256 matches
-
geniu a poetului“, cum îi spune Eugen Simion, tutelează și această carte: roza e a iubirii, dar, deopotrivă, „orchestrează cimitire“ - rană „văzătoare“ în „întunecimea criptei la răscruce“ -, e a alchimiștilor, a truverilor și heraldicii medievale, într-o cavalcadă amintind de negurosul Uhland: „Aud cu ochii și nu pot traduce/ impulsuri surde sonuri de sonată/ o parte-a nopții cearcănul înoată/ întunecimea criptei la răscruce./ Obscura cavalcadă detonată/ asudă Răstignirea grea pe Cruce/ și rana văzătoare o străluce/ pînă se-închide roza-însîngerată
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
unui interviu cum își caracterizează muzica, băieții de la Suie Paprude au spus că „lumea e mult prea obosită în țara asta și mult prea înnegurată de tot felul de prostii, așa că nu are rost să vii cu o chestie la fel de neguroasă și întunecată, iar muzica noastră este o muzică pozitivă, care ne ajută pe toți să trăim mai bine, să fie totul mult mai bun în jurul nostru”. Concertul Suie Paparude de la Arena Platoș va fi urmat de un after party, în
Concert Suie Paparude la Arena Platoş [Corola-blog/BlogPost/98321_a_99613]
-
amplu și complex. Un subiect de-a dreptul terifiant, termenul, de data aceasta, nefiind nicidecum unul de marketing. s-a aplecat asupra acestei partituri literare, astfel încât să poată nădăjdui că ar putea fi de folos, în aceste vremuri meandrice și neguroase, multora dintre aceia care au auzit, poate, vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel de perspectivă. Mai cu seamă că torționarul trăiește până la urmă, într-un anume fel, experiența unei convertiri spectaculoase. Înțelege într-
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
amplu și complex. Un subiect de-a dreptul terifiant, termenul, de data aceasta, nefiind nicidecum unul de marketing. s-a aplecat asupra acestei partituri literare, astfel încât să poată nădăjdui că ar putea fi de folos, în aceste vremuri meandrice și neguroase, multora dintre aceia care au auzit, poate, vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel de perspectivă. Mai cu seamă că torționarul trăiește până la urmă, într-un anume fel, experiența unei convertiri spectaculoase. Înțelege într-
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
ca o imagine a patriei beneficiind de prestigiul unui univers primar, întemeietor. Replică la versificația festivist-idilizantă a "realismului socialist", creația de această natură vădea o sumețire expresionistă ce reflecta lupta pentru afirmarea valorilor existențiale amenințate de proiectul totalitar. Un trecut neguros, cu valențe mitice, reprezenta cartea de identitate deopotrivă estetică și națională a unui lirism recuperator și totodată defensiv, angajînd un dramatism transcris pe portativul cosmic. Chiar dacă autoritățile totalitare au înțeles a-și însuși și chiar a plusa la un mod
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
Franța anului 1848, apoi a loviturii de stat a lui Ludovic-Napoleon din 1851 și a instaurării celui de-al doilea imperiu. Teritoriul pe care autorul îl delimitează imaginar în această Franță se situează undeva între Bretania și Normandia, un "vest" neguros, unde legendele despre rezistența șuanilor sunt încă vii și unde patimile ard mocnit, dar nu mai puțin amenințător. François Vallejo nu face risipă de mijloace, schițează trăsături fizice și de caracter, peisaje, stări sufletești, dar liniile sale transmit esențialul, conturează
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Brindisi și marele duet din actul I. Singura arie de tenor, după ce a forțat limitele tra-diției eliminându-l pe amorezul clasic, Verdi a rezer-vat-o lui Macduff, o rememorare melancolică a copilăriei căreia Marius Manea i-a dat luminozitate în contrast cu atmosfera neguroasă a întregului. Din restul distribuției s-au remarcat, cu intervenții scurte, Horia Sandu (Banco), Liviu Indricău (Malcolm). Remarcabile au fost momentele corale care împânzesc partitura, admirabil pregătite de maestrul Stelian Olariu, și nu mai puțin merituoasă conducerea muzicală a dirijorului
