184 matches
-
poemelor, de o mare varietate imagistică, tematică, retorică, din volumul Bătrânul Werther, este vastitatea peisajului referențial, savurată de poet ca o emblemă a opulenței vieții. Ioan Flora rezistă cu greu inventarierii exhaustive a lumii materiale, care-l încântă printr-un neistovit spectacol (a se vedea poezia Labirint). Exuberanța spațiului presupune aplecarea, cu o dispoziție egală a spiritului, asupra unor toposuri geografice ori ficționale dintre cele mai diverse. Cu o gestică lentă, poetul dă impresia că descrie, pictează, enumeră. Unele din poeme
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană a vieții. apoi, mi-a spus: viețuiește pe o frunză, bucură-te de înțelepciunea ei! și s-a refugiat în sabia de lumină rostuită pe creștetul meu. febra cântecului în trup de mătase, în oase de borangic, zadarnic mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
decepționat de fricțiunile emigrației "măcinată de interese meschine, incapabil să se acomodeze unei lumi în care intransigența sa extremă era rău văzută, Mihai Fărcășanu se retrage din orice activitate politică începând din 1956" (Cf. p. 376). Se retrage cu gândul neistovit la patria pentru care jertfise atâția ani și, cum se va vedea, însăși marea lui dragoste pentru Pia, căreia îi scria în 1955 rânduri mult îndurerate: "îmi vorbești de țară și de lupta mea pentru țară, dar aici este și
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
aceștia și anume blamarea condițiilor mizerabile în care ne-am aflat cu toții în epoca finală a regimului totalitar din România, zisă "de aur". Ca dovadă avem cîteva texte de rejecție a naționalismului festivist ajuns pe atunci la saturație și încă neistovit. Ecoul imnului național se pierde într-un peisaj crud al indolenței, somnolenței, incuriei, desfigurat pînă la grotesc: "deșteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai așteaptă nimic/ nici un tren nu mai
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
cum invadează tot sângele tău, care duce bucățele mici de vaccin la fiecare loc julit, simți puțină căldură, nu e vina nimănui că s-a întâmplat, e plin ținutul de mici mine cu plumbi îngropate în pământul bătătorit de mâinile neistovite ale oștirilor dușmanilor tăi, până și broaștele-spioni mai calcă pe câte una și explodează cu plumbii în burtica verde de broască. nouă în al cincilea loc: e timpul să fii sinceră cu vecinii tăi, acum nu e problemă, nici unul dintre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bine, buboiul acesta drăcesc, malign și purulent, ce se intitulează generic societate, se vede că nu are altă misiune pe pământ, decât aceea de a înrobi, sau de a osândi pe cei de neînrobit. Și, pe drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care sunt apanajul său la vârsta tinereții, a fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
duce în fața tipului care e primul în rând și zice: — Numai cântecul ăsta o să-l audă toată seara. Din cei cinci dolari ai lui Webber au făcut aproape șase sute în seara aia. Nici un pumn n-a plecat din barul ăla neistovit, netatuat cu albastrul și roșul și verdele rimelului de pe fața lui Flint. Unii l-au lovit până le-a obosit mâna, apoi s-au pus din nou la coadă să-i dea și cu cealaltă. Cântecul ăla plângăcios din Titanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga iubirea mea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bine, buboiul acesta drăcesc, malign și purulent, ce se intitulează generic societate, se vede că nu are altă misiune pe pământ, decât aceea de a înrobi, sau de a osândi pe cei de neînrobit. Și, pe drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care sunt apanajul său la vârsta tinereții, a fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a verii Ceahlăului scăldat în soare, nu vine și la noi primăvara, cu floricele pe câmpii? Sigur că da, orice existență umană se definește prin acordarea la aceste ritmuri cosmice, evident și banal atunci de ce mă înalț eu într-o neistovită mirare, de ce încep această poveste? Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii cotropite de alb, cu arbori înfloriți care se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poată lovi tot drept, printre brazi și printre stînci", și care, "printr-o minune cerească, se prefăcu în blîndul și cuviosul episcop și apostol al Ardenelor creștinate"... Rezemat de balustrada unei terase, în răgazul unei vizite la Bruxelles, ascultam zvonul neistovit al orașului, profund și tulbure ca murmurul mării, în vreme ce vechile acoperișuri tremurau sub ușoara pînză de cețuri. Spre sud, dincolo de inelul compact al foburgurilor, vedeam pata de verdeață a pădurii Soignes, ultima rămășiță a marelui lanț forestier ce se întindea
