47 matches
-
și derivațiile Pentru a înțelege rolul atribuit de Pareto elitei guvernamentale și relația specificată de el între elită și restul populației, este absolut necesar să evocăm, pe scurt, concepția sa în privința echilibrului social ca rezultantă a unor acțiuni logice și nelogice. La baza acțiunilor umane se află, conform lui Pareto, un anumit număr de constante care se actualizează sub forme diferite, dar pe care le regăsim în toate societățile; acestea sunt „reziduurile”, adică „ceea ce rămâne” după ce a fost eliminat tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o căutare mereu reînnoită de „combinații” sau de „agregate” eficiente sau considerate ca atare și o tendință de a vrea să rămânem la combinațiile a căror eficacitate credem că a fost dovedită, de unde și „persistența agregatelor”. Reziduurile paretiene comandă acțiuni „nelogice”, în sensul că sunt dominate de o logică a sentimentelor (Aron, 1968, p. XVII). Faptul că sunt „nelogice” nu înseamnă că ar fi ilogice sau iraționale; ele pot fi logic (sau rațional) concepute și executate, însă derivă din afirmări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a vrea să rămânem la combinațiile a căror eficacitate credem că a fost dovedită, de unde și „persistența agregatelor”. Reziduurile paretiene comandă acțiuni „nelogice”, în sensul că sunt dominate de o logică a sentimentelor (Aron, 1968, p. XVII). Faptul că sunt „nelogice” nu înseamnă că ar fi ilogice sau iraționale; ele pot fi logic (sau rațional) concepute și executate, însă derivă din afirmări ale unor valori ce nu pot să facă obiectul vreunei proceduri de verificare. Un factor decisiv al echilibrului social
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
derivații” mult mai variabile, ce vizează explicarea și justificarea acțiunilor dominate de reziduuri sau demonstrarea temeiului lor (Pareto, 1916, § 845). Este vorba despre o operațiune a spiritului ce vizează să convingă (sau să se convingă) de faptul că o acțiune nelogică este una întru totul logică, comandată de rațiune, și nu de „o logică a sentimentelor”, adică printr-o scară de valori. De fapt, este elementul simbolic (ideologic, filosofic sau religios) al oricărui sistem de acțiune. Vom găsi derivații, scrie Pareto
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
oarecum snoabă, a Bucureștiului intelectual de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, pe fundalul unei relații erotice a eroului, dar, din păcate, și aici „se dau lecții”, de această dată de cultură. Cum s-a observat (Valeriu Cristea), romanul devine nelogic în momentul când personajul principal, deși se făcuse util în calitatea sa de inspector de minister, pleacă în producție (la sugestia unui secretar de partid „exemplar”), pentru a depăși insatisfacția de funcționar ce simte că se plafonează și a căuta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
ucidă pe cei mai vrednici oameni din sate cu tot cu familiile lor și după aceea să dispună de autoritate asupra cumanilor și tătarilor, încât să le dea dispoziții să măcelărească pe toți locuitorii români cale de o sută de sate, act nelogic și anormal pentru cnejii români. Meritul de a fi observat că în acest text nu poate fi vorba de cneji români, ci de canesi, adică chanî tătari îi revine lui Aurel Decei. Acești canesi au însușit și exercitat atribuții din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
într-o latură, sicriul greu și plumbuit în care cică se afla un mort, despre care omul acela cu privirea îndurerată spunea că ar fi fost bărbatul ei, dar ea nu putea spune nimic, numai un țipăt interior neterminat, îngrozitor de nelogic, neauzit decât de ea, o inunda încet, încet ca o apă neagră. Rămăsese cu cei cinci copii mici, neștiutori de ce li se întâmplase, care-l așteptau în continuare pe tăticul, pe acel nene bun care se juca ore întregi cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o sinteză de credință 78. Dar aceasta nu înseamnă o blocare definitivă a gândirii, o abandonare totală a rațiunii. Este adevărat, se spune în acest sens, că dogmele depășesc rațiunea, ele sunt supraraționale, paradoxale, dar nu neraționale, nu absurde sau nelogice"79. Ele sunt astfel pentru că vor să prindă misterul lui Dumnezeu, iar acest lucru nu se poate face decât în formule paradoxale, care scot rațiunea din logica sa obișnuită. "A cunoaște, a cuprinde și a trăi misterul nu înseamnă a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intelect ecstatic". O alta va fi introducerea ideii de "direcție" în cunoaștere și a conceptului de "minus-cunoaștere". Distincția intelect enstatic intelect ecstatic este menită să plaseze dogmaticul într-un plan de intelectualitate, ferindu-l astfel de interpretări iraționaliste. Datorită structurii nelogice, unii filosofi au gândit dogmele ca o jertfire sau suprimare a intelectului și le-au plasat în zona credinței. Dogmele ar fi revelații divine, livrate pentru o acceptare irațională. Altoirea gândirii dogmatice pe credință, spune Lucian Blaga, a dus dogmele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
eliptic: mireasma respirată noaptea ne scutește de viziunea plantei misterioase". Interesant este însă faptul că Ion Vinea sesizează criza timpurie a suprarealismului: , Pentru a sparge arhitecturile posibile și știute ale subiectului, s-a născocit, cam de pe la 1910, literatura în contrasens, nelogică și fără temă centrală: Urmuz, Dada, Suprarealism, povestirile muzicantului Erik Satie. Din nenorocire, lipsa de logică zămislea ea însăși o logică nouă. Suprimarea asociației de idei dă naștere unui sistem ușor de prins. Formula cea nouă, deși s-a practicat
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
