226 matches
-
a donnei Pica. La botez, donna Pica și-a numit pruncul Ioan, tatăl însă - abia întors dintr-o călătorie de afaceri, cum era negustor de stofe, obiecte de artă și de bijuterii - renumește pruncul Francisc (foarte probabil, recunoștință pentru călătoria negustorească în Alsacia). Anii tinereții zvăpăiate i-a împărtășit cu cei de-o vârstă cu el și de aceeași treaptă socială, participând chiar la ciocnirile armate ale comunei natale; astfel, de exemplu, în 1202, cu ocazia războiului deschis între Perugia și
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
a fi „humuleșteanul slab de minte și tare de vârtute, dintre aceia cu care, ne spune bunicul David din Pipirig, Ciubuc Clopotariul făcuse o mare avere. Este omul care umple casa de copii, muncește cât șaptesprezece, dar întreprinde niște afaceri negustorești lamentabile, ajungând de la o pereche de boi de-a mai mare dragul să-i privești la o pungă goală. O dată lovit cu capul de pragul de sus, țăranul cu mintea înceată, asemenea lui Oșlobanu și lui Trăsnea, devine însă dintr-
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”. Costeștiul de azi obține și își păstrează statutul de târg de câmpie și centru negustoresc până aproape de epoca modernă. Fără îndoială, 18 aprilie 1930 este cea mai neagră zi din istoria localității. A fost o zi de vineri, Vinerea Mare de dinainte de Paști. În micuța biserică din lemn din satul Costești, preotul și mulțimea de enoriași
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
preocupări gospodărești, de limbaj, până a se recunoaște, prin toate acestea, și zona de conviețuire. Târgurile de săptămână ori cele anuale, ca și cele organizate cu ocazia sărbătorilor creștine, au fost repere bine stabilizate, în primul rând, pentru schimburile comerciale, negustorești, pentru schim burile de păreri, de înnoire a prieteniilor ș.a. Pentru Virgil Pătrașcu, profesorul universitar, cercetătorul specializat în dermatologie, clinică ori spital, participan tul la conferințe și congrese naționale ,ori internaționale, și la câte alte activități de tip academic, spațiul
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
a doua zi din oraș pe "Strada Mare", o stradă denumită astăzi, în amintirea evenimentului, "Bulevardul Unirii". Clădirile de pe strada Cuza Vodă (la acea vreme numită "Strada Târgului") au fost ridicate între 1850 și 1880 într-un stil specific caselor negustorești din secolul al XIX-lea din sud-estul europei - clădiri cu parter și etaj, cu prăvălii la parter, și locuințe la etaj. Viața culturală a înflorit și ea, și în 1852, a avut loc în Buzău pentru prima oară un spectacol
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
Minerva era patroana înțelepciunii, a artelor și a meșteșugurilor de tot felul. Împreună cu Jupiter și cu Junona formau o triadă divină. O are corespondentă în mitologia greacă pe Athena. Este zeul comerțului și al comercianților, patrona câștigurile dobândite din schimburile negustorești. Avea ca pasăre sfântă cocoșul iar în reprezentări era cu o pungă în mână. Este zeitatea animalelor pădurilor, proteja oamenii împotriva lupilor și din această cauză purta numele de Lupercus. Avea drept asociată pe Fauna și Bona Dea (Zâna Bună
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
este un edificiu religios din Galați, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". A fost construită între 1643 și 1647 și este un simbol al orașului. Biserica este un monument istoric, având codul LMI (tot ansamblul), și coordonatele . Biserica este o ctitorie negustorească, ridicată între anii 1643-1647, în timpul lui Vasile Lupu, fiind construită din piatră și cărămidă. Are turnul clopotniță inclus în corpul bisericii, și podul fortificat. Biserica Precista a fost sfințită în septembrie 1647 și a fost închinată Mănăstirii Vatopedu, de la Muntele
Biserica fortificată Sfânta Precista din Galați () [Corola-website/Science/332883_a_334212]
-
este menționat într-un text redactat în scrierea cuneiformă. Potrivit acestui izvor, regele Anitta din Kușșara relatează că l-a înfrânt pe regele Piiuști din Hattuș și că i-a distruș orașul. Anitta blestemă Hattuș și anunță edificarea centrului său negustoresc la 160 km depărtare, la sud-est, în orașul Kaneș (sau Neșa), care ajunsese să aibă mare importanță și influență între coloniile comerciale asiriene. Hattușa a fost recolonizată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea î.Hr. Prințul hitit Labarna
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
