78 matches
-
să consulte vreun catalog: aurul sfânt al diademei era foiță de staniol, iar lemnul cadrului, ceară încinsă și-apoi întărită, cum se modela prin atelierele interbelice. Dacă scoteai geamul și râcâiai puțin cu unghia, foița se descojea imediat și răsărea negreala: plumb și fier albastru, în cel mai bun caz alpaca. Moștenirea de familie a stră-stră-bunicului Teodosie, cu care mă lăudam lui Mihnea și Cezar în școala generală, nu părea mai mult decât una din invențiile bunicului Vitalian, o colecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu mai mult de jumătate din total. A venit pe Înseratelea bine la noi În sat. Însă degeaba se ferea. Toată lumea știa ce căuta el acolo. A intrat În curte, Încruntat, și se aștepta ca ăia să se sperie de negreala și disprețul din ochii lui neîndurători. L-au așezat părinții lui Hristu la masă, l-au omenit cu vin, pâine caldă, nuci prăjite și brânză. Nu s-a atins de nimic. Era Încurcat, căci nu știa cum să Înceapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuit) văzute și auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche, acoperită de nea Mitu cu o țoală spre a dărui confort amorezilor și a-i feri de negreală); i-a săltat fusta; i-a dat jos chiloții; s-a desfăcut la curea; gata, a Încălecat-o; dă-i bătaie, vericuleee!!!”. În urmă cu vreo câțiva ani, prietenul meu Vieru a preluat de la fostul Îngrijitor ideea cu oferitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplă și răspunde Împăciuitor: „Gata, vericule, stai liniștit! N-am știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe creier,/ cu negreala de pe suflet,/ negru negru negru negru”). Ultim reprezentant al unei istorii ilustre, poetul contemplă cu spaimă, dar și cu un patetism ce disimulează satisfacția metafizică a martiriului, dizolvarea propriei creații și identități în oceanul de vorbe rostite de „străina gură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
cucoane Stejărel? Te doare vreo u na? - Uite acolo, musiu, nu n gura mea. Despre măseaua ce a de acolo e vorba. Într adevăr, așa cum se profilau ruinele arătate, zidurile exterioare neregulat sfârtecate de vreme și prinse încă de o negreală a unui foc mai de mult, semănau de-a binelea cu o uriașă măsea stricată. - O văd, cucoane Stejărel. - E, ceea ce mai vezi, e tot ce a rămas dintr-o biserică zidită de Eraclide Despot Vodă. Și mai află, domnule
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sălbăticite acoperea aproape în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței, rupându-i linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
boierie”. O fi fost, poate, pentru unii; pentru mine - sigur - nu. Regimul meu constant a fost de muncitor, cu sarcini mai multe decît alții încă de la angajare. în consecință, am făcut - cum se numea atunci - și „muncă de concepție” și „negreală”. Firește, ca în orice redacție, totul pornea de la sumare. înjghebări colective, sumarele nu rămîneau însă aproape niciodată în forma hotărîtă. Comenzi de ultim moment ale editorului, replieri „din mers” pe anumite probleme, întîrzieri ale unor „materiale”, neînțelegeri interne în privința calității
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Pagina de carte cântărea, în funcție de format, între 500 de grame și două kile, așa că un op de 500 file trecea, în greutate, de o tonă! Fila de carte, alcătuită din rânduri pigulite literă cu literă din "regala" etern mânjită cu negreală lipicioasă, era legată cu sfoară și așezată teanc, pagină peste pagină, până-n pod. Dacă se cuvenea adăugat ori tăiat vreun rând, trebuia să umbli în tot mormanul de plumb ",ieșirea din format" transmițându-se ca vântul prin lanul de grâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
populare care generau astfel de Întâmplări tragice, ziariștii de la Albina românească - ziar editat la Iași de Gheorghe Asachi - se războiau, dimpotrivă, cu publiciștii care dădeau În vileag astfel de prejudecăți. Și anume, cu „vânătorii de novitale”, cu „condeiul Încărcat de negreală”, de la „foile transilvane de toate limbi[le]”. „În lipsă de tâmplări sunătoare, de catastrofe și alte asemine picante fapte”, aceste „foi” Încearcă să denigreze Moldova, „care se bucură de cea mai deplină liniște”. Este adevărat - recunoșteau cu jumătate de gură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
CT-urile, dar au pus-o să facă un RMN nativ și cu substanță. Mă uitam și eu pe calculator în timp ce mama era întinsă la aparat. Era neagră la bazin, nu vedeai organe de negru ce era acolo. De la bazin negreala urca în sus pe coloană. Cu rezultatul de la RMN am intrat în cabinetul doctorului. A întrebat-o pe mama dacă se știe cu vreo boală. Mama le-a enumerat pe toate și i-a spus și de cancer: „ După ei
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
că-i tare. - Atîta e-n regulă. Dar Îndată ce mi-am scos acul din venă, am știut că nu e-n regulă. Am simțit o izbitură Înfundată În inimă. Fața lui Pat a-nceput să se Înnegrească de la margini, apoi negreala s-a-ntins și i-a acoperit toată fața. Îmi simțeam ochii rostogolindu-se În orbite. Mi-am revenit după cîteva ore. Pat plecase. Eram Întins pe pat, cu gulerul desfăcut. M-am ridicat și am căzut În genunchi. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În special impresiona un purgativ cu materii colorante, care colora în negru materiile evacuate. Oamenii simpli, cari vedeau dejecțiile negre, rămâneau entuziasmați și spuneau: Ăsta doftor, iată ce fel de doctorii îți dă, că-ți scoate toată răutatea din trup. Negreala asta e numai boală. Cu timpul, clientela a început să nu mai primească cu atâta favoare medicamentele lui Drasch, mai ales saburul nu mai plăcea. Atunci Drasch a întâlnit pe farmacistul B. Welles, căruia i-a cerut să-i prepare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
