818 matches
-
Publishers, Springfield, Massachiusetts, USA, 1966, pg. 87). Încercând să tăiem firul în patru, ne punem întrebarea dacă grupajul onomatopeic englezesc „Blah, blah, blah” nu își trage cumva originea, nu din instabilul cuvânt spaniol „hablar” ci de la porecla dată acestor oameni negricioși, adică a blackilor (blachilor, sau blahilor), sau mai precis din persiflarea pronunției repezi a vorbirii acestora, care neînțeleși de catre anglo-saxoni, erau luați în derâdere că limba lor este un fel de „blah, blah, blah”! Oare acest domn Blach nu este
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_o_privire_sinopt_george_roca_1372440559.html [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]
-
-mi chibzuiesc timpul pentru lecții, pentru studiu particular, pentru joacă. Când timpul se sfârșea după primele amintite, mă copleșea tristețea. Timpul trecea...Poate că timpul nu a trecut fără rost ! Acum, văd trecerea timpului în orice; în norii albi sau negricioși de pe cer: în frunzele ce cad sau se mișcă doar în fiecare anotimp: în schimbările tumultoase petrecute peste ani: în orice cuvânt rostit sau gest înghițit din partea semenilor. Timpul, poate fi măsurat cu orice . Spun toate acestea într-o confesiune
3 ANI DE ESENŢĂ SPIRITUALĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/3_ani_de_esenta_spirituala_constanta_abalasei_donosa_1357740283.html [Corola-blog/BlogPost/341709_a_343038]
-
mai mult, într-o zi de iarnă, în curtea atelierului de pe strada Bacovia, l-am prins de reverul hainei pe to'așul Doiciu de la Serviciu Cadre, care mereu mă amenința că o să mă învețe minte. Era o namilă de om, negricios. L-am proptit de zidul clădirii și i-am spus: „Să știi că așa am să mă duc cu tine la Partid să-i întreb dacă cineva te-a autorizat pe tine să mă chinuiești. De unde știi tu că eu
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_interviu_cu_doamna_liana_s_george_roca_1342650597.html [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
sluțenie. În plus, în timp ce vorbea, tânăra se strâmba înfiorător, urâțindu-se mai mult. Femeia era un Quasimodo feminin, în carne și oase. Doru însă a fost fascinat de ea complet și se îndrăgosti la nebunie. Femeii îi plăcu mult tânărul negricios de înălțime medie, cu față de țărănel ardelean. Căsătoria le aduse rapid și primele victorii. Securitatea îl numi pe Doru, așa cum îi promisese, în postul de asistent la Universitate. Acolo putea să-și satisfacă pe deplin plăcerea de a face rău
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1459470411.html [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
și mie! Ce-ați zice, elevi fiind în clasa a I-a, a II-a, să vă plece învățătoarea cea tinerică, frumoasă, pe care copiii au îndrăgit-o ca pe mămica lor, și să-ți vină un învățător moș bătrân, negricios, cu dinți anapoda în gură și, pe deasupra, cu niște năravuri pedagogice dintre cele mai năstrușnice. Nimeni n-a dezlegat misterul de ce a fost adus acest dascăl de copii tocmai din județul Focșani, într-un sat din inima munților Bucovinei, împreună cu
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411372657.html [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
așa ? Aveți valizele pline cu haine nemțești, răspunse Zdrobea. Veți fi cele mai elegante din oraș, la întoarcerea în țară ! -Dacă a fost făcută din șoareci sau șobolani ? întrebă impacientată o altă profesoară din grup, ceva mai tânără decât prima, negricioasă la piele și cu păr negru-albăstrui. -În niciun caz. Ar fi costat prea mult. Numai prinderea lor cât ar fi fost de scumpă! Iar străinii sunt foarte grijulii, chiar cu animalele, nu ca noi, fac aceste conserve din carne de
TEXT UMORISTIC DIN CICLUL ”PROSTIA (R)OMENEASCĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1484999143.html [Corola-blog/BlogPost/371639_a_372968]
-
și fotografiile rămase posterității - una dintre acestea, poate cea mai interesantă, fiind tipărită pe coperta principală a cărții, copertă realizată grafic de către cunoscutul om de cultură George Roca), aspectul fizic al subiectului biografiei:” Poetul, fiind înalt, privea de sus tinerii, negricios, cu o față fină, dar firea lui blândă și ospitalieră îi atrăgea ca un magnet pe învățăcei.(...) La el atrăgea privirea pătrunzătoare, mustățile negre și subțiri, cu marginile ascuțite, ochelarii, și nelipsita havană din care pufăia”. Totodată autorul romanului îi
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1493352936.html [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CHIPIUL ALB Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CHIPIUL ALB Mergeam în rând câte doi tropăind pe pavajul de granit, în stânga se înălța masiv, negricios, zidul marelui combinat, în dreapta se înșirau înghesuite, construite după același tipic, case cu un singur etaj, cu pereții mohorâți, ce împrumutaseră parcă, printr-un ciudat mimetism, culoarea zidului din față. Se adaptaseră astfel, poate, conviețuirii cu colosul industrial de alături
