999 matches
-
cultural paideutic al Școlii de la Păltiniș inițiate de Constantin Noica. Impasul la care spuneam că duce metoda evaluării prin comparație extrinsecă este în primul rînd epistemic: ea limitează putința noastră de a discerne între idei valoroase și impostură, o perspectivă neliniștitoare pentru oricine nu este deja un impostor. Dar este și un impas etic, care joacă un rol mai important în raționamentul lui Andrei Cornea. Argumentul său împotriva relativismului este că, odată devenit scop, acesta își pierde "caracterul de metodă utilă
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
avem barbieni și arghezieni, în timp ce bacovienii și blagienii mai sunt încă posibili. Mai clar spus: în timp ce cota lui Bacovia a crescut continuu, până la a fi revendicat de postmodernismul românesc ca un precursor, cota lui Arghezi pare să fi scăzut simetric, neliniștitor, ca predecesor valorificabil în creația poetică. Arghezi rămâne o valoare de referință mai puțin pentru poezia contemporană, mai mult pentru istoria literară, pentru critica universitară și pentru canonul didactic. E, în fond, destinul oricărui scriitor important acela de a se
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
mică și roză apare pe un perete de la Monetăria Statului. Naratorul își imaginează fericirea de a "găsi pereții locuinței invadați de o recoltă bogată de urechi". Broasca de la ușă se transformă subit "într-o ureche omenească, în mărime naturală". Invazia neliniștitoare a scaunelor sau a altor obiecte din teatrul de mai târziu al lui Eugen Ionescu e de aceeași natură cu proliferarea urechilor în proza lui Grigore Cugler. Când intră în apartament, anonimul povestitor cuglerian este sunat la un telefon pe
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
estetica". Critica aplicată realului comunist i se pare - vedem cum e reluat epitetul ,reacționar" din arsenalul anilor proletcultismului - nu altceva decît ,o reîntoarcere la un soi de sociologism reacționar" și nu altceva decît (atenție: o ,actualizare"!) un ,fundamentalism ideologic". Evident ,neliniștitoare" i se prezintă exegetului echinoxist ,exigențele" unor Lucian Boia, Eugen Negrici, Caius Dobrescu, pe marginea cărora d-sa lansează și vaticinații: ,Cu vremea se va constata, de pildă, că Paul Goma este un prozator minor". Pe liniatura binecunoscută a postideologiei
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
citește bine în fizionomii, de dragul partidului. De data asta nu s-au prea pus de acord. Acolo unde Președintele spune că a fost pace și liniște, o atmosferă de conlucrare și bucurie, Ministrul Culturii a văzut discordie și gesturi neospitaliere. Neliniștitoare neconcordanțe înainte de alegeri! Ce să mai vorbim despre statul canadian, bietul, gazda acestei vizite, care iese cam șifonat nediplomatic din toată afacerea, stat care a primit generos în sînul său și a acordat cetățenia atîtor români neisprăviți, ratați, zațul societății
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
voci, este el aidoma unui cuvânt rostit și uitat? Poetul pare a dori să-și ,hipnotizeze" cititorul prin lenitiva sintagmă ,plăcut e somnul", în versurile unu, trei și opt, în ultimul dublând atributul ,plăcut". O face poate pentru a atenua neliniștitoarea sugestie din stihurile: Somnul e umbra pe care / viitorul nostru mormânt / peste noi o aruncă în spațiul mut . Dar cum trebuie citite aceste dense șiruri de cuvinte? Să înțelegem că umbra viitorului mormânt este benefică? În poemul ,Umbra Evei", asemănarea
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
decupaje semnificative din realitatea "obscură" pe care credem, de multe ori, că o putem îndepărta întorcînd, simplu, capul. Ruxandra Cesereanu are înțelepciunea, dacă o putem numi așa, de-a nu impune un singur "fir" al discursului despre, pînă la urmă, neliniștitoarea diferență, de-a nu aștepta "răspunsuri" standard. Cu toată libertatea care, aparent, le este lăsată, micile contes de vie se încheagă într-o structură de puzzle bine îmbinat. Un efort, de fapt, de-a da un nume unor realități ignobile
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
Germano Marani, Gândirea socială a bisericii, Edit. Deisis, Sibiu, 2002, pp. 234-235. 207 Pr.Prof.Dr. Dumitru Popescu, Teologie și cultură, Edit. Sofia, București, 1993, p. 44. 208 Ibidem, p. 66. 26 masochiste foarte precise, iar crimele de un sadism atroce proliferează neliniștitor, avându-i pe copii ca victime preferate. Tinerii adolescenți experimentează sexul de multe ori împotriva dorinței personale și fără o judecată prealabilă, ci doar pentru a fi la modă, pentru a fi primiți în cercul de prieteni. Dacă ne gândim
