78 matches
-
plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci. După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți să plece, luând cu
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
doară, grăi în potrivire de ghers, cu grăbire și oarecare batere în față, Tincuța... „Hie, o să mai videm! Om trăi și-om videa, numa'trăsnaie să nu iasă și să hie s-o ducem, ca Necuratul să nu-și lepede negreala și să-și miște coarnele în împuns de vieți nevinovate... Numitul și răsnumitul a trecut pe lângă ele păcănindu-i surd în urechi ultimele clociriri de vorbe pițigăiate, fără măcar să le observe pe cațe sau să le bage-n samă. Vorbele
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
adinenea. Ronțăind la dulceața sățioasă a porumbului, calul își privea recunoscător stăpânul cum însemna locul, socotind cu picior și cap calea urnită dintr-un punct, dându-i rotocoale din ce în ce mai largi. Îl văzu apoi oprindu-se, ascultând cu ochii înfipți în negreala pământului. Acum ce face?! Ca și când doar asta așteptase, omul își lămuri prietenul: Acum sap, le dau voie să spună și altora ce mi-au spus mie. Să audă toți, să se facă lumină! Într-adevăr, de-atunci, omul își nedumerise
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
be than appetite,Which but today by feeding is ... VI. SONET 55, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016. (trad. adapt.) Nici marmura, nici monumentul însuși nu rezistă paloare le dă timpul și umbre de negreală dar în aceste rime iubirea mea există și tu, rămâi prin ele, figură ancestrală Războaiele strivi-vor mărețele statui și din pământ smulge-vor ziduri fără milă zeului Marte se închina-vor nesătui cu focul ei vor arde a omenirii
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
drepți în fața ta? N-ai să vezi așa ceva, niciodată! - Ei lasă, zăpădă imaculată, că după ce trec, culoarea ta își revine la loc, așa că nu te mai plânge! îi răspunse îmbufnat Moș Gerilă. - Aaa! Dar tu nu știi că pe mine, negreala ta mă necăjește, și naturii nu-i place. - Bine, bine zăpadă, nu-mi mai filozofa tu atâta, că nici tu nu ești mai bună decât mine. Că de multe ori, gerul te-ngheață și oamenii alunecă și-și rup câte
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe creier,/ cu negreala de pe suflet,/ negru negru negru negru”). Ultim reprezentant al unei istorii ilustre, poetul contemplă cu spaimă, dar și cu un patetism ce disimulează satisfacția metafizică a martiriului, dizolvarea propriei creații și identități în oceanul de vorbe rostite de „străina gură
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
sălbăticite acoperea aproape în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței, rupându-i linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu mai mult de jumătate din total. A venit pe Înseratelea bine la noi În sat. Însă degeaba se ferea. Toată lumea știa ce căuta el acolo. A intrat În curte, Încruntat, și se aștepta ca ăia să se sperie de negreala și disprețul din ochii lui neîndurători. L-au așezat părinții lui Hristu la masă, l-au omenit cu vin, pâine caldă, nuci prăjite și brânză. Nu s-a atins de nimic. Era Încurcat, căci nu știa cum să Înceapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuit) văzute și auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche, acoperită de nea Mitu cu o țoală spre a dărui confort amorezilor și a-i feri de negreală); i-a săltat fusta; i-a dat jos chiloții; s-a desfăcut la curea; gata, a Încălecat-o; dă-i bătaie, vericuleee!!!”. În urmă cu vreo câțiva ani, prietenul meu Vieru a preluat de la fostul Îngrijitor ideea cu oferitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplă și răspunde Împăciuitor: „Gata, vericule, stai liniștit! N-am știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi vechi ca lumea. Lângă el e prăvălie de cărbuni. O femeie însărcinată spală rufe în fața unei grămezi de cărbuni. Cei doi copii mici ai ei, cu pantalonașii rupți în spate, se joacă în cărbuni. Poponețele lor sunt acoperite de negreală. Alături e un atelier de tâmplărie. Tâmplarul face niște găleți uriașe. Copilașii săi ajută la șmirgheluirea suprafeței lemnului. Eu și Fairlynn am fost repartizate să dormim la o familie de țărani. M-am ales cu un junghi la gât de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă băgăm înăuntru și doamna Sanowsky venea să mă săpunească. Serile de baie coincideau cu serile de wrestling. Apa era mai întâi verde, apoi albă și se acoperea cu o spuma ușoară și moale. Pe fundul căzii, de jur împrejurul scurgerii, rămăsese negreală, cine știe de când. Eu îmi țineam picioarele dinadins depărtate, ca să nu mă ating de ea. Pe urmă, întotdeauna mă duceam să mă așez lângă tata, în vreme ce Toni își descheia cămașa și intra cu pas hotărât în baie. Tata îmi ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