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]
-
poartă, oare cine bate?/ ŤEu sunt, Schwartzi, dragă, fosta soțioară;/ Eu, și vreau acasă, ca odinioară!ť"; și bardul de pe internet povestește cum n-a primit-o Elan pe iubita sa soție, cum a sictirit-o și sfîrșește apoteotic, asemeni negurosului Bolintineanu: "în odaia rece de la Sofitel,/ Proaspăt dată-afară din vechiul castel,/ Scrie Mihaela, clocotind în spume,/ O depeșă tristă către-ntreaga lume;/ Poate-o crede țara și poate-o ajută,/ Că ea e o victimă... Elan e o brută!". Aferim
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
și le împart Caragiale tatăl și fiul. Una dintre ele, lăsând deoparte fascinația pentru scrisori a unuia, și scârba celuilalt, ori niciodată lămuritele afaceri de familie, e secretul. Oricât ar fi de diurn bătrânul Caragiale, este, la el, miezul tainelor neguroase ale lui Mateiu. Fie și pentru că lucrurile sunt lăsate în coadă de pește. De pildă, autorul lui își declară neputința, limitele omniscienței, să zicem așa, în privința destinului dlui Lefter. Schița se poate preta unei abordări noir, deși felul nostru de-
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
Rolul omului de creator al propriului destin se reduce până aproape de nulitate, oricare ar fi răspunsul lui Oedip, în varianta Enescu-Fleg, la întrebarea Sfinxului. Așa se face că abordarea filozofică a problemei fatalității e mai simplă, iar abordarea psihologică e neguroasă; singură abordarea scriitoricească, mai ales în cazul romanului, cumulează toate beneficiile reflecției în subiect, ale artei constructiviste și ale sugestiei stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
oglinda apei îl chema cu o forță irezistibilă, pentru că acolo înfloreau tot mai ispititori, ca niște nuferi de întuneric, ochii Ilincăi... își aplecă buzele spre chemarea apei, închise pleopele și sorbi cu nesaț, odată cu lichidul rece, imaginea ochilor mari și neguroși... Și tot cu ochii închiși se ridică și scoase un fel de oftat aparte, cum nu mai oftase niciodată, de parcă toată tristețea omenească s-ar fi întîlnit atunci în el... Cînd deschise pleoapele și se trezi singur în decorul fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să sper, tu mi-ai alinat lacrimile și mi-ai întărit cugetul, pavilionul tău mi-a adăpostit primele lecturi libere, mi-a deschis zările îndepărtatului western, cu poveștile lui Karl May, cu epopeea Nibelungilor, cu miturile Helladei și ale miezenopții neguroase..." începând de aici, amintirile se înlănțuie și se întrețes într-un flux aparent liber, dar, de la un moment dat încolo, într-un climat restrictiv. Părinții fraților Cioculescu au murit tineri (tatăl în 1912, când Șerban avea 10 ani, mama doi
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
său psihic va ceda. Bufonul Tolea (p. 213, 216) va ajunge la psihiatru, la doctorul Marga, care fusese prietenul fratelui său Mircea Claudiu. Epicul, mai întortocheat decât l-aș putea rezuma, se dezvoltă pe aceste direcții, centrat însă pe conștiința neguroasă, traumatizată, a lui Tolea. Zguduirile psihice au ca repere zguduirile geologice ale Bucureștiului, în bombardamentul din timpul războiului și în cutremurul din 1977. Tolea se zbate arghezian între acești doi poli, ca între două nopți (p. 357). Imaginarul romanului lui
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
imaginativă, iritarea frecvent imprecativă sînt ale unui ins care-și filtrează umorile prin experiența și codurile citadinului: "dacă într-o noapte uzina electrică s-ar defecta/ orașul s-ar lumina împărătește/ cu lumina cărnii tale/ ca vinul vechi în pivnițele neguroase/ stă în trupul tău lumina și se învechește// sînii tăi fabuloși de dinamită și azur -/ un binecuvîntat uragan ce spulberă/ femeile cenușii domestice/ la ei se închină și tații și fiii/ ei atrag pe strada aceasta provincială/ marea marea marea