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
ai început, deja, să te transformi, ros, ca de ape subterane, de miile de mii de schimbări pe care le toarce, sîcîită ca o scoică de firul de nisip, lumea prin care te miști fără habar. Lăsînd cercetarea mișcărilor ei neistovite în slujba, fără simbrie, a poeților. Deci, nu de metamorfozele explozive, care derutează rănind, se ocupă acest membru al unei grupări de război literar, prima care sparge liniile. Ci de acelea, foarte aproape de naturalul fantastic al grecilor, petrecute pe nesimțite
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
de ciment. Din depărtare, strania arătare sugera, mai degrabă, silueta unei fântâni ntre plopii de pe malul Dunării, decât o ingenioasă manufactură țărănească. Într-un sat toropit sub dogoarea amiezii, când lucrătorii istorivți căutau un petic de umbră, măgarul și continua neistovit travaliul. Harnic, ursuz, adesea flămând, punea un strop de sudoare n fiecare țiglă sau olană zămislită n acel loc, căruia țăranii i spuneau simplu: "la țiglărie". Nu i se mai știa vârsta. În amețitoarea-i rotire dăduse, cu siguranță, de
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieriră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere șerpoasă și soarele căzut într-o rână însângeră câmpia. Demni vrurăm, cărându-ne armele, să fim. Ca o mașină de război neistovită, Armeanul își rostogoli pașii către apa verzuie, balta aceea puturoasă. În aerul prăfos, Ioan, ca un spectru, îl urmă îndeaproape. Lumina se strecura între ei firavă, depărtându-i." (pag. 367) Interesantă - și nu mai mult - e dramatizarea Manualului, datând din
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
prezentată în primă audiție la Filarmonică. Se poate spune că Aurelian Octav Popa supraviețuiește prin muzică, cu un entusiasm, cu un farmec ce constituie apanajul celor aleși. Șase decenii de activitate profesională constituie pentru compozitorul Dan Mizrahi traiectul unor strădanii neistovite pe drumul muzicii. Recentul recital susținut tot la Ateneu a adus revelația unui unic aspect al personalității artistului, un moment al implicării sale atât în calitate de compozitor cât și de pianist. Semnificativ intitulată "Eu te iubesc, romanță...", seara de muzică și
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
împlinit anul acesta, în martie, 20 de ani de la tipărirea primului număr din cele peste 200 apărute până acum. Îi urăm, așa cum se cuvine, „La mulți ani!",iar celor ce se ocupă de îngrijirea, de coordonarea și de redactarea ei, neistovită dârzenie în lupta cu potrivniciile și cu potrivnicii. Aniversarea le-a oferit conducătorilor și colaboratorilor apropiați ai revistei prilejul de a organiza, în a doua jumătate a lunii mai, la București, câteva colocvii cu teme de actualitate, îndeosebi cu tema
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6235_a_7560]
-
limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o asemenea năzuință spre Întreg se înfățișează ca un nucleu iradiant al lirismului ce nu mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
devenit experiența lui. Altminteri, cufundat în sine, ar duce o existență ruptă de intelectul uman: „Ăst suflet (...) socotește/ nemuritor că e, că, nepătruns/ Cerc grav, vast, strânge totul și strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce univocitatea lipsește, nici timpul nu este o entitate simplă, ci una concavă și ciclică: „S-a-ntors scobita noapte știută de Anaxagora" (Noaptea ciclică). Borges afirmă capacitatea creatoare și