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
refuzul oricăror elemente superflue, atât în ceea ce privește ficțiunea (pornind de la detalii banale spre a ajunge la limitele absurdului), cât și felul de a o construi - logică riguroasă, refuzul oricărei psihologii, un stil esențializat, un ritm surprinzător, un umor subtil, mai mult neliniștitor decât amuzant. Proza de față face parte din volumul Guadalajara, în curs de apariție în colecția „Biblioteca de cultură catalană” a Editurii Meronia. Aparent fără nici o legătură cu temele celor 14 povestiri, titlul este dat de cântecul Guadalajara, situat ca
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
lui Iordan Datcu din Dicționarul etnologilor români (vol. II, București, Saeculum I.O., 1998, p. 293 - 294), doar câteva recenzii de întâmpinare a colecției fac referiri directe la această carte și la autorul ei. Este vorba, desigur, despre o realitate neliniștitoare, contrabalansată doar de utilizarea Proverbelor... ca referință mai mult sau mai puțin întâmplătoare în diverse studii tematice despre cultura tradițională. Nu aș merge, însă, în linia atât de drastică a lui Mugur Vasiliu care deplânge, pe bună dreptate, în Cuvânt
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
climatul ideologic al epocii în care a scris Moromeții și nici mai târziu. Am mai vorbit (în volumul Prozatori de azi, din 1970, dacă mi se îngăduie autocitarea) despre acel Marin Preda preocupat de psihismele incontrolabile, obscure în motivația lor, neliniștitoare prin felul în care se exteriorizează, despre acel Marin Preda aplecat asupra laturii tenebroase a ființei umane, despre acel Marin Preda care vine, în câteva nuvele din epoca începutului, cu altă imagine asupra omenescului decât aceea solară (deși dramatică) din
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și în Strigoaica, de asemeni neinclusă în prima ediție a Întâlnirii din Pământuri, însă datând din aceeași perioadă, avem imaginea unei vieți țărănești diferite de spiritul aceleia pe care prozatorul o va evoca precumpănitor în Moromeții. Prezintă afinități, mai de
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
am simțit bântuit de sufletele celor au dat cândva viața acestor locuri. Câțiva au trăit în lux și decadenta, alții cu mai multă cumpătare și multi, foarte mulți, într-un chin groaznic și fără sfârșit, iar urmele tuturor au ajuns, neliniștitoare, până la noi, ca un semn de întrebare despre civilizația timpului nostru și despre cât am progresat cu adevărat în ultimele două milenii. Mi se pare incredibil să poți merge prin galerii subterane săpate la începutul erei noastre de sclavi și
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
lui v.înnopteanu și privindu-l fără să clipească. Totuși, în pofida caracterului absurd al celor mai multe situații, se constată că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru revenirea bruscă la logica obișnuită a lucrurilor. Și tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus, în acest stil neutru, vag (auto)ironic, de dare de seamă referitoare la lucruri... inimaginabile. Căci întâmplările care se petrec în acest univers ciudat sunt în parte nevinovate, în parte neliniștitoare și chiar dramatice, cu atât mai mult cu cât se întâmplă unor indivizi banali, obișnuiți și nu unor eroi excepționali. Treptat ajungem să nu mai putem spune în ce fragment de lume ne aflăm, și atunci ne cuprinde o bănuială
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
piesă de Cehov. Trei surori, probabil. Regizorul, dar mai cu seamă scenograful, crease o nemaipomenită atmosferă încât până și aerul pe care-l respira în mica sală părea adus din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
atitudine pozitivă care nu poate decât să catalizeze elanurile creative. Astfel, ne întâmpină peste tot un impresionant altruism, nefiind departe semnele purității. Viața pare a fi o cursă în vederea atingerii mult invocatei fericiri. Câteodată, spectrul ultragiant al singurătății determina halouri neliniștitoare. Căutarea posedă nivel apodictic, existând intuitivă certitudine a reușitei. Primordialitatea sentimentului face parte integrantă din esență versurilor propuse de Lăcrimioara Iva. Poeta își făurește un spațiu vital propriu, rodul neîntreruptelor sublimări estetice ce au în centru fioruri pasionale: Viața m-
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