uriaș. Spun cu o mînă pentru că cealaltă era ocupată cu bîjbîitul cucoanei de lîngă el, posesoarea lemnăraiei luată de la tîrg pentru casă nouă. Pe căldura aceea Musolin luase cîteva harașpinci bune, se roșise ca racul, dar nu se vedea din cauza negrelii ce se instaurase definitiv pe toată pielea sa. Cucoana Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vladimir Streinu. Articolul-program (redacțional) marchează începutul de drum într-o viață culturală postbelică. Se face apel la conștiința de patrie și de popor mare (în urma Unirii din 1918), ceea ce modifică vechiul aspect idilic al luptei culturale: „Dacă astăzi pornim din negreala tiparului și din nesimțirea hârtiei această revistă este ca să o semănăm cu câteva scântei, și nu pentru bucuria deșartă de-a pune slove pe pagini și de-a ne iscăli dedesubt. Liniile noastre sunt destinate să străbată cu nervi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
prima metodă, gravurile se fac pe tigvele de bună calitate și cu forme frumoase. Desenele realizate prin crestături redau scene din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
crestături redau scene din opere locale, figuri de animale și umane. După ce se termină gravarea, se dă cu o culoare neagră sau cu negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi în roșu. Crestările au astfel culoarea inițială a tigvei, cu desene de regulă, în formă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
era cel de fum. Era un sat unde se făceau cărbuni pentru vase de încălzit patul și forje, locuit de un neam sălbatic, ce vorbea o limbă necunoscută. Păreau mai curând animale decât oameni, asta și din pricina murdăriei și a negrelii necontenite. Bărbații aveau bărbi și plete lungi încâlcite, fiind îmbrăcați într-un amestec de lână groasă și piei de tot soiul. Femeile purtau tunici fără mâneci, cusute grosolan, copiii având pe ei doar un veștmânt scurt. În picioare aveau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
una dintre ele potrivindu-se rimbaldianului "Je est un autre", cînd chestia extraterestră venită cu un meteorit coboară la prima stație, adică exact în Central Park, lîngă pînza-hamac pe care cu ochii la stele se leagănă cei doi îndrăgostiți. Apoi negreala care are propria sa autonomie i se lipește de motocicletă, ajunge acasă și se adăpostește cînd sub pat, cînd printre cărțile înșirate pe jos și într-o noapte zbuciumată se lipește de Peter, iar acesta se înnegrește la suflet și
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
de atitudine a lui Peter și atunci cînd greșește și atunci cînd se vindecă. La rîndul ei, mătușa aplică consecvent cataplasma sfatului potrivit la momentul potrivit, iar Spiderman se dă cu capul de clopot în catedrală și, surprinzător, scapă de negreală care însă îl colonizează pe Eddie, fotograful lipsit de scrupule care-i face concurență la ziarul Daily Bugle și care pică neașteptat. Acesta se aliază cu Sandman pentru a-l distruge, iar Spidey își caută ajutorul la vechiul său prieten
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
Miron Kiropol Clipa e dată cu negreală, Sunt bezna ei virtuoasă în care lucrurile trăiesc din nevroză Apocaliptică și ies rugându-se din casă. Dacă ar mai exista mila și îmbrățișarea, Dacă mai pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
bloc interbelic pe care îl știam dintotdeauna, cu mari și late scări de marmură neagră la intrare, emblematic pentru acel loc. și totuși, tributul oroarei abia urma să-l plătesc... Intrasem bâjbâind pe strada destul de strâmtă a Colței, când prin negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Departe de-a nu avea cursele ei rapide, literatura totuși prosperă, adesea, și prin povești încete, aduse cu diligența. Crește, fragilă, vrăjmășită, din întîmplările întinse în strat subțire pe sub care se mai văd, cînd crapă coaja, ca banii buni prin negreală, lumile de altădată. E semitransparența care-i vine pe plac, în tot ce scrie, Gabrielei Adameșteanu, de la întîiul ei roman, Drumul egal al fiecărei zile, un jurnal de creștere pe hîrtie cu filigran. În 1975, la prima apariție, structura lui
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
Rămâneau apoi scăldate în razele timide ale soarelului care se lupta să-i ia locul surorii lui, după o noapte în care strălucise mai frumos ca niciodată. Cele două piciorușe călcau greu, obosite de mers. Sub cheagurile de sânge, sub negreala adunată de pe drum se întrezărea însă albul lor de altă dată. Nu era vreme de odihnă, deși se împleticeu în mers. Iarba le cuprinse apoi până la glezne, lăsând să se vadă doar fusta de pânză țesută în casă, roasă de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
proporție de o treime și poate că atunci când se oprea în fața magazinelor de optică și studia vitrinele, până când a găsit binoclul corespunzător, începuse deja acel lucru pe care nu putea să-l accepte, și anume, că îi scădea claritatea vederii. Negreala îl amenința din nou, doar că acum o mai putea ține sub control cu ajutorul celor doi cilindri, ca să se poată refugia pentru un scurt răgaz în acel privit dincolo. XXItc "XXI" Hacklertc "Hackler" Hackler ședea pe canapea sub „peisajul montan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]