1,663 matches
-
noștri n-au fost în stare să marcheze măcar un gol, dar au primit unul în ultimele minute? Plus că la cum ne plîngem noi de ghinion, cineva care nu ne cunoaște și-ar putea închipui că naționala noastră e nelipsită de la Campionatul European și de la Mondiale. Or, noi lustruim ecranul televizorului de mai bine de zece ani încoace și ne tot jelim ghinionul. În tot acest timp se puteau face trei echipe naționale mai de Doamne ajută cu ce jucători
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
vizite. Acestea se desfășoară după un ritual, mereu același, respectat cu strictețe de ambii protagoniști ai acestui "joc de societate". Telefonul de anunțare a vizitei, chipul mamei privind de după perdea momentul apariției fiului său pe stradă, paharul de votcă și nelipsita dojană părintească, masa de prînz, cafeaua și albumul cu poze vechi, prilej de rememorare a unor întîmplări din vremuri demult apuse. Viața este un șir de evenimente bune și rele, iar fericirea este trecătoare, apare și dispare, de cele mai multe ori
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
avut loc în primul rând prin contactul cu oamenii. Nici muzica, nici iubirea n-au fost pentru mine "exerciții". Ele au înflorit din necesitatea de a dărui, devenind, sub o formă sau alta, și "a primi". Multe extazuri și fericiri, nelipsite de chin, mi-au fost oferite prin muzică și dragoste și artă, prin comunicarea cu semenii mei (și cu cei care nu-mi seamănă deloc). Memoria ca zestre relatează pe larg "aventurile" mele în teritoriile vieții, descoperite sau încă nu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
construit și universul lui Yambo: pe de o parte manualele, afișele propagandistice și compunerile îmbibate de idei fasciste, pe de alta valorile imaginației și ale libertății, benzile desenate și Pinocchio, inofensivele cutii de lapte, cu bunicuța cumsecade făcând reclamă la nelipsita Cacao Talmone, cu atlasele, dicționarele și enciclopediile ce pomenesc de ținuturi îndepărtate (tip Nuovissimo Melzi, din 1905), ca să nu mai vorbim de almanahuri, timbre sau plăci de patefon. Pe scurt, o lume al cărei farmec ambiguu poate fi încifrat într-
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
povestea Zairei (multiplicată prin poveștile întretăiate ale antecesorilor și descendenților, pe de o parte, iar, pe de alta, cea restrînsă, aluzivă, despre scriitoarea-personaj alternează contrapunctic cu o alta, despre mama care îi deapănă basme și istorioare fetiței. Acestea două și nelipsitul adagiu Zi, mami, mai departe amintesc și ele de arhetip. Iar pentru a înlătura eventualele dubii, comentariile din context întăresc impresia, iar mama-povestitoare, noua Șeherazadă, își spune la un moment dat: cînd nu o să mai povestesc, o să pier. Abundă așadar
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
arsura unui sentiment uitat, totul este confuz, cum însăși viața, chiar dacă, uneori, din malaxor ies pentru o secundă la suprafață eșantioane epice perfect coerente, aparținînd unui mare prozator. Descrierea nostalgică a Bucureștiului copilăriei sale, cu localurile și cinematografele de cartier, nelipsitele sticle de Ci-Co, serbările școlare, sărbătorile în familie (și mai ales faza lor de pregătire la care participau cu însuflețire mătușile sale și alte rubedenii), figura protectoare a tatălui, îi prilejuiesc lui Constantin Stan scrierea unor pagini care trimit obligatoriu
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele povestirilor sunt, până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul se lasă
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
sinistră a adopțiilor de copii, corupția identificată cu structurile de putere și libertatea presei, cu accent pe maltratarea ziariștilor. Unde sunt aici „interesele” străine? A, există o categorie de străini dubioși, pe care guvernul Năstase îi curtează cu asiduitate. Sunt nelipsiții licitatori la privatizări, posesorii de firme-fantomă în țări dominate de politici financiare dubioase, „spălătorii de bani” gen Matser. Aceștia e posibil să fie interesați de-o Românie murdară, condusă de-o clasă politică hrăpăreață, cinică și iresponsabilă. Dar nu țin
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
minții. Și unde mai pui că e fata marelui artist fotograf Edmund Höfer care, nu știu de ce, a rămas intact în memoria mea. Rodica Binder mă trezește din reverie. Ne așteaptă platourile cu roșii umplute cu salată de vinete și nelipsitele pahare cu vin roșu. Iar mîncările preferate ale Aglajei. Duminică ultima zi. Din nou la Fundația Triade. Rodica a adus cu ea caseta cu interviul pe care i l-a luat Aglajei în 1999 în Germania pentru “România literară”. O
