40 matches
-
de criză, ci o meditație repetată, în arhitecturi textuale perfect armate, asupra (im)posibilității orașului perfect. Compoziția respectă ritmurile gândirii creatoare, nu ale corpului social (chiar dacă, inevitabil, e informată de acesta). De aceea, funcționează ca un perpetuum, deloc incomodată de neizbânzi. Colecția de orașe este și cumul de istorii cu tâlc, aspirând la unitatea pierdută prin inventariere de ipostaze. Încântătoare pentru cititor nu doar avalanșa de meditații despre om și locurile sale comunitare, ci și precizia elegantă a scriiturii, care imită
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
oricînd o catedră universitară, iar nivelul de exigență al liceului era extrem de ridicat. Chiar și așa, aici se respira un aer "modernist", "revoluționar" și "relativist", în comparație cu mai cazonul, mai "neo-sămănătoristul" Liceu "Gh. Șincai" (după cum transpare din microromanul Eseu romanțat asupra neizbînzii, apărut la Editura Timpul în 2003). Fapt semnificativ: procentul de promovabilitate - după cum reiese dintr-o statistică realizată în 1927 de directorul liceului - era de 77% (la bacalaureat, situația era identică). Astăzi, în condițiile învățămîntului masificat, după mai bine de 50
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
măsură să deslușim acest episod misterios din tinerețea exuberantă a lui N. Steinhardt. Ioan Pintea, deținătorul arhivei personale de la Rohia a călugărului Nicolae, tipărește în 2004 un jurnal de o sută de pagini, intitulat chiar de autor Eseu romanțat asupra neizbânzii. Dacă în răspunsul de mai sus afirmă că avea douăzeci de ani, înseamnă că evenimentele s-au petrecut prin 1932, când N. Steinhardt era student la Drept. Jurnalul începe chiar cu imaginea iubitei Adina, cu brațele încărcate de flori de
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Cetatea Rupea. Dar, în fond, nu asta era cel mai important lucru. Cum să nu-l urască "pentru că s-a însurat cu Adina" ? - aflăm abia acum (p. 70) adevăratul mobil al investigației necruțătoare a lui N. Steinhardt. Eseu romanțat asupra neizbânzii se dovedește astfel un exercițiu confesiv de eradicare a geloziei, exercițiu obiectivat în următoarea situație: "bărbatul respectiv s-a însurat cu fosta primă dragoste din tinerețe a celuilalt și e și fost coleg și neîntrerupt prieten al divorțatului; mai că
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
în traducere românească într-un volum din 1970. Deci, încheierea jurnalului nu poate fi decât ulterioară acestor date. Alexandru Iftodie și povestea de dragoste nu există în Jurnalul fericirii. E oarecare facilitate în rezolvarea acestei polițe în Eseu romanțat asupra neizbânzii: N. Steinhardt constată, cu o satisfacție secretă, că fostul său rival a fost, din punct de vedere intelectual, un mediocru și un ratat. Există și un al doilea deznodământ. Lui Alexandru Iftodie îi apare postum un mare studiu despre mânăstirile
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Geografia Bucureștilor, deși încă departe de mitologizarea eliadescă din prozele fantastice, exercită o atracție magnetică pentru tineret: „la șosea”, cu automobilul sau pur și simplu pe jos, în lungi plimbări prin Cișmigiu (motivul e preluat și în Eseu romanțat asupra neizbânzii), pe Calea Griviței, la Capșa sau la Union, individul se simte fericit, decorsetat, liber. Adeziunea e totală: „iubesc strada pe care merg”. Lectorul poate ajunge brusc la o concluzie care ar putea suna paradoxal: „sufletul burghez”, de care am amintit mai
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
alege mănuși”, evenimentele, discuțiile importante, plimbările, toate se țin outdoor. Cum tânărul Blumberg e la vârsta idealurilor și a idealităților, una dintre temele reluate în roman este aceea a binomului ratare - succes (un alt punct comun cu Eseu romanțat asupra neizbânzii), de unde și tematica idealului burghez. Idealurile materiale ale tânărului sunt cât se poate de clare și concise: mâncare bună și bani mulți. Aceste două condiții odată îndeplinite, casa, nevasta și automobilul vin de la sine. Deși la vârsta adolescenței, visător și
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