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Chipiul_alb.html [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
împachetate conversațional. Ascult Helen la căști și atmosfera nu devine mai festivă. Liniștea străzii e apăsătoare și apasă mai tare cu fiecare șir de beculețe atârnat de streașinile caselor. Colindătorii sunt goniți sau pur și simplu ignorați. Pentru că sunt țigani negricioși, noi nu mai avem copii în cartier. Observ o mașină care merge încet pe marginea străzii și se oprește la fiecare colț. Parc-ar căuta, pe bâjbâite, o adresă. După nici două minute, se îndreaptă spre mine și încep să
Acum două seri, într-un cartier al Constanței, o mașină a oprit lângă mine, iar un bărbat m-a întrebat dacă nu vreau să fiu „ajutorul Moșului” by https://republica.ro/acum-doua-seri-intr-un-cartier-al-constantei-o-masina-a-oprit-langa-mine-iar-un-barbat-m-a-intrebat-daca [Corola-blog/BlogPost/337890_a_339219]
-
înmoaie picioarele. - Mușcă-ți limba ! strigă Gavrea și iar se pornește pe râs. Se întoarce spre oameni. Arată cu un deget spre Ilarion și râde ca un apucat. Oamenii stau încremeniți [...] Nu râd, nu clipesc... Al lui Jurca, mărunțel și negricios, cu mustăți răsucite, își împinge pălăria pe ceafă și mormăie ceva, mânios. - Na, una ca asta n-a mai pățit cioroiul de când l-a făcut mă-sa ! râde Gavrea, mulțumit. [...] Al lui Jurca sare dintre oameni și îl prinde pe
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
mare voievod în legendă .” Și cum spuneau Ștefan Szuhay și Nicolae Istvanffy - comisari imperiali - care l-au întâlnit pe Mihai Viteazul domnul Țării Românești la Târgoviște în anul 1598 :”Vievodul este de statură înaltă, cu părul și barba neagră, fața negricioasă și severă. După spusele unor cronicari ai vremii, Mihai Viteazul era un om stângaci, ceea ce mai însemna cu siguranță că era rău, potrivnic, pervers, perfid, crunt . Însă Mihai Viteazul prin gândirea ca Dumnezeu să izbăvească țara de mâna cotropitorilor, reușește
PORTRET IN LEGENDA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 by http://confluente.ro/Portret_in_legenda_constanta_abalasei_donosa_1345352488.html [Corola-blog/BlogPost/364169_a_365498]
-
mă cheamă spre ea. Ape înspumate îmi ... XXXIII. TRENUL, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 809 din 19 martie 2013. Trenul oprește în gară. Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
privesc nedumerită. Trenul s-a urnit din loc însoțit de un urlet sinistru. Sau așa îmi pare mie. Citește mai mult Trenul oprește în gară.Am noroc. Ușa vagonului de dormit unde am bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
nevoie de scuze, de imploratul lamentat. Domnul profesor te roagă să iei loc. Astăzi , nu ești tocilara clasei. Astăzi ești materia de fericire, într-o uniformă, la fel ca și colegii tăi. Nu mai sunt smartphone, ca să îți fotografieze unghiile negricioase, nici monosprânceana. Astăzi au maniere: folosesc pumnul doar în joacă, pentru a te înghionti, în semn de salut, nu pentru a-l izbi de pomeții tăi ascuțiti. Astăzi, la școală, izbândești să reții tot ce au predat domnii profesori. Ai
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1494268477.html [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
al patrulea din cei șapte copii, Titina a vădit încă din clipă ivirii pe lume că va avea un destin aparte. Deși cu o aură întunecată în jurul său (s-a nascut „moartă”, a fost un copil „de nevoie”, mic, slab, negricios), asupra ei s-a revărsat lumină divinității, sporită de lumină din interior: fericită să descopere frunzele și florile, Beica și broaștele, razele soarelui și puzderia de stele de pe bolta, a știut să se bucure mereu de viață, ignorând lipsurile și
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1396104048.html [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
piatră în piatră pe dig și alergau de-a lungul lui, privind cum apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
ce samănă omu’ ăsta cu Burcan al nostru”, și-a spus Oara în gând, privindu-l curioasă. Borcan era un țigan românizat, cizmar la ei în sat, vecin cu Îngerașu, sub cimitir. După ce a terminat de descărcat cartofii, omulețul cel negricios a dat cu ochii de Oara: - Doamnă dragă, eu parcă te-aș cunoaște de undeva!... - Mă nene, șî eu te-aș cunoaște, da’ nu știu de un’ să te iau! În tot cazu’, tare măi sameni tale cu un țâgan