nu-mi revin, - lăsîndu-mi urme adînci, amintiri pe care să le port în zi, - decît grelele lucidități negative. 18 Iulie. - în străfulgerările de luciditate ale visului, ale nopții, îmi dau deodată seama că în mod necesar și firesc (e nefiresc, nelogic, să stau fără să fac nimic), trebue să mă sbat, să mă svîrcolesc, să fac imposibilul, pentru a descifra sau pentru a ajunge să cred; pentru a mă orienta, în sfîrșit spre ceea ce este esențial, nefacil, necotidian. în timpul zilei (și
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
în fața unor tribulații morale cu bătaie soteriologică: neputîndu-se salva pe sine, Wittgenstein își pune în intenție să salveze logica, într-o cărticică plină de funcții, desene, tautologii și expresii sibilinice, în spatele cărora se simte un spirit cu aplecare spre latura nelogică a vieții. Logica e doar cortina în spatele căreia se deschide scena eticii, dar o scenă pe care nu mai apuci s-o vezi de grosimea cortinei. Tocmai de aceea nu-ți poți reprima uimirea de a vedea cum un tom
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
alții. Era singur, distins, foarte inteligent, - o apariție rară și unică în felul său. Era foarte violent și în același timp foarte bun. Cred că n-am văzut un om mai violent, pe care să-l exaspereze mai mult răspunsurile nelogice și purtarea nepotrivită. Și n-am văzut om care să sufere mai mult de suferința celor la care ținea el. Cred că a fost omul cel mai bine înzestrat din toată familia noastră. Se zice că eu îi samăn. Se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
libere iubirea, fără a-i cere mâna pecare e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura prin toate formele și ritualele cu atât mai potrivite scopului, cu cât mai nelogice și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura prin toate formele și ritualele, cu atât mai potrivite scopului cu cât mai nelogice și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
început, iar în caz de forță majoră sistemul tuturor vehiculelor ejecta mașina accidentată. Megaruta, pe care circula Homer, era însă o arteră privilegiată, datorită numeroșilor tehnocrați ce dețineau palate pe fundul Golfului Mexic. Iată de ce sistemul autorut, primind o comandă nelogică, a încercat în prima clipă să satisfacă dorința clientului. Apoi a urmat un al doilea ordin fără sens... Câteva infime fracțiuni de secundă, creierii electronici de pe sute de kilometri de auto rută dădură semne de nebunie. Încercară din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
anonim, pe care l-aș imagina mereu în alt fel, dar niciodată așa de bine conturat. Cu ocazia aceasta îmi dau seama că orice fantezie, cât de oribilă, e mai suportabilă decât realitatea. Uneori discuțiile pe tema aceasta le pornesc nelogic, puerile pentru un om calm, de le-ar examina, dar fiecare vorbă conține o picătură de sânge. - Nu poate să-și facă cravata, i-o făceai tu când vă îmbrăcați? - I-o făceam eu.- Și băgai de seamă ca să-i
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
odinioară se bizuia însă pe anecdotă. Azi toate anecdotele sînt știute dimpreună cu dezvoltările, surprizele și posibilitățile lor toate. De aceea nimeni nu se mai interesează în roman (și teatru) de subiect”. Sînt declarate depășite, pe rînd, „literatura în contrasens, nelogică și fără temă centrală”, practicată de pe la 1910 de către avangardiști („Formula cea nouă, deși s-a practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede”), romanul-monolog interior joycean („o rețetă lugubră, ca și a bătrînului roman psihologic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exclusivismul tematic: „A te mărgini — cum spuneam despre paroxiști și dinamiști — să cînți vieața din uzine sau porturi etc., înlăturînd sau reducînd la ceva accidental alte teme — sentimentul naturei, lirismul izvorît din aprofundarea unor emoțiuni intime — e ceva antiliterar și nelogic, mai ales cînd se vorbește de lărgirea domeniului poetic. Introducînd elemente nouă de inspirație nu trebuie să elimini altele, să sacrifici ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
măsuri, întrebuințate contra unui inamic mai rău, care ar ruina ordinea socială și proprietatea, ar fi numite nepermise și imorale? Un spirit chibzuit poate spera să conducă mulțimile prin îndemnuri cuminți sau prin convingeri, când calea este deschisă contrazicerii, chiar nelogice, numai să pară seducătoare poporului care înțelege totul în mod superficial? Oamenii, fie ei din pleava societății sau nu, sunt călăuziți exclusiv numai de micile lor pasiuni, de superstițiile lor, de obiceiurile, de tradițiile și teoriile lor sentimentale; ei sunt
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
prin Macedonski un rol de pionier. Șocante în momentul formulării, teoretizările lui Macedonski asupra specificului poeziei pregătesc terenul celor mai noi experiențe ale lirismului. El a publicat versuri libere (Hinov, 1880) înaintea lui Gustave Kahn și Jules Laforgue. Absurdul poeziei, „nelogica” ei sublimă, ce o înrudește în esență cu muzica, idei formulate de Macedonski în Despre logica poeziei (1880), reprezintă o aproximare intuitivă a inefabilului poetic. Într-o formă mai simplă, Macedonski anticipează experiențele instrumentaliste ale lui René Ghil. În 1892
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
raporturilor parte-întreg: literă silabă, silabă-cuvânt, cuvântfrază-context. Distorsiunile în evocarea textului de natură simbolizată duc la o citire lentă, fragmentată, alteori precipitantă, cu ezitări și pauze mari, ineficiente în sesizarea sensului. De foarte multe ori se citește „pe ghicite” cu substituiri nelogice, cu repetări și reveniri, cu pierderea rândului etc. care amplifică dificultățile înțelegerii lecturii. Tulburările structurilor lexicografice. Generalități Specialiști logopezi au constatat un coeficient statistic crescut al acestor tulburări față de celelalte ale limbajului la aceleași colective de elevi. Acest fapt conduce
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]