158 matches
-
într-o situație în care avem un emițător, reacțiile noastre pot fi diferite. Toleranța este necesară pentru a accepta toate rezultatele jocului, deci și părerile care vor apărea prin dezbatere. A treia oră: dezbaterea propriu-zisă Resurse didactice: cazul afirmator, cazul negator, foaie de arbitraj, cronometru Secvența 1: 40 min. Se desfășoară dezbaterea respectivă, respectând regulile știute. Secvența 2: 10 min. Feedback asupra dezbaterii, prin care arbitrii, argumentând asupra calității cazurilor, discursurilor, dau un verdict în favoarea uneia dintre echipe. Fiecare arbitru își
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vorba de un agnosticism, întrucât tocmai datorită acestei necunoașteri, printr-o intuiție primordială și simplă, se poate accede la cunoaștere, dincolo de orice înțelegere. Prin urmare, teologia apofatică sau negativă nu se opune teologiei catafatice sau pozitive. Metoda apofatică nu este negatoare; afirmația triumfă prin negație, singurul remediu al insuficienței care o obligă să se autodepășească. Teologia apofatică nu este un simplu corectiv, ea este o teologie autonomă care aduce o anumită cunoaștere. De pildă, noțiunile de supra-bun și supra-existent reprezintă negații
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
unchiul acestuia. El e mai întâi contrariat de modul de-a dreptul trândav în care aceștia trăiesc, condamnând apoi indiferența și orbirea față de ceea ce se întâmplă în societatea vremii lor. Nobilii se întreabă dacă Bazarov nu este cumva un primejdios "negator" al valorilor și al ordinii sociale existente, un "nihilist". Iar Bazarov acceptă bucuros un asemenea apelativ: spune că vrea într-adevăr să nege ordinea stabilită și, odată cu aceasta, principiile și valorile vechii generații care trăiește indiferentă la ceea ce i se
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cosmică: Lumea naturală rămâne ceea ce este de o veșnicie. Și nu este nici măcar o catastrofă biologică: Omul rămâne în viață ca animal care este în armonie cu Natura sau cu Ființa dată. Cel care dispare este Omul propriu-zis, așadar Acțiunea negatoare a datului și Eroarea, sau în general Subiectul opus Obiectului 220. Pentru elita intelectuală rămâne cu toate acestea o altă cale, diametral opusă celei întoarcerii la animalitate. Kojève întrezărește o prefigurare a acesteia în "snobismul în stare pură", complet dezinteresat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Subiectul opus Obiectului 220. Pentru elita intelectuală rămâne cu toate acestea o altă cale, diametral opusă celei întoarcerii la animalitate. Kojève întrezărește o prefigurare a acesteia în "snobismul în stare pură", complet dezinteresat, al civilizației japoneze, care a creat "discipline negatoare ale datului "natural" sau "animal" [precum ceremonia ceaiului] care le depășesc de departe, prin eficiență, pe cele care se nășteau din Acțiunea "istorică""221. Se deschide aici posibilitatea sublimării în forma de viață a înțeleptului: După instituirea Imperiului universal și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
celebre a lui Hegel -"această noapte, acest Nimic, care conține totul în simplitatea sa nedespărțită". Acest lucru înseamnă "că fundamentul sursei realității obiective (Wirklichkeit) și a existenței empirice (Dasein) umane sunt Nimicul care se manifestă sau se revelează ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se realizează și se manifestă ca Acțiune negatoare sau creatoare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se realizează și se manifestă ca Acțiune negatoare sau creatoare: Acțiune negatoare a datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului care este Lumea naturală în care trăiește animalul, sau acțiune a Muncii care creează Lumea culturală, dincolo de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se realizează și se manifestă ca Acțiune negatoare sau creatoare: Acțiune negatoare a datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului care este Lumea naturală în care trăiește animalul, sau acțiune a Muncii care creează Lumea culturală, dincolo de care Omul nu este
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se realizează și se manifestă ca Acțiune negatoare sau creatoare: Acțiune negatoare a datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului care este Lumea naturală în care trăiește animalul, sau acțiune a Muncii care creează Lumea culturală, dincolo de care Omul nu este decât Nimicul pur, și în care el se deosebește de Nimic doar pentru o vreme 225. Destul de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