se răscoală lăpușnenii și orheienii conduși de boierii Mihalcea Hîncu și Apostol Durac. Printre motivele principale ale răscoalei se numără fiscalitatea excesivă impusă de domnitorul Gheorghe Duca și de boierii greci. Răsculații ocupă Iașiul, jefuiesc curțile și casele boierești și negustorești, omorând grecii pe care îi prind. Gheorghe Duca fuge peste Dunăre cu câțiva boieri. Se întoarce în scurt timp, primind ajutor din partea turcilor și tătarilor. Astfel, la Iepureni, oastea lui Duca, condusă de boierul Alexandru Buhuș, îi învinge pe răsculați
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
adesea în variantele sale sileziană și poloneză, în varianta statutului orașului Neumarkt, sau în varianta sa nordică, privilegiile orașului Culm, care s-a propagat în toată Prusia Occidentală și Prusia Orientală. Dreptul urban își are în general rădăcinile în cutumele negustorești, în privilegiile acordate de semnatar și în regulile stabilite de comunitate. În interiorul orașului, se garanta cetățenilor libertatea personală, dreptul de proprietate, integritatea fizică și viața; și se reglementa activitatea economică. Primul izvor scris ce atestă existența privilegiilor orașului Magdeburg este
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
august 1794, un ctitor pe nume Radu Nicule a dăruit Bisericii un clopot. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Oțetari, așa cum avea să rămână întipărită în memoria bucureștenilor, a fost locul de îngropăciune al membrilor marii familii negustorești Hagi Tudorache, de la care se păstrează și astăzi, în pridvorul bisericii, două morminte cu pietre funerare, datate 1825 și 1845. Biserica, așa cum o vedem astăzi, a fost restaurată între anii 1860 și 1866, pe timpul Mitropolitului Nifon Primat al României (1850-1875
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
cunoscut cu trei ani în urmă la Viena, fără a preciza sursa informației. Mai departe, Nicolau a specificat clar că nu se știe cum a conceput artistul steagul, deoarece astfel de stindarde erau o obișnuință a acelor vremuri, fiecare organizație negustorească având așa ceva. Nicolau mai precizează că deviza a fost ceva special, fiind specifică momentului și indică sursa lui Grigore Zossima. Tot Nicolau a mai amintit că steagul a fost distrus după o lună de zile, la venirea lui Omer Pașa
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a mirat deci tonul iritat cu care ne-a scris d[omnia]sa, vorbind chiar și de tribunal. Nu i-am răspuns deoarece aluzia mi s-a părut ofensatoare. Conștiința mea nu are nimic de a face cu asemenea metode negustorești, de aceea, dacă e să apară o singură ediție, prefer să nu fie cea de la Iași7. Cu cea mai aleasă simpatie și afecțiune prietenească, Const. Ciopraga * Iași, 28 ian[uarie] 1968 Iubite tovarășe Micu, Cu câteva zile în urmă, am
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
un izvor, o bucată din Adevărata Cruce, cuie ale Patimii și douăsprezece coșuri folosite la Miracolul înmulțirii pâinilor. Încă de la primii lor pași, creștinii s-au lăsat prinși în mreaja vrăjitorească a relicvelor sfinte, cu toate că acelea puteau constitui mari excrocherii negustorești. Relicvele creștine pot fi asemănate totemurilor la care se închină cele mai înapoiate populații de pe scara evoluției. Nu este numai o contradicție între vorbă și faptă, ci și o rușine pentru creștinismul monoteist, ca cei credincioși să creadă în obiecte
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
își blesteamă fratele. Dându-și seama că este considerat o povară, Sever părăsește casa părintească și se angajează ca muncitor la depoul CFR din oraș. Păuna începe să se implice tot mai mult în afacerile bărbatului ei, dovedind un talent negustoresc deosebit. Ea încearcă să-și convingă soțul să construiască un atelier mai mare și să vândă astfel mai multă marfă. Simțindu-se înlăturat din propriile afaceri, Dionisie refuză cu încăpățânare să o ajute și începe să bea. Pentru a mări
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
de tranzit pe uscat. Așa a apărut orașul Stockholm la zona de contact dintre mare și uscat cu un dublu rol: economic (asigurând tranzitul mărfurilor pe continent) și strategic (constituind un obstacol în calea piraților care urmăreau și prădau corabiile negustorești). Legătura lacului cu marea a fost refăcută artificial, necesitatea canalului Norrström fiind vitală. Hidrografia este reprezentată de numeroase râuri în general scurte (Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate și un potențial hidroenergetic ridicat (mai ales cele
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Dunare. Andronache Tuzluc moare și pe drumul spre cimitir se întâlnesc două care mortuare, într-unul Dinu Păturică - aruncat la groapa comună, într-altul Tuzluc, înmormântat omenește de Gheorghe. Chir Costea Chiorul este condamnat să fie bătut în toate piețele negustorești, apoi țintuit de urechi în fața prăvăliei sale. Fostul vătaf Gheorghe, datorită corectitudinii sale, a ajuns din opincar, mare spătar. Se căsătorește cu Maria, fiica boierului C, iar domnitorul Ghica îl cinstește cu caftanul de mare spătar, numindu-l caimacam al
