1,017 matches
-
din durerea nopții să o coși pe reverul de la haină. SĂ NU M-ATINGI CU UMBRA TA Să nu m-atingi cu umbra ta! Există-mi simplu...! Ca albastrul cerului, ca gingășia căprioarei... Bucură-te-n uitarea grijilor și-apropie-te de nemărginirea bunătății. Să nu m-atingi cu umbra ta ! Nu-mi curma libertatea,când poți să fii tu insuți . Privește-mi existența... ...pur și simplu... și-ntr-o clipă de tăcere, (dintre două respirații) fii gândul ce unește cerul cu pământul
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
sunt răi. Las gura lumii slobodă, Un singur dor mai am: Pe mama și pe tata să-i urmez Unde sunt ei, acolo vreau! 27 ianuarie 2010 CINE SUNT EU? Cine sunt eu? Un minuscul fir de nisip pierdut în nemărginire, rătăcit prin omenire... Nu sunt nici apă, Nu sunt nici foc, nici vânt, poate m-am născut prea târziu sau poate prea curând. Ce am fost cândva, astăzi nu mai sunt, iar ce sunt azi îmi pare rău că nu
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Din_volumul_haos_editura_anamarol_2010.html [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
botezasem cu roua iubiri din sufletul meu,neîndrăznind să o întreb.. ), liniștită și gânditoare, privind când la valurile ce stingeau înspumate, fierbințeala de pste zi a nisipului și aruncând pe mal, prinosul iubirii scoicilor multicolore, adunate din adâncul albastru-verzui al nemărginirii marine.....cand la cerul pe care seninul nopții de vară proiectase milioane de constelați,ca piedică, în drumul nostru spre nemurire. Nu îndrăzneam să-i tulbur revelația...Din intuiție femenina, fără să privească, a simțit prezența mea , așa că am rămas
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_despartirea_dan_petrescu_1358078297.html [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați; Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-15-ianuarie-1850-15-iunie-1889-poet-national-si-universal/ [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
Ion Nicolae Anghel are, așadar, și meritul etic de a pleda pentru o calitate superioară a vieții personale și a celei comunitare. În plus, conține, în interstițiile sale, un discret filon metafizic: „Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curând de ordin metafizic, încât e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît vizionari” (231). Mai mult, prin anecdotică
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1464722133.html [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
de transfigurare!) Poezia poate fi citită în mai multe chei, ceea ce-i dă o tentă polisemantică, sporindu-i misterul și valoarea de „bun” metafizic! ... ... ... ... ... ... „În ce,/ nu știu nici astăzi prea bine,/ credeam./ Poate în Pasărea Phoenix -/ verticală nălucă/ spre nemărginire./ Poate în glasul de cerb -/ Violoncel/ cu corzi din argintul izvorului;/ în bobul de strugure greu:/ „Acesta e sângele Meu!”//... Au fost odată,/ demult,/ albastre,/ și 'nalte de tot,/ Temple - Iubiri.” (Poezia „Credeam...”). Căderile în vrie își au rostul lor
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
fost odată,/ demult,/ albastre,/ și 'nalte de tot,/ Temple - Iubiri.” (Poezia „Credeam...”). Căderile în vrie își au rostul lor. Doar așa aerul ascensional își va avea mereu păsările lor Phoenix, gata de a reînvia, pentru noi șanse. Spre ce? Înspre nemărginire! Oare nu spre aceasta tinde omul romantic schopenhauerian, în sânul filosofiei căruia Mariana Cristescu se simte așa de bine? Superbă mi se pare definiția cerbului, „violoncel, cu corzi din argintul izvorului...” (un altfel de „mistreț cu colți de argint” ionaugustindoinașian
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu tine toamnă M-ai luat ușor toamnă de mână ș-am pornit în zbor spre zarea senină, ai vrut să-mi arăți a ta nemărginire alintându-mă cu vorbe de iubire Am colindat peste câmpuri înverzite și livezi încărcate, de soare parguite, viile care împrăștiau miros de tămâioasă, iar amurgul ne chema spre seară acasă M-ai dus printre crizanteme înflorite unde culorile se-ntreceau
CU TINE TOAMNĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cu_tine_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/364579_a_365908]
-
omeniei sfinte, în Ținutul sacru în care se preumblă surâzând binecuvântarea, în privirile Zărilor zalmoxiene în care se răsfață de-a pururi lumina, în cugetul Sibilelor pelasge în care s-a întrupat Profeția, în brațele Veșniciei în care se leagănă Nemărginirea, de-a lungul și de-a latul ei, Frumusețea și-a țesut sufletul din mireasma diafană a Naturii plină de sărbătoare și din șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată de
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1393936072.html [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
cu dor, mă înec în ale tale dezmierdări care prefac în jar, triste regrete oprește, cu privirea-ți colorată în nuanțele apusului din Rai, clipa crudă care iute se grăbește gonind prin clepsidra de iluzii, să mă lase să gust nemărginirea ce are parfumul săruturilor tale să simt atingerea gândurilor tale din diminețile fierbinți de vară. iubite, simți cum sufletele noastre dansează pe melodia tainelor vieții care sparge stânca tăcerii de ieri? vreau ca noi, să amăgim timpul hain cu un
ÎN VALURI DE IUBIRE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/In_valuri_de_iubire.html [Corola-blog/BlogPost/356778_a_358107]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 21 - LITORAL Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E suficient să îți acomodezi ochii cu strălucirea nemărginirii albastre, ca sufletul să-ți fie imediat umplut cu bucurie. Apa limpede fremăta cu visele Mirei. Niciun pescăruș nu brăzda cerul de smarald. Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1468906215.html [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
Cantec > MAREA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului O, mare, Mare albastră și misterioasă, Cu valuri sălbatice ce-nghit orizontul, Glasul tău plin de ispite, Mă cheamă în depărtări. Râu al nemărginirii, Cine-ți dăruiește viață În inima uscată a pădurii înghețate? Pământule-mamă, de câte milenii, Cântecele mele îți scaldă întinderile? Pământule, Iubitule, De-atâta vreme îți cutreier cărările! Iubesc această Lume Încă din zorile Creației, Când în aurora sa Viața mea
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1406441586.html [Corola-blog/BlogPost/357493_a_358822]
-
văluri, Sufletul poetului dansează, Căci a străbătut Lumea Cu ochii și cântecele sale, Cu bucuria l-a-nconjurat Din toate colțurile Universului. Poetul murmură: „Iubirea mea, privește! Am construit un templu În vârtejul și-n zgomotul vieții. Vino, Iubire! Să trăim în nemărginirea Lumii, Infinitului să ne dăruim!” (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Marea / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1406441586.html [Corola-blog/BlogPost/357493_a_358822]
-
traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas răsună în ecouri îndepărtându-se înspre nemărginiri... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Pășind spre o lume infinită a renașterii... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate Drepturile
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1488764634.html [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
la început de aprilie. Ofer aceste detalii fiindcă ele continuă să îmi modeleze existența și modul de exprimare chiar și în prezent, fiind asemenea unui „big-bang” în urma căruia am apărut și care prin forța sa de expansiune mă direcționează în nemărginire și etern. Am locuit în mega-cartierul muncitoresc „Steagul Roșu”, am trăit în mijlocul „clasei muncitoare” și am învățat la școli obișnuite, de cartier. Am deprins astfel de timpuriu lecția utilă a perseverenței celui care caută să studieze, să învețe și să
FRAGMENTE DE VIAȚĂ INTEGRATE ÎN MEMORIA UNIVERSULUI de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2322 din 10 mai 2017 by http://confluente.ro/Octavian_Lupu.html [Corola-blog/BlogPost/340057_a_341386]
-
sub forma gândurilor, pe care nu le-am lăsat să treacă fără a fi consemnate, filelor de jurnal nepublicate încă, dar ale căror idei au răsărit cu putere ulterior, și sentimentelor, prin care am lăsat să se transpună finitul în nemărginire, pentru a mă asemăna astfel cu un râu ce izvorăște dintre munți, curge printre dealuri, străbate câmpia și în cele din urmă se revarsă cuprinzător în ocean.
FRAGMENTE DE VIAȚĂ INTEGRATE ÎN MEMORIA UNIVERSULUI de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2322 din 10 mai 2017 by http://confluente.ro/Octavian_Lupu.html [Corola-blog/BlogPost/340057_a_341386]
-
ca suflarea Și ca suflarea te destrami în vânt! Nu-ți știi menirea, nu-ți găsești cărarea Și nu mai poți să-nnozi un singur gând... Descătușarea ți-a adus... pieirea! Sărman peruș cu vorbe învățate... În fața ta-i acum nemărginirea, Ce o numeai odată, libertate... Dar zborul îți e frânt, aripa moartă Căci colivia, strâmtă ea ți-a fost! Încerci să faci doi pași până la poartă Și înțelegi că nu mai are rost... Căci dincolo de poartă-i lumea mare, Ce
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Perusul_lucia_secosanu_1326893229.html [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
morții (am priceput eu cumva că disparem într-un nu se știe unde), ci faptul că nu ne mai întoarcem niciodată mă tulbură. Mi se părea că niciodată nu poate să existe. Și-l repetăm obsesiv, încercând să-i înțeleg nemărginirea. Și l-am rostit atât de mult, că l-am golit de conținut. Fast-forward 36 de ani mai tarziu, amintirea lui „niciodată” se suprapune, misterios, peste o întâmplare recentă. Acum câteva luni, pe site-ul BBC am citit un articol
Dacă ai avea 3 milioane de dolari, i-ai da acestui om să te facă nemuritor? by https://republica.ro/daca-ai-avea-3-milioane-de-dolari-i-ai-da-acestui-om-sa-te-faca-nemuritor [Corola-blog/BlogPost/338493_a_339822]
-
obsesia timpului. Contemplând mișcarea neostoită a valurilor, zbaterea lor la marginile falezelor, poetul descoperă nimicnicia (“ÎNVEȘMÂNTEAZĂ-TE cu acest nimic, trup din umbră”). Într-un succint cuvânt de prezentare a creației lui Andrés Sánchez Robayna, Eugen Dorcescu vorbește despre “trei nemărginiri”, ce întemeiază versurile acestuia: elementele (“marea, oceanul, dar și cerul, văzduhul”), cultura (“antică îndeosebi”), și adâncurile conștiinței (“sondată...până la ultimile ei profunzimi, până la lumina bazală, până la fundamente, până la intuiția non-dualității a tot ce există, până la întrezărirea vacuității”)*. La convergența acestor
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
a liniștit pentru o clipă , nu mai răscolește/ în culoarea vasului, pleacă, în tăcere,/ în afara lumii, în desăvârșire.// O, trup al alianței,/ materie ce refaci materia lumii,/ în pigmentul tău se celebrează deschiderea”. Prinse între marginile unui areal încercuit de nemărginirile oceanului, concentrate și eliptice, alcătuite din structuri verbale purificate, esențializate, versurile lui Andrés Sánchez Robayna comunică o experiență lirică de profundă trăire spirituală. Traducătorul, el însuși poeta “doctus, dar nu artifex” (așa cum, într-un interviu mai vechi, se autodefinește, și
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
nesfârșită cu instrumentele de observație sau cu cele capabile să o străbată și să ajungă la capetele ei, se spune că până acum nici măcar un pas de copil - ca al tău frumoasa mea nepoțică - n-a reușit să pătrundă în nemărginirea granițelor sale. Pasul acesta mic și copăcel este ca și cum locuitorii Pământului n-ar fi plecat niciodată să cerceteze împrejurimile locului lor de naștere, ar fi rămas neclintiți în spațiul cunoscut sau, cum se spune, ar fi bătut pasul pe loc.
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
și încă acestea de milioane de ori pe atâta, că mintea omenească se încurcă numai dacă le gândește, darmite să le mai și pronunțe. Abia cu cunoștințele căpătate până acum bunicul încearcă, cu mare greutate, să te fac să înțelegi nemărginirea nemărginirilor și încă și încă pe atâta, fetița taichii... - Dar de ce aveau ei nevoie și de ceva noroc să ajungă în locuri pe care nu le locuiau și de ce nu li s-a arătat până acum norocul, că sunt răi
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
încă acestea de milioane de ori pe atâta, că mintea omenească se încurcă numai dacă le gândește, darmite să le mai și pronunțe. Abia cu cunoștințele căpătate până acum bunicul încearcă, cu mare greutate, să te fac să înțelegi nemărginirea nemărginirilor și încă și încă pe atâta, fetița taichii... - Dar de ce aveau ei nevoie și de ceva noroc să ajungă în locuri pe care nu le locuiau și de ce nu li s-a arătat până acum norocul, că sunt răi și
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Ultima_poveste_pentru_anamaria_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIRE ÎN FURTUNĂ Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea mea singuratică străbate sălbatică pustiul așternut peste urmele tale pierdute pe calul sorții înspumat curg șiroaie sudorile din nemărginirea durerii nări fremătânde par vulcani fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465851243.html [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
nemurire de taină ce te minte Că-n mine sunt albastre regrete ce nu pier. Și prinde-mă de albul ce-n mine se topește În valurile toamnei ce-mi stinge dimineți! Eu sunt minunea lumii ce plânge și iubește Nemărginirea nopții din răstignite vieți În care mă mai naște o rază de speranță Că ploile spăla-vor însemnele durerii; Atinge-mă cu toamna pictată-n dezolanță Doar toamna lumii tale și vinde-mă tăcerii... Referință Bibliografică: Vinde-mă tăcerii / Violetta
VINDE-MĂ TĂCERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Vinde_ma_tacerii_violetta_petre_1361542255.html [Corola-blog/BlogPost/341265_a_342594]