a cuprins pădurea (Zi de toamnă). Gândurile sunt „de-un tunet stârnite”, umbre fără număr, ce-l însoțesc în noapte „spre locuri străbune, meleaguri sfințite / Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte” (Zi de toamnă). Un tablou autumnal bacovian, neliniștitor, angoasant, în sintonie cu sufletul poetului. Dar și cu „Vremurile de restriște” într-un „veac hain și interzis”, în care, în viziunea poetului, am devenit un „popor proscris”. În aceste circumstanțe nefavorabile, poetul se simte străin de lume pentru că, spune
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
a fi o delectare, o preocupare aleatorie, ceva ce ar putea figura dar la fel de bine ar putea lipsi din traiectul d-sale biografic, scrisul are pentru poetă forța implacabilă a unui Destin. Forță acaparantă în absolut, însă nu mai puțin neliniștitoare, întrucât asociată cu grija ființei de a-și păstra, prin misteriosul său intermediu, identitatea: "Scrii, pentru că de foarte de mult, de la începutul adolescenței, cineva - care locuiește în tine atât de adânc și vorbește atât de rar, încât nu știi niciodată
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
benzile desenate exagerat colorate, în care pe post de Superman apare însăși moartea, personificată în figura sinistrului demagog Nekrotzar. ,mistic, idilic, nostalgic, funebru, izbăvit, agitat, ironic, erotic, emoționat, umoristic, ipocrit, rece, indiferent, triumfal, patetic, tâmpit, isteric, supersentimental, înfricoșat, înflăcărat, exaltat, neliniștitor, nestăpânit, împopoțonat, malițios" György Ligeti III Einstein a spus o dată despre un vestit coleg fizician: "Pauli ăsta are o minte brici!" Același lucru se poate spune despre Ligeti, căci suntem în prezența unei minți muzicale excepționale, care a căutat întotdeauna
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
După ce, mai întâi în Grecia, s-au pus în mișcare treptele de învățătură ale miturilor, în Europa, s-a descătușat specificul național și, odată cu el, spiritul comparațiilor neliniștitoare. Ceea ce numim astăzi, în logica simplă, genul proxim și diferența specifică, s-a manifestat nu numai tulburător de firesc,dar aproape obstinant, din cauza concurenței cu învățătura creștină. Așa încât formulări ca vârsta de aur a omenirii sau illo tempore (à la
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
se pot primi din străinătate sume în USD sau euro în limita a 5 000 USD, în termen scurt - în general, în 10 minute. Transformarea acțiunilor l De la „Arbema“ s-a ajuns la „Silva“ Luna iulie a adus o știre neliniștitoare și neclară pentru acționarii rezultați în urma Programului de privatizare în masă, mai precis, celor ce dețin acțiuni la Fabrica de bere „Arbema“ din Arad; ei au aflat recent că trebuie să-și vândă acțiunile, că vor avea un alt număr
Agenda2003-31-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281316_a_282645]
-
-i transfigura pe cei implicați, îi va pune sub semnul imaginarului a cărui manifestare de nereprimat este nevoia de a povesti. Vor descoperi că "e de povestit totul." Ficțiunea va umple și îmblînzi realul și va consacră, o dată cu fiecare aspect neliniștitor sau doar insignifiant al vieții, si pe cei care vor lua parte la ea. Personajele se consumă în obsesia "punerii la cale", a bifurcării datelor realului într-o sumedenie de probabilități, a rearanjării indeterminatului într-o matrice coerentă. Obsesia planului
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
amalgamarea planurilor (într-o asemenea măsură încât granițele dintre real și ireal, posibil și imposibil se șterg, lucrurile sunt împinse până la limita dincolo de care nimic nu pare să mai conteze, iar lumea înconjurătoare este percepută tocmai în latura sa catastrofică, neliniștitoare, imposibil de ignorat. Doar, "haosul e răbojul pe care se scrie realitatea...", așa cum ne atenționează moto-ul din Tropicul cancerului al lui Henry Miller, ales cât se poate de inspirat... Catrinel Popa Dan Stanca - Morminte străvezii, Ed. Albatros, 264 pag
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
al narațiunii. Într-adevăr, pe plajă, în fața unei ape care angoasează prin vitalitatea ei ostilă, invalidul deprinde un nou mod de a-si simți corpul, el devine atent la fiecare senzație și vibrație a eului, isi întoarce privirea dinspre apă neliniștitoare spre propria făptura. Ideea mi se pare foarte interesantă și perfect plauzibilă, pentru că dacă stăm să ne gîndim, cîți nu dorm pur și simplu făcînd plajă? Lîncezeala devine adormire, ieșire completă din agitația cotidianului. Se pare că încă de la sfîrșitul
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]