163 matches
-
de copiii voștri v-ați îndepărtat, Mă-nclin în fața dragostei ce-ați irosit, În fața ochilor frumoși ce-au lăcrimat. Mă-nclin în fața ultimului rid, Care la celelalte s-a adăugat, Femei frumoase care nu mai râd, Femei cu suflet trist, nemângâiat. Citește mai mult Printre străiniMă-nclin în fața voastră,Cei ce munciți printre străini,Cei întristați cu inima sihastrăși unde trandafirii-s numai spini.Femei frumoase și cu ochii stinși,De lacrimile ce adesea au vărsat,Obrajii fini și de durere-aprinși
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
de copiii voștri v-ați îndepărtat,Mă-nclin în fața dragostei ce-ați irosit,În fața ochilor frumoși ce-au lăcrimat.Mă-nclin în fața ultimului rid,Care la celelalte s-a adăugat,Femei frumoase care nu mai râd,Femei cu suflet trist, nemângâiat.... XX. GREIERAȘUL, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017. Greierașul Mai cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
de scrisori de la flămânzi și orbi ... securile s-aștepte blând pe albe mese și invitat în primul rând un cor de corbi ... Să adunăm mulțimea renegată la marea sărbătoare veștile să umble triumfale bătând la poartă „vinovată” ... Voi suflete uitate! nemângâiații viselor fugare ... Veniți cât mai aproape! Și martorii aleși veți fi tăcerii răzvrătite ce se-ascute - de stânca greu urcată și-acea fărădelege ce n-a fost judecată ... Se va însera curând! și corbii vor ieși din rând să ciugulească
UN EŞAFOD PENTRU BOGAŢI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361257_a_362586]
-
prin aceste locuri, aici a avut chiar o soție sau o amantă, poate chiar și un copil... Orașul imaginar ar putea fi localizat în Germania zilelor noastre. O Europă centrală bântuită de Kafka, un tărâm mișcător al visului. Kazuo Ishiguro: Nemîngîiații. Editura Rao, București, 2005. Preț: 21,90 lei. Exercițiu de libertate Considerat una dintre cele mai îndrăznețe aventuri artistice ale secolului trecut, romanul „Șotron“ își ademenește cititorii cu o unealtă care e la îndemâna oricui: ludicul. Autorul spune din capul locului
Agenda2005-44-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284378_a_285707]
-
fotografică, întrucât un nume pe care îl știam acolo, mi-a redeșteptat vechi amintiri, din vremea copilăriei, vreme în care am fost cu adevărat fericit. Este vorba de soldatul Kurbakov. Despre el am aflat, prin 1965, când mama s-a - nemângâiată de faptul că nu i s-a întors feciorul acasă din război - a cerut sprijinul statului român sperând să-i dea de urmă. Îmi amintesc de faptul că în manualul de limba română era un text potrivit căruia pionierii clujeni
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
-l amâne, În seara asta n-am să fiu Un gând care îți dă speranță, Degeaba sunt un verde viu, Aproape-i de sfârșit romanța, Romanța gândului pierdut Nu mai răsună-n visul meu Și printre toate ce-am avut Nemângâiați vom fi mereu, În seara asta n-am să cânt Iubirea ce încet mă-mbată, Nu mai sunt o frunză-n vânt Sunt ce n-am fost niciodată: Dragoste adevărată.! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult În seara asta vreau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
adevăr, nu mai știa nimic altceva. Sau poate pentru că orice vulpe Își păstrează Întotdeauna o cale de scăpare, În fundul vizuinii. Chipul desfigurat al lui Ambrogio continua să Îi bântuie pe dinaintea ochilor. Și totuși, nu-și putea neglija celelalte Îndatoriri. Medită, nemângâiat, la toate dovezile de meschinărie la care asistase În adunările florentine; la entuziasmul cu care se aproba expolierea unui Învins și la precauția cu care se Înfrunta semeția unui prepotent. Dacă ar mai fi existat măcar doi la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri, nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară. Unul căzuse deja, dar care din ei? Care dintre ei, Dumnezeule sfinte? Înțelese îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aici nu mai apăreau ocupațiile ca Într-o fișă de recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel de stihuri „Tu care ești pierdută În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sienezul, potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular, asemenea unui actor de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d’Aquilone, Îi zise În șoaptă. Toate companiile sunt adunate aici, În preajmă, și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se vadă că ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă întreba el parșiv, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doar ce se naște că și începem să ne întristăm pentru moartea Lui, care este doar la câteva luni distanță. Această comprimare a timpului, de la Crăciun până la Paște, este ciudată, stranie, nici nu te bucuri bine și tristețea umple sufletele nemângâiate ale oamenilor. Stau în camera de hotel, copiii strâng lucrurile, Anca îi ajută, parcă nimic din ceea ce a fost până exact acum o oră nu mai este. Bradul care împodobea camera este strâns și aruncat într-un colț, doar Hrușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cuvânt. Acest cuvânt nădăjduiesc să îți fie o mângâiere pentru inima ta ce tînjește cu atâta dor după mângâierea care parcă nu mai vine de nicăieri. Și totuși, suflet drag, nu e așa. Uneori ești atât de trist și de nemângâiat tocmai pentru că privești dar nu vezi, auzi dar nu asculți, guști, dar nu mai simți gustul a ceea ce ai gustat.Poate te întrebi cu durere și deznădejde:„De ce am ajuns așa?”. „De ce sunt atât de greu de mulțumit și atât