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430080355.html [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
drum la deal, către capul satului. Într-acolo se află casa presupușilor hoți. Se oprește la poartă la ei și la chemările sale iese Felix, un bărbat tânăr cam de vârsta lui Vulpe, însă mai robust, ceva mai scund și negricios , cu privirile alunecoase care îți lăsa impresia, că e un om cam timid, însă era doar o aparență. Atunci când vorbea, nu privea niciodată interlocutorul în față. Privirea lui se furișa pe de lături și buza de sus cu o despicătură
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1483571522.html [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
de 20%, completă Violeta ironic. • Eu am pățit-o cu o fată, rău de tot! spuse Claudiu, accentuând ultimele cuvinte. Am mers la o petrecere în vecini. Nu nu am mai fost niciodată cu vreo fată, până atunci. Una mai negricioasă, se tot lipea de mine și mă tot săruta. Pentru mine era ceva nou. Nu m-am mai sărutat cu o fată niciodată. Și când a început să mă mângâie, m-am pierdut cu totul. După o săptămână, mă trezesc
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
pavonis); este o ceară bruna, transparentă, dura. 5) Ceară trestiei de zahăr, care există în stare naturală pe suprafața trestiei și care este extrasa la scară industrială din spumă de vidanjare a șucului în cursul fabricării zahărului; este o ceară negricioasa în stare brută, moale și cu un miros asemănător cu acela al melasei din trestie de zahăr. 6) Ceară de bumbac și ceară de în, conținute în fibrele acestor plante, din care este extrasa cu ajutorul unor solvenți. 7) Ceară de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166476_a_167805]
-
consistentă păstoasa, de culoare variabilă (galben-maroniu, albicioasa, verde-maroniu etc.) funcție de materia primă din care s-au extras uleiurile; sunt utilizate la fabricarea săpunurilor. 3) Smoala stearică sau bitumul de stearina, reziduu de la distilarea acizilor grași, constând dintr-o masă lipicioasa, negricioasa, mai mult sau mai putin dura, câteodată elastică, solubila parțial în eterul de petrol, si care se folosește la prepararea masticurilor, a cartoanelor impermeabile sau a izolațiilor electrice. 4) Smoala de lanolina sau bitumul de lanolina, reziduu de la distilarea lanolinei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166476_a_167805]
-
pulberi de stele? Nu suntem melodii ce cântă adesea-mpreună? Cunoaștem noi libertatea? De unde? Frumoasă e orice dorință? Întreb doar de este frumoasă. Nici lipsa dorinței. O barcă-ncărcată cu genele morților noștri. Îmi amintesc oglinda fermecată pe care fata negricioasă mi-o punea în ochi. Nu mai vedeam nimic. Ce nemișcat e soarele și noi ne tot rotim fără un rost. De marionete nu are nevoie nici Demiurgul. Unde ne sunt divinii în veșminte omenești? Străbați un drum, apoi un
FOARTE CONFUZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1410495337.html [Corola-blog/BlogPost/376381_a_377710]
-
un alt pretext să se miște și să facă gălăgie. Am ieșit din clasă cu ghiozdanul și cu învățătoarea, dar nu înainte să-mi arunc privirea și să memorez măcar un cap care râdea de mine. Remarcasem unul slab și negricios și o fată care, fiind înaltă, era spre fundul clasei cu niște mâțe de coade pe care le scutură veselă și în toate direcțiile. La primul colț m-a predat unei femei de serviciu, care, în câteva minute mă frecă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vi_mihaela_arbid_stoica_1335189729.html [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
memorie. Se bucură că încă se află dincoace. Râde și în sala cu rezonanță perfectă, sunetul acela se multiplică. Este singura în fața artefactelor expuse în cele cîteva zeci de vitrine ultramoderne. Ba, mai este acolo și paznicul. Un ins mărunt, negricios și care asuda îngrozitor pe sub gulerul cămășii de nailon. Insul s-a postat strategic, între o armura greaoie, autentică, si panoplia plină de cuțite și halebarde vechi dar bine lustruite. Paznicul își freacă palmele una în altă fără rost, le
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
țară și am sărutat doar cu lacrima privirii prima bucată atinsă a țării. Dar acasă dragii mei aștern șervetul bunicii alb și cu flori cusut, parcă rupte acum din câmpurile noastre și o așez cu grijă pe el pâinea mea negricioasă, rotundă. O învârt puțin, îi inspir aroma dulceagă, o ating ușor și las palmele să ia forma ei... Miroase a ,,acasă” ... Gust rupând un colț ... are în el trudă, măreție, durere dar și bucurie... Referință Bibliografică: Pâinea / Lia Zidaru : Confluențe
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 by http://confluente.ro/Painea_lia_vana_1373612233.html [Corola-blog/BlogPost/365350_a_366679]