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
umbra unui vers? În context, există o criză de cultură, o criză a creatorului sau și o criză a orizontului de așteptare? V. I.: Occidentul se află mereu în „criză”. Aceasta este forța lui. Criză e un cifru de primenire neistovită a valorilor. Un lucru se întrevede chiar și în privința poeziei și asistăm, după crepusculul avangardei, e vorba de toate artele, la o mare sete de sens. Gratuitatea convulsivă cedează sensului ce-și redobândește astfel statutul de chezășie a onoarei de
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
cu păstori nepricepuți/cu un pârâu alb/între două umbre de pasăre//nu mă lasă o clipă să adorm//noapte de noapte/îi taie oamenii râzând în hohote/îi duc cuiburi în căciuli scumpe/ de dimineață îi smulg cușmele lupilor//neistovita lui primăvară mă sperie”. „Cușmele lupilor” vin, cred, de la Vasko Popa. Cum satul lui Slavomir Gvozdenovici e așezat pe malul Dunării, mai multe poezii vor fi scrise „de un locuitor al râului”. Iată una dintre ele: „respir goliciunea liniștită a
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
ne dați? -, repetițiile susținute se întretaie cu povești de tihnită șezătoare. E ca și cum cei care s-au angajat să asigure reviviscența colindelor, în acel anotimp, se feresc să le smulgă din humus-ul binefăcător în care-și proteguie făptura. Multiplicitatea neistovită încrucișează conivențe între spețe și rezurecții de paradigme aparent distante. Numai la unul dintre așezămintele care se ocupă de moștenirea tradițională se puteau număra, în repertoriul actual, 13 variante ale Mioriței, în formă de colindă. Răzbat, din aceste conexiuni, neostoite
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
le zvârlea în lac, pe toate.(...) În urmă, străbătând orașul, sub mâna-i geamurile toate, sub coardele de apă fură în mii de harpe preschimbate. Dar ploaia cea strălucitoare, pe umăru-i, ca un urcior, întunecat și plin de apă, purta neistovitul nor.(...) Dintre personalitățile marilor sale urmase, de prin 1938 încoace, Alice Călugăru o "prevestește" îndeosebi pe Ileana Mălăncioiu, prin obsesia vitalității, mai limpede spus prin intuiția vizionara a acesteia. Întâia piesă (în ordinea antologiei), "Torsul", pare un joc de lenevii
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
o fire închisă, hipersensibilă, necomunicativ, rigid, aspru, neadaptabil, distant. Bunii cunoscători ai săi însă au denunțat aceste "impresii ușoare". Emilian Constantinescu scrie că izolarea savantului era doar "o mască sub care vibrau entuziasmul și încrederea în viață, susținută de o neistovită sete de studiu". Cel mai nuanțat și mai adevărat portret psihologic credem că este acela ce i l-a făcut poetul, psihologul și sociologul Eugeniu Speranția, care după ce ia în calcul "neistovitele decepții" pe care Densusianu le trăise, ca și
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
entuziasmul și încrederea în viață, susținută de o neistovită sete de studiu". Cel mai nuanțat și mai adevărat portret psihologic credem că este acela ce i l-a făcut poetul, psihologul și sociologul Eugeniu Speranția, care după ce ia în calcul "neistovitele decepții" pe care Densusianu le trăise, ca și "experiența tot mai dură a persistenței urâtului din jurul său", precizează că acele trăsături amintite mai sus nu fuseseră niște constante ale vieții sale, ci se acutizaseră în ultimii săi ani: Rezervat fusese
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
nenumăratele reproduceri ale paginilor respective, dar mai ales de fotografiile atâtor personalități care s-au remarcat în lumea ziaristicii, ca și a oamenilor politici români și străini, inclusiv președinți și conducători de țări și guverne. Să recunoaștem nu doar curiozitatea neistovită și inventivitatea gazetarului, dar și harul și inspirația scriitorului care a fost și rămâne Carol Roman. Iar acest admirabil text final, „Menirea și zădărnicia scribului”, tocmai îmi adeverește impresia și convingerea: „Și se făcea că după ce am părăsit Terra mă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]