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
interval de ani Îl regăseam tot atât de devotat În slujirea lui Dumnezeu și ferm În lucrare și păstorire. Și totuși, plutea În acea cetățuie a cărții și a meditației - care la el nu era despărțită de acțiune - o adiere de sihăstrie, nelipsită de unele, parcă, aspre Îngândurări. Ne-am despărțit cu ochii spre viitor, dar dimineața era Înnourată. Mi-a făcut cu mâna din balconul În spatele căruia se ridică, tăcut, dealul. Bartolomeu Anania iubea România și pământul românesc cu intensitate poetic-vizionară care
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
poziție este ocupată de arheul eminescian, iar a doua, ca subtitlu, de căile care duc spre acesta, În formă ascendentă, În scară. Conceput În trei părți, eseul Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic are titluri care le individualizează. Dar În cazul subtitlurilor, nelipsite și ele, apare repetitiv cuvântul Luceafărul, ca și cum pledoaria pentru arheul eminescian ar urma o triadă aprioric sfântă. Spre această concluzie ne duce și convingerea autorului Însuși că, angajându-se să vorbească despre perfecțiune, nimerit ar fi să recurgă la o
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
La Curcan", al lui Stelian Constantinescu, cofetăria "Peristeri", lipită de un mare magazin de mezeluri, "La Pescaru", în care pătrundeai ca într-un frigider, căldura de-afară invitându-te să-l vizitezi fie doar pentru puțin-tică șuncă de Praga, cu nelipsitul strat alb imaculat de sub șorici, ce ți se topea în gură mai bine decât untul. De coteai spre Calea Moșilor, dădeai de-o mare plăcintărie a unui sârb, care, pe lângă produsele de patiserie, oferea iaurt din oale mari de pământ
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
automobilul era un moft. Vizitiii, mai toți ruși - muscali cum li se spunea -, se așezaseră în enclave ce le puteai ușor distinge după porțile înalte, bine zăvorâte, în spatele cărora se aflau curți lungi, cu clădiri modeste, ouate aproape la fel, nelipsite de un chioșc de vară, unde se bea ceai la samovar. Se spunea că fuseseră alungați din Rusia, datorită sectei din care făceau parte, ce impusese bărbaților să fie scopiți. Altminteri bisericoși, strângându-se, bărbați și femei, la sfârșit de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
variații pe o temă de Beethoven; H. Wieniavski, Poloneză în La. La cererea entuziasta și insistența a publicului Maestrul a mai cântat: F. Schubert, Moment muzical și F. Kreisler, Caprice vienois. În sala plină nu s-au remarcat oficialitățile în afara nelipsitului procuror Constantin Iennescu și nici prea multi din așa-zisa „lume bună”; dar erau în schimb membrii corurilor și numeroși tineri, printre care mulți elevi care consideră aceste concerte ale lui George Enescu că sărbători. footnote>. Zece ani mai tarziu
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
ale operei, desfășurate după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al cărui martori suntem, ca spectatori, nelipsit pe tot parcursul operei este Amor, Îmbrăcat complet În roșu, culoarea pasiunii, și Însoțit de simbolurile sale, arcul și săgețile, triumful micului zeu fiind sărbătorit la finalul fiecăreia dintre cele patru scene prin momente artistice de o covârșitoare somptuozitate. Cel
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
Pericolele, în acest sens, percepute de el ca reale, deși de multe ori imaginare, îl consumau total. După cum lipsa de scrupule, sordidul, mitocănia agresivă îl răvășeau până la criză cardiacă. Clătinându-se, ducea atunci mâna la piept, apoi scormonea febril în nelipsita punguță cu hapuri și amenința că va renunța, că se oprește aici, să vină alții mai tineri, el e cardiac, prea bătrân, etc. etc. În ciuda acestui repetat lamento ("de Casandră" - spunea redactorul nostru șef), Dudu Baciu nu a părăsit redacția
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
scriu o dedicație, poate peste cîteva zile; mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine. * Singurul „spațiu ocrotitor”, vorba lui Valeriu Cristea, a mai rămas această filă dreptunghiulară. În ea mă ascund dimineața, abia ieșit din somn, cu nelipsita ceașcă de teracotă galbenă plină ochi pînă la buze cu cafea fierbinte. Luați un motan și aruncați-l în mijlocul unei străzi duduind de tramvaie și mașini și-n panica lui veți realiza neliniștea oribilă pe care o trăiesc de o