scrie predici de o profundă savoare. Teologia practică nu are nimic uscat, veștejit, sec, ci dimpotrivă mustește de sensuri care pot revitaliza idealuri. O omenire căreia i s-au uscat vrejii idealurilor este în mare primejdie. Postmodernismele cu elanul lor negator, cu predispoziția lor spre contestare și deconstrucție, au adus omul într-o răscruce. Ultimele secole de raționalism, pozitivism, scientism au culminat cu teribila relativizare a valorilor tradiționale. Deconstrucțiile aduc însă și o sete de reconstrucție, de reinstaurare a ceea ce s-
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prin nevoia de libertate, dorința de schimbare, căutare, evadare, realizarea propriilor dorințe, apetențe, Înclinația către aventură; 3. tendința de agresivitate concentrează tendințele proiectate către viitor. Ele sunt specifice tipului anticipativ, reformator, care demolează vechea ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan social, neagă valorile existente. Indisciplinat și autoritar, el vrea să schimbe lumea și ordinea existentă pentru a o Înlocui cu alta. Tiranic și justițiar, dar utopic În teorie, Îi este imposibil să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
debate); aceasta pune un accent la fel de important pe competiție, situând față în față două echipe de câte trei participanți care prezintă părți opuse ale aceleiași idei/moțiuni; o echipă este cea afirmatoare, ea prezentând argumente favorabile moțiunii, iar cealaltă, numită negatoare, prezintă idei opuse. De menționat faptul că cele două „cazuri” nu trebuie să evolueze paralel, ci ideile trebuie să se întâlnească pe câmpul argumentării. Moore (1994, pp. 207-208) susține că într-un debate sunt necesare următoarele etape generale: - moderatorul introduce
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ea mai productiv; modelul în cauză utilizează mai mulți participanți - în fapt, divide clasa în două echipe, una favorabilă topicului, cealaltă în opoziție cu prima. Câte doi participanți sunt selectați din fiecare echipă, urmându-se pașii: - primul vorbitor, afirmator sau negator, prezintă „cazul” echipei timp de cinci minute; - al doilea vorbitor, afirmator și negator, prezintă trei minute; - topicul este apoi deschis la comentarii, întrebări și răspunsuri din partea echipelor; aceste comentarii, întrebări și răspunsuri sunt alternate între echipa negatoare și cea afirmatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
clasa în două echipe, una favorabilă topicului, cealaltă în opoziție cu prima. Câte doi participanți sunt selectați din fiecare echipă, urmându-se pașii: - primul vorbitor, afirmator sau negator, prezintă „cazul” echipei timp de cinci minute; - al doilea vorbitor, afirmator și negator, prezintă trei minute; - topicul este apoi deschis la comentarii, întrebări și răspunsuri din partea echipelor; aceste comentarii, întrebări și răspunsuri sunt alternate între echipa negatoare și cea afirmatoare; - un membru al fiecărei echipe sumarizează cazul; - dezbaterea se încheie cu o sesiune
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vorbitor, afirmator sau negator, prezintă „cazul” echipei timp de cinci minute; - al doilea vorbitor, afirmator și negator, prezintă trei minute; - topicul este apoi deschis la comentarii, întrebări și răspunsuri din partea echipelor; aceste comentarii, întrebări și răspunsuri sunt alternate între echipa negatoare și cea afirmatoare; - un membru al fiecărei echipe sumarizează cazul; - dezbaterea se încheie cu o sesiune de concluzii generale la care participă întreaga clasă. În ceea ce ne privește, în activitatea pe care o desfășurăm cu studenții, am aplicat un model
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de scrisorile din Epilog asupra relațiilor cu lumea condusă de cei cu care Ghika intră în conflict vrea să exprime raportul autorului cu societatea vremii, guvernată de ideologia comunistă. Romanul, respins de mai multe ori de cenzură, dezvăluie o atitudine negatoare, ironic corozivă prin chiar idilismul fals și excesul de zel afirmativ din final. După publicarea celui de-al doilea roman, Apă neagră (1999), Constantin Țoiu îl cita pe S. alături de Marin Preda și Nicolae Velea, ca „al treilea din dinastia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