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
o reclădească în creierul meu" (în somn - o viziune -). Același simțămînt al apartenenței la un cadru de viață dat, la polisul curent ce se opune, în delimitările sale, informului ultim, haosului îi putem atribui și racordul cu actualitatea. Spre deosebire de atmosfera neguroasă, biblic-apocrifcă a șaizeciștilor, Gabriel Chifu își aduce la zi textele prin sigle suficient de numeroase: "cum a ajuns aici? și de ce? e caraghios:/ așa îmi închipui că arată/ un soldat american încărcat cu arme și aparate sofisticate/ parașutat din greșeală
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
IERONIM: Unde ești? Nu te pot ajunge! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Sunt aici și nicăieri, Făt-Frumos. Zadarnic încerci să-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu depărtat. Și-mi voi purta mereu umbra amăgitoare prin spațiul neguros al timpului. Du-te, Făt-Frumos! IERONIM: Am să rătăcesc, fără popas și mâhnit, în nesfârșirea sufletului meu. Blestemul e mai tare decât mine! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ți-am spus că așa va fi! Plătim cu lungi tristeți orice părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai aibă pace cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la cunoștință în scris hotărârea judecătorească pe care deja o știm, tatăl tău te va duce la casa aceea pe care o cunoști. Să n ai nici o teamă, te vor primi cu brațele deschise, ai să vezi! * Urmară câteva zile neguroase. Nori plumburii se buluceau amenințători deasupra șatrei. Ploaia nu se arăta, dar în sufletul Rafirei, al lui Lisandru și chiar a lui Iorgu Stănescu, bulibașa, ploua nestăpânit cu lacrimi amare. Primiră, cum se așteptau, hotărârea definitivă a judecătoriei care înșira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
picătură de apă și o firimitură oi găsi eu. M-am cățărat pe masă cu ușurință, de acum aveam ceva antrenament, și am pornit în direcția hangarului ce adăpostea pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau cam neguros din tavan, am zărit termosul coanei Cateluța. Deci mai trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cărăușilor își făcea de treabă prin dreptul ușii deschise a bucătăriei. Poate mai degrabă voia să-l vadă pe Hliboceanu râzând - așa cum numai el știa să râdă - cu toată ființa, nu să stea numai cu sprâncenele încruntate și cu ochii neguroși. Hliboceanu însă și-a aruncat privirea spre ușa bucătăriei poate pentru că a simțit mișcare într-acolo și nu neapărat pentru Măriuța... Ea a băgat de seamă acest lucru. S-a retras și a închis ușa cu năduf. Cotman, cu mutra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că Hliboceanu nu doarme. Atâta-i trebuie! Să încerce numai, că și-o găsit nașul! Apoi și asta-i o treabă cu socoteală, care mă bucură Hlibocene - a remarcat moș Dumitru. Aceeași lumină de mândrie s-a zbătut în ochii neguroși ai lui Hliboceanu. Acum să nu-ți iei nasul la purtare, omule! Treburile pe care le-ai făcut le făcea oricine când se vedea singur - că așa am făcut și noi la început - altfel eram buni de plată ca popa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
controleze astfel frica. Camionul a dat Înapoi, apoi a țâșnit Înainte, stârnind nisipul și ridicând un nor de praf. Pe unul dintre obloane fusese schițat cu creta un penis și alături scria ÎN MĂ-TA. Cerul era acoperit, jos și neguros, Îngreunat de apă. Așa era de câteva zile; nu mai plouase de multă vreme, dar acum se apropia furtuna. Toată lumea dorea să plouă. Adevărul e că Adam nu se mirase de venirea soldaților. Toată luna fuseseră semne prevestitoare ale unei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]