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
lor. Această categorie este esențială în dezvoltarea militară și apoi statală a Tesaliei vlahe. Începând cu 1250, regiunea grecească Thesalia era considerată un stat independentent sub denumirea (dată de cronicarii greci) „Megali Vlahia” („Vlahia Mare”), condusă de clasa militară și negustorească vlahă, ce se baza pe forța păstorilor români de aici, care alcătuiau, după unele estimări, o treime din populația regiunii. Legată de existența „Vlahiei Mari” este și ctitorirea complexului mănăstiresc de la Meteora. Deși Valahia Mare făcea parte în acestă perioadă
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
astfel de cazuri ""să facă față"" oricărei împrejurări, să se străduiască să ""omenească"" musafirii. A nu proceda astfel, echivalează cu ""a te face de minune"" în sat, a te exclude în mod conștient din rândul oamenilor. De evidențiat sunt spiritul negustoresc și sfătoșenia, omniprezente mai ales la vârstnici, izvorâte dintr-o îndelungată experiență a generațiilor trecute. În prezent, fii foștilor ""scorțari"" au schimbat ""coarnele plugului"" cu mașinile industriale, ""hețălele"" cailor cu volanele tractoarelor, sapa și secera cu rigla de calcul, ""melința
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
biserica Sfântul Gheorghe Nou este confirmată și de alte izvoare. Astfel, în Catagrafia Statisticească a Poliției București din anul 1831 se menționează că Iosif Romanov era supus chesaro-craiesc și că activa în culoarea de roșu a Capitalei, adică în centrul negustoresc din mahalaua Sfântul Gheorghe Nou, la numărul 419, având închiriată bolta răposatului doctor Panaiotache Ștefan, fostul medic al Școlii de la Sfântul Sava, decedat în 1829 datorită ciumei care bântuise Bucureștiul. La rândul său Ion Heliade Radulescu, care îl încurajase în
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
aproape 507nbsp;m în față prăvăliilor boltite se făcea doar pe la capetele lui prin porțile din stejar masiv închise cu feronerie de fontă. Către mijlocul secolului XIX clădirea se află într-una din perioadele sale de maximă prosperitate și faima negustorească. Și după război clădirea și-a păstrat parțial caracterul comercial. În 1968 și ulterior s-au întreprins diverse studii pentru restaurarea și refuncționalizarea complexului arhitectural, studii și intenții care nu s-au materializat. Hanul se înscrie într-un plan ușor
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
a adus putere lui Reginald, dat totodată i-a atras dușmănia din partea familiei de Dreux, ca și din cea a conților de Guînes, care speraseră într-o căsătorie cu Ida. În 1203, Renaud și soția sa au conferit o chartă negustorească orașului Boulogne, probabil din considerente financiare. Regele Filip al II-lea l-a numit apoi pe Renaud conte de Aumale în 1204, însă acesta a început să se detașeze de relația cu monarhul. Ca urmare a cuceririi Normandiei de la englezi
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
posterioară serveau ca depozit, iar în partea dinspre stradă se afla o galerie deschisă pe arcade în care erau expuse în timpul zilei mărfurile de vânzare. Această casă cu arcade este ultima clădire rămasă dintre dughenile existente altă dată în mahalaua negustorească a Sfintei Vineri. Ca stil, clădirea se apropie de dughenile existente și astăzi în cartierele cu specific turcesc din Istanbul (Turcia) sau în alte zone din preajma Mării Negre, cum ar fi Kutaisi (Georgia). După începerea lucrărilor de restaurare la Biserica „Sf.
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul domniei lui Iancu de Hunedoara. Începând cu secolul XV, odată cu înflorirea localității și dezvoltarea breslelor clujene, se dezvoltă o clasă nouă de meșteșugari îmbogățiți și se creează patriciatul negustoresc și meșteșugăresc menționat de documentele vremii. Sunt amintiți astfel juratul Jakob Bulkerscher, junele Nicolaus Mün, sau meșterul Cristian Bauman. Activitatea meșteșugărească devine tot mai însemnată în viața economică a orașului, având loc și o importantă creștere a numărului de meșteșugari
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
avea o rezervă de apă îmbelșugată. Hiyoshi fu impresionat. Era genul de fortăreață dificil de atacat și improbabil de cucerit. Apoi, își reaminti că o provincie nu era ținută numai cu castelele. Shichinai își luă o cameră într-un han negustoresc de pe o stradă din cartierul înstărit al orașului. Îi dădu lui Hiyoshi doar puțini bani și-i spuse să stea într-o casă ieftină de pe străzile dosnice. — După un timp, îți voi spune care sunt poruncile, zise el. Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]