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră de umor. Da, tu ești, îi răspund cu aceeași, simetrică, lipsă de umor. Vernisaj, 1995, cu ale mele Uși ieșene celebre. Din asistență se desprinde necunoscutul care e nelipsit din mai toate pozele vernisajelor. Ar fi, cică, unul din foștii lectori de la Școala de partid de pe fosta Karl Marx, azi Lascăr Catargi. Mi se-apropie de ureche și-mi susură prin galbena-i placă dentară: Cea de colo e
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
Zonele din care autorii aleg evenimentele pe care le consemnează ca memento în josul paginii sînt cele preferate de calendarele de tip popular : marile sărbători ortodoxe, evenimente ale istoriei neamului, zile internaționale (a muzicii, a limbii, a apei, a alimentației...) și nelipsitul horoscop. Totul, evident, în spiritul lumii personajelor lui Caragiale. Răspunsuri pentru fiecare zi a anului. O întrebare pare totuși să pună calendarul: nu cumva e și lumea din zilele noastre? Sper, totuși, că nu e vorba de un calendar perpetuu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
lui Sergiu Singer. Un gust pentru mîncare de fel boieresc s-ar zice, pentru că sînt puse alături firesc, fără reținerea pe care o dă întotdeauna contrastul, rețete elaborate, mirosind a rafinament franțuzesc, și rețete primitive, improvizate în spirit autohton, dar nelipsite de fastul balcanic al preparării, cu gust spectaculos și amintire de neșters. Ceva boieresc e și în gestul povestirii. Plăcerea de a spune, în care ușor ghicești plăcerea de a asculta, apoi privirea ce simte bine acasă, descoperind după zeci
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
ani înainte (1945) de seria de articole din România liberă aparținând unui alt demolator: Miron Radu Paraschivescu. în amplul capitol Contestarea lui Tudor Arghezi, Ana Selejan face referire mai întâi la atacurile acestuia, apoi ale lui Traian Șelmaru și ale nelipsitului N. Moraru. Sorin Toma începe să publice, mă rog, studiul Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei în ianuarie 1948, în Scânteia. Autoarea cărții precizează că reproduce "documentul nud, așa cum a fost, lăsându-l, pe cât posibil, să se prezinte singur, cât mai
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
Și care-ar putea fi muzica asta? Bob Dylan? Puah. Moody Blues? Pfui. Jefferson Airplane? Piei, satană. Suntem la chef, nu la cenaclu și nici la priveghi. Numitorul comun care leagă generațiile pe portativ stă ascuns în pletora de maneliști nelipsiți de la nici o petrecere care se respectă. Arătările cantonate în prizonieratul nostalgic al pop-rock-ului sunt demne de milă. Sigur, nu pot fi călcate cu mașina, fiindcă sunt de la Dumnezeu lăsate. Dar o lecție de modernitate tot merită de la inginerii de sistem
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
paradoxal de energie debordantă și retragere în singurătate, în chilia spiritului. Sufletul său profund de artist nu se poate supune unei autoconstrucții liniare, necontenitele sale corsi e ricorsi biografice subsumându-se esențialei pendulări între eros și thanatos. Jurnalul lui Ștefan (nelipsit expedient al naratorului postmodern, alături de Internet, libere exerciții erotice, consemnări de spital, terifiante ș.a.m.d.) aduce în lumină o altă fațetă, definitorie, credem noi, a unui caracter. Protagonistul are cultul muntelui, este un erou al crestelor Făgărașului, unde se
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
irepetabile și că ea retrăiește doar în obiectele-i cele mai umile. Oricât nu ne-ar plăcea să recunoaștem asta, viața e totuși făcută din lucruri mici. Prin clasa a cincea sau a șasea, obligatoriul toc cu peniță, însoțit de nelipsita călimară școlară care se vărsa când ți-era lumea mai dragă, îndeobște peste manuale și maculatoare, făcură loc primelor și foarte imperfectelor stilouri FLARO. Se considera că la clasele mici stiloul compromitea îndemânarea la scris a tinerelor vlăstare, așa că era
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
de a scrie, trădînd delicatețuri de îndrăgostit, e potrivit cu un oraș care se fărîmă, și-ale cărui prefaceri zadarnic încearcă, în '72, cînd apare cartea, la Minerva, să le vîndă de semne bune. Scotocitor prin cartiere vechi și prin mahalale nelipsite de suculentă cochetărie, cel ce se plimbă singur zăbovește la rîvnitele, altundeva, "crîmpeie mici de gingășie", ascunse în alcătuirea de beton. De pildă, primele zile ale lunilor de primăvară. "Ce-i un mărțișor pentru străinul de București?" Prea puțin contează
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]