se datorează, spune Cioran, pasiunii cu care a scris, căci el se declară a fi "violent", si nu pesimist. Asta e ceea ce-mi face negația vivifianta."84 Se confesează a fi "că diavolul, care este un tip activ, un negator, care pune lucrurile în mișcare."85 Întrebat cum de scrierile sale sunt atat de profund pesimiste, în timp ce stilul este vioi, sprințar, plin de umor caustic, si ca, inclusiv în conversații, ideile îi sunt înfricoșătoare, dar într-o manieră spirituală, încântătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică, dar una care va marca definitiv perceperea și înțelegerea acestor opere, până în momentul în care romanul (supraspecie? supragen?) deține întâietatea scenei pe care au loc reprezentațiile formelor literare. Un gen negator prin excelență, care "degradează faptele" și este lipsit de "o ambivalență regeneratoare". În epocile în care romanul devine genul predilect, excesiv iubit de creatori, dar și de public, au loc fenomene stranii prin apropierea lor, Bahtin remarcând apariția unui "criticism
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Roma -, dar și în democratica Atenă, și perpetuat până în zilele noastre sub forma măscăriciului de bâlci și a clovnului, ca personaj literar propriu-zis se conturează abia în teatrul de la începutul Renașterii, ca întruchipare aparent nevinovată a noului spirit sceptic și negator, pentru a demitiza și minimaliza îndeosebi lumea miraculoasă, supranaturală a creștinismului medieval"198. Unii bufoni însă au intrat în istoria literaturii cu numele lor real (personajul "echivalează" cu persoana reală), fiind niște obișnuiți ai nuvelelor italiene, cum vom avea prilejul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Poet al stărilor antinomice, ignorând nuanțele intermediare, nu departe de exaltările lui B. se află și opusul acelei atitudini, la fel de radical afirmată. Temperament al extremelor, poetul se vrea însă în fiecare moment - exemplar. Trăirea timpului individual înseamnă, pentru gustul lui negator și polemic, o luptă neîncetată cu materia, cu atât mai crâncenă cu cât reprezintă de fapt o luptă cu sine, luptă în care învingătorul se află prins în cătușele învinsului. „Ticălosul” timp ce-a pierdut cheile casei de fier în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
314 6 Pagini de critică literară, vol. II, p. 283 7 Pagini de critică literară, vol. I, p. 215 71 Lui N. Davidescu i se impută abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: „Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a îmbogăți limbajul prin introducerea plină de sonorități a termenului francez.”2 Încheierea sună călinescian: „Critica lui Vladimir Streinu are modalități debussyste.”3 În 1972, recenzând Clasicii noștri 4, C. Stănescu acreditează ideea unui Vladimir Streinu eminamente partizan, malițios și negator, a unui mare spirit polemic ce tinde permanent spre „scoaterea din uz a rețetelor, spargerea siguranței leneșe, a opiniei comune.” 5 Vladimir Streinu - ne previne C. Stănescu - nu este însă un spirit demolator: „Construcția criticului se înalță pe dărâmăturile produse
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
este predestinat să sufere din cauza lor și pentru ele, și totuși prin ele încearcă să se salveze, de la regenerarea lor își așteaptă izbăvirea (Emil Cioran). Oricăt de strămbă ar fi viziunea lui despre lucruri, el nu este niciodată un adevărat negator. De vreme ce poetul este un monstru (Emil Cioran) care își încearcă salvarea prin cuvănt, înlocuiește vidul universului, prin simbolul însuși al vidului. WU, golul Pentru acesta nu mai există schimburi spontane cu realul; izolat de uneltele sale, constrăns la o autonomie
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
lirica mai coerentă, pe dimensiunea modernității. E un proces voluntar, cum însuși fostul insurgent mărturisește, care demonstrează că explozia inițială de nihilism avusese funcția de a largi teritoriul poeticului: „Evoluția mea m-a făcut să abandonez caracterul demonstrativ, provocator și negator al poeziei, ducându-mă către o exprimare mai constructivă a materiei poetice”. Definitoriu pentru această evoluție este L’Homme approximatif, poem amplu, în nouăsprezece episoade, construit pe o schiță epica discretă, absorbita în liric, în care se dezvoltă tema precarității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]