literară autenticistă, de ale cărei avataruri s-ar putea crede, conform unei viziuni recuperatoare, că postmodernismul nu ar fi deloc străin. Această viziune asupra lumii, detașat superficială, nicidecum pesimistă (cum vom întâlni, de pildă, mai târziu, în Eseu romanțat asupra neizbânzii), ci doar plictisită, se va modifica vizibil înspre finalul cărții, sub acțiunea a două personaje-far pentru destinul tânarului Blumberg: grațioasa, dar și ferma matușă Ana, precum și intransigentul, dar și carismaticul Pavela: „Am devenit mult mai iertător în privința defectelor, nici nu
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
colecție de ticuri obsesionale și de denegări. Analistul deturnează invariabil gestul public de la sentiment: într-această direcție minor perversă a crescut obiectivitatea sa în ultimii 11 ani! Se judecă doar în echivalențe perfecte, fără rest, care e văzut ca o neizbândă (asupra cui?). Interpretarea e o mașină de mărunțit ce nu se oprește niciodată: nici datele, nici omul nu contează în sine. Uneori neîncrederea în realitatea individului ia forma derutantă a exaltării performanțelor lui, cum e cazul conversației particulare prin care
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
cât și fragmentele de populațiune română mai mult ori mai puțin numeroase presărate pe ici pe colo; dar în matca așezării române, adecă în Cumania de pe atunci, precum și în Bulgaria slavonă și în Macedonia română, opera convertirii dete numai de neizbândă și se sparse în fine, lăsând puține urme, având împrotivă-i atât împrejurările exterioare cât și fanatica cerbicie a populației, căci aceasta știu să-și apere cu curaj și tărie viața ei caracteristică pe terenul politic și religios. Provincia romană din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de puternice lucrări înaintate, prin poziția lor excelentă greu de-a se cuceri, scăpară singure de furia de distrugere a dușmanilor uniți, precum tot ele nu ispitiseră nici pofta de cucerire a latinilor. Acești oameni ai Apusului, cutremurîndu-se de atâtea neizbânzi, se concentrară acuma la Constantinopol ca la cel din urmă adăpost de refugiu, reparară zidurile cetății despre uscat, se așteptară la o lungă împresurare, îngrijiră s-adune provizii îndeajuns și îngăduiră romeilor locuitori în oraș să se retragă în libertate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trăi. Iată, pe scurt, istoria unei absolvente a școlilor noastre profesionale - și cam aceeași e aproape a tuturor profesionistelor. La asta doamnele din societatea de binefacere nu s-au gândit. Am căutat noi să ne dăm seama de cauzele acestei neizbânzi. — Și care sunt cauzele astea? întrebă doctorul care citise articolul cu glas tare, fără intonație, atâta cât Agata să-l poată urmări, dar nu avea răbdare să-l ducă la sfârșit. — Cel puțin de-aici încolo nu mai sunt nedrepți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele ce trec neizbândă a sufletului întreg; s-a viclenit în lumină și ceară așteptând ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit gândul și inima și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
atât de exagerată, încât îi spulberă și cele din urmă iluzii. Când își dă seama ce ține în mână, tânăra scoate un "țipăt înfundat" și "se rostogolește de pe sofa de parcă i-ar fi aprins cineva un foc sub poponeț"... Ce neizbândă! Pradă unei furii oarbe, mânios că fusese victima unei asemenea "șarade", tânărului îi vine s-o "sfâșie pe ticăloasă", să pună mâna pe neprețuitul Degas agățat deasupra capetelor lor, "s-o învinețească în bătaie [...] și s-o silească să-l
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Cluj-Napoca, 1994, Călătoria unui fiu risipitor, București, 1995, Ispita lecturii, introd. edit., Cluj-Napoca, 2000, Eu însumi și alți câțiva, Cluj-Napoca, 2001, Pledoarie pentru o literatură „nobilă și sentimentală”, I-II, Iași, 2001-2002 (în colaborare cu Radu Săplăcan), Eseu romanțat asupra neizbânzii, Iași, 2003; Cartea de la Runc, Bistrița, 2002 (în colaborare cu Gheorghe Pop și Ionel Tompa); Radu Săplăcan, Exerciții de balistică, Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Sorin Gârjan). Repere bibliografice: Steinhardt, Monologul, 251-255; Laurențiu Ulici, Debuturi, RMB, 1992, 804; George Vulturescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]