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
lor mi-oi face adăpost de soare iar primăvara voi renaște la trunchiul tău ca o mireasă. Îți voi primi în fiecare zi, îmbrățișarea, până-ntr-o zi când vei fi o simplă buturugă iar eu o văduvă pe veci nemângâiată. Și totuși în trecerea aceasta efemeră; eu luminiș, tu copac, ne va lega ceva: pe fiecare inel voi scrijeli povestea noastră. Referință Bibliografică: Elegie pentru amândoi / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 919, Anul III, 07 iulie 2013
ELEGIE PENTRU AMÂNDOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363920_a_365249]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DOAR O LACRIMĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Obrazu-mi este rece și uscat Și demult nemângâiat; Doar o lacrimă mai rece Sufletul vrea să-mi înnece. Scurgându-se pe-al meu obraz- Se plânge de-al meu necaz; Obrazul meu l-a umezit Drum spre suflet și-a croit! In zadar eu mă abțin- Că lacrimile
DOAR O LACRIMĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364028_a_365357]
-
una din puterile acestei încordări , el trebuie să se desfacă în sine și să se risipească. E un blestemat care nu poate trăi fără blestemul său. În tot romanul respiră acest tragic suflu de fatalitate. Autorul conturează aici o tristețe nemângâiată într-o halucinantă viziune care îndepărtează cu mult marginile scrisului său de până acum și-i adaugă un aspect nou și neașteptat. Cel de-al patrulea roman, intitulat „Cerul infernului”, impresionează „prin consistență și masivitate, prin profunzimea introspecțiilor psihologice, prin
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
iar la Tine!”) și în versurile ce redau stări interioare („Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi,/ În rătăciri fugare ca picurii prin ploi”; „Sunt starea de stâncă din grota adâncă/ De munte surpat ca un vis uitat,/ și nemângâiat...”) și în versurile de dragoste („Dacă mă cauți / Prin foșnetul din munte/ Când cu parfumu-i te va încânta,/ Mă vei găsi/ În florile mărunte/ și-n stropii de izvor ce te vor alinta”). Corelativ însă, creând un uimitor echilibru, liniile
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
odinioară insula greacă Pontikonisi. Între corzile ei, inca întinse, cateva generații de paianjeni au țesut în tăcere pânze mai fine decât ale zeiței Atena, care la atingere sună precum cea de-a doua mișcare din Recviemul lui Mozart. Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat, cu griful prelins de bemolii prea tânărului Casagemas - de sine însuși ucis sub penelul albastru al lui Picasso, așteaptă. Ah, nu mai sta că o amfora greacă, nu mă mai implora să te îmbrățișez, că împreună să
ALHAMBRA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368361_a_369690]
-
aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, ... Citește mai mult E numai bun cuțitul acesta,cu lama lui irizata reflectând cele o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme.Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par,lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă.Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea,dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l,... XVIII. MAMA LOR, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, ... Citește mai mult E numai bun cuțitul acesta,cu lama lui irizata reflectând cele o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme.Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par,lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă.Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea,dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l,... XXI. O ALERGARE SPRE PĂDURE, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1333 din 25
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
odinioară insula greacă Pontikonisi. Între corzile ei, inca întinse, câteva generații de paianjeni au țesut în tăcere pânze mai fine decât ale zeiței Atena, care la atingere sună precum cea de-a doua mișcare din Recviemul lui Mozart. Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat, ... Citește mai mult În cămara adâncă, sub tălpile casei,rezemata de-un raft încărcatde borcane cu dulceața străveche,uitată, singura, împovărata de suspine,aristocrata mea chitară cu corzi de mătase,meșteșugita într-o noapte de dor și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de șoareci regalicare stăpânea odinioară insula greacăPontikonisi.Între corzile ei, inca întinse,cateva generații de paianjeni au țesut în tăcerepânze mai fine decât ale zeiței Atena,care la atingere sună precum cea de-a douamișcaredin Recviemul lui Mozart.Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat,... XXVI. NOI DOI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1319 din 11 august 2014. Dacă te adun la mine rezultatul sunt eu. Daca ma aduni la tine rezultatul ești tu. Aceasta este legea adunării, pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]