închiși. Călcâiele țărăncilor erau vânjoase și negre de la țărână, iar genunchii rotunzi și cărnoși, ca roșiile și pepenii pe care-i vindeau. Când și când, câte una din ele întindea mâna după o roșie - atunci îi vedeam palmele late și negreala de pe buricele degetelor și când mușca, i se rotunjea gura și în colțuri îi rămâneau semințe și zeamă. Femeia le ștergea dintr-o mișcare, cu dosul palmei. Mergeam până aproape de poarta Leei, dar n-aveam curajul să bat. Făceam stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
voie să mor, încă nu am voie să mor, iar mama mă îmbrățișează, gata, nu mai plânge, nici nu îmi dădusem seama că plâng, iar în clipa aceea se aude un urlet din inima casei, un urlet mai întunecat decât negreala aripilor din jurul meu, tati? Nu e tati, îi spun eu și mă grăbesc spre camera ei, aburii unei boli rele ies dinăuntru, dar ea șade în fund și arată cu degetul către ușă cu un zâmbet strâmb, ochii îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de noroi, astfel că, atunci când a terminat de vorbit și a dat să-și vâre batista în buzunar, obrazul îi era mânjit. — Nu ne putem întoarce înainte să-ți spun, i am șoptit și am întins mâna să-i șterg negreala de pe obraz cu propria mea batistuță și să-l trag mai aproape. A avut deodată o smucitură, de parcă vorbele sau mâna mea l-ar fi fript. Și-a tras într-o parte privirea - m-a fulgerat pe sub ochi, tulbure și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aruncă în pat. Un sunet metalic. Grilajul se ridica. 7 Non-axiome Atunci când emite o judecată asupra unei acțiuni sau unui eveniment, un individ "abstrage" o parte doar din caracteristicile sale. Dacă spune: Acest scaun este negru", trebuie să indice că negreala nu este decât una din calitățile sale. Și trebuie să fie conștient în momentul vorbirii și de celelalte multiple caractere ale sale. "Conștiința abstragerii" constituie una dintre superioritățile esențiale ale unui individ pregătit semantic asupra unui individ care nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aruncă în pat. Un sunet metalic. Grilajul se ridica. 7 Non-axiome Atunci când emite o judecată asupra unei acțiuni sau unui eveniment, un individ "abstrage" o parte doar din caracteristicile sale. Dacă spune: Acest scaun este negru", trebuie să indice că negreala nu este decât una din calitățile sale. Și trebuie să fie conștient în momentul vorbirii și de celelalte multiple caractere ale sale. "Conștiința abstragerii" constituie una dintre superioritățile esențiale ale unui individ pregătit semantic asupra unui individ care nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bănuitori, apoi stația se umplu, așa că bețivul plecă cu coada-ntre picioare, dintr-odată foarte umil. Ca toți nemernicii, era foarte curajos cu cei slabi. Victimele lui predilecte erau copiii și tinerele servitoare. Un nor de ciori umplu cerul de negreală și croncănit, parcă scârțâia văzduhul. Nicu se întoarse iar la groapă și evaluă dezastrul. Se simțea aproape ca la înmormântarea bunicii, când, la 7 ani împliniți, cu toate că-l durea, țipase și plânsese rău. Acum, în marțea asta urâtă, era prima
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era cel de fum. Era un sat unde se făceau cărbuni pentru vase de încălzit patul și forje, locuit de un neam sălbatic, ce vorbea o limbă necunoscută. Păreau mai curând animale decât oameni, asta și din pricina murdăriei și a negrelii necontenite. Bărbații aveau bărbi și plete lungi încâlcite, fiind îmbrăcați într-un amestec de lână groasă și piei de tot soiul. Femeile purtau tunici fără mâneci, cusute grosolan, copiii având pe ei doar un veștmânt scurt. În picioare aveau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu tine? Ce ai pe față? (La lumina lumânării se vede fața arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fața arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Toți, ca popor, nu eu sau tu, am fi putut acum să ne privim în față. Se opri și se întoares să privească lungul șoselei spre port. Dincolo, pe malul celălalt, biserica își pierduse contururile. Părea doar un petec de negreală în sângeriul pogărât peste apă. - Nu știu ce este în noi, continuă el. Parcă mereu ne e teamă de ceva. Ne ascundem în noi, trăim mereu chirciți. Chiar și acum, tot feriți, cu ochii plecați, vinovați, de parcă noi am duce toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apă... Atâția bani pentru taxă ? — Ei, nu e doar pentru taxă. E și pentru examene. Strângem pentru profesori, știi cum e... — Sincer, nu știu... pe vremea mea la facultate se mai și învăța... Își șterse cearcănele și își privi, distrată, negreala de pe buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]