-cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații" încheiat prin negarea pronumelui negativ nimic: "și vin mulți, nechemați, nenimic". Procedeul a rămas viu în limba vorbită, fiind atestat sporadic și în scris: e desigur o negare accidentală și stilistică, cu rolul de a marca hiperbolic absența, la sfîrșitul unei enumerări. O regăsim într-un interviu recent: "Era o persoană pragmatică, exactă, cu o vorbire concretă, cu dicție bună, cu ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
ideile lor, care, în fiecare fază a vieții, sunt diferite. Tolstoi ne oferă astfel o altă concepție a ceea ce este omul: un itinerar, o cale sinuoasă, o călătorie ale cărei faze succesive sunt nu numai diferite, dar care reprezintă adesea negarea totală a fazelor precedente. Am spus cale, și acest cuvânt riscă să ne ducă pe drumuri greșite, căci imaginea drumului evocă un scop. Or, către ce scop duc aceste căi care nu se termină decât fortuit, întrerupte de hazardul unei
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
câteva zile s-au vândut douăsprezece mii de exemplare), de o bună reclamă la televiziune - și de saluturile abia schițate ale colegilor din presa culturală scrisă. Deși revista a circulat în mediile intelectuale, au lipsit atât analizele serioase, cât și negările violente. Primele s-au manifestat - când s-au manifestat - printr-un ilustrativism searbăd (s-au inșiruit, în ordine alfabetică sau în ordinea din sumar, autori și titluri), ultimele prin mici mârâieli (nici acelea cu prea multă tragere de inimă). Nici
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]