75 matches
-
află cheia în silaba sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc trecut, prezent și viitor, precum și tot ce există dincolo de ele. Lumea manifestată și Absolutul nemanifestat coexistă în ea (dualitatea despre care vorbea poemul indic, explicată de Sergiu Al-George în sensul de opoziția contrariilor). Litera "a" reprezintă starea de trezie, "u" cea de vis, iar "m" cea de somn adânc. Silaba întreagă desemnează starea de transcendență
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și că, în consecință, nimic nu mai trebuie și implicit nu mai poate să se miște. Și atunci, ce a făcut totuși posibil actul exteriorizării lui Dumnezeu în creația lumii și, prin aceasta, a alterării perfecțiunii însăși, a virtualității încă nemanifestate? Căci, este un truism a spune că pînă la manifestarea sa concretă, orice existență semnificatoare poate fi sau poate să pară a fi perfectă. Trei categorii de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind tot atîtea ipostaze ale existenței
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sa concretă, orice existență semnificatoare poate fi sau poate să pară a fi perfectă. Trei categorii de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind tot atîtea ipostaze ale existenței lui Dumnezeu. 1) Ipostaza existenței lui Dumnezeu ca realitate virtuală, nemanifestată, presupune ca ceva pe care generic l-am putea numi negativitate (negație, alteritate, tensiune, polaritate, dualitate, coincidentia oppositorum, exterioritate, desfășurare etc.) să se întîmple în interiorul sau în exteriorul divinității însăși, îngăduind manifestarea unui altceva: creația însăși. Acest ""ceva" care stă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pretutindeni la fel. / Cel care pretutindeni mă vede pe mine, și toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine și nici eu nu-s pierdut pentru el. [...] întreagă această lume este desfășurată de mine [care sunt] formă nemanifestată; în mine stau toate ființele, și nu eu stau în ele. Atunci a văzut fiul lui Păndu întreaga lume fărâmițată la nesfârșit, stând la un loc în trupul zeului zeilor.“ Când, dimpotrivă, se sălășluiește „în legătura“ cu multiplul, privirea se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
altfel decât ca un amor expirator. Marile iubiri, În care partenerii se sinucid sau mor Împreună, ilustrează chiar acest substrat devorant al discursului amoros. Cum, dincolo de misterul ritualic, ceea ce te atrage sau ceea ce mă atrăgea la biserică era chiar dorința nemanifestată, dar puternică de a Întâlni pe cineva, de a asista adică la o epifanie reală, din care să ieși marcat ca ființă, a fost pentru mine o emoție teribilă, când, după spionări repetate, cu priviri intense, a necunoscutei cu voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Metoda reproducerii nu este însă o metodă destul de fină a reținerii, căci se poate ca un material să nu poată fi reprodus, fără ca, totuși, memorarea "să se fi șters" fără urmă. Prin alte metode se poate pune în evidență repunerea nemanifestată în reproducere. 2.2. Metoda recunoașterii Când subiectul este pus să reproducă un material memorat, se poate întâmpla ca el să reproducă mai puține elemente decât a reținut în realitate, căci după încheierea probei experimentatorul are uneori prilejul să audă
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
susține în momentul de față că spațiul vid este gol este cel puțin discutabil. Vacuum-ul pur, vidul absolut se pare nu există - chiar și în spațiul așa numit vid existând o cantitate enormă de energie aflată într-o stare nemanifestată - de fapt un fel de dans cosmic al energiei între existența reală și relativa non-existență, între creație și anihilare. Nature abhors a vacuum - natura are oroare de vacuum - devine astfel, dintr-o zicere antică, atribuită, se pare, lui Aristotel, un
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
anula reciproc ! Fenomenul se numește interferență distructivă a undelor. Paradoxal, din cele 4 particule elementare am obține ... nimic ! Nu este vorba de o violare a principiului conservării masei sau energiei, ci de faptul că materia poate trece într-o stare nemanifestată. Cu alte cuvinte, zero sau nimicul nu înseamnă întotdeauna zero, ci poate însemna și echilibrul perfect, simetria perfectă a două (sau mai multe entități. Implicit, dacă inversăm fenomenul prin ruperea simetriei vom obține doi fotoni. Acești fotoni, în prezența unui
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
XIV-lea. În contrapunct cu Eunomie care separa energeia de ousia divină pentru a o atribui Logos-ului, singura ființă creată nemijlocit de Agennetos (Cel Nenăscut), Sfântul Vasile cel Mare a susținut inseparabilitatea acestor două aspecte. Altfel, Dumnezeu ar rămâne nemanifestat și necunoscut în relațiile Lui cu ființele create. În același timp, Sfântul Vasile a insistat pe necesitatea de a le distinge; în alte condiții, raportul cu ființele create ar determina oarecum ousia Treimii anulând natura absolută a transcendenței lui. Pentru
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cea occidentală, pe urmele gândirii patristice, propunând o formulare elocventă: "Răsăritul a înțeles altfel raportul dintre act și formă și a trăit în consecință. A nu fi îndeajuns de actualizat nu e nicidecum pentru răsăritean un semn de inferioritate; lăuntricul nemanifestat, dar în putință de manifestare, a avut întotdeauna în Răsărit mai mare preț decât forța aparentă și forma exterioară pe deplin actualizată care și-a istovit posibilitățile. Realizarea a fost întotdeauna o problemă străină sufletului răsăritean, împlinirea ce o caracterizează
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
același plan, nu putem ști ce Înseamnă viitorul: adaptare sau dispariție pentru fiecare emisiune sau rubrică În parte În cadrul vieții care este radioul. Și le-am spus pe toate acestea acum, oarecum post factum, dovadă că viitorul, ca un ceva nemanifestat, e intangibil... 21 septembrie 1999 CARTEA A DOUA. Vorbe de clacă 1. Omniprezenta apă Extrovertit de felul meu, nu pot rezista ispitei de a vă face părtași la cât mai multe din gândurile mele, chiar și dintre acelea materializate efemer
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
curentă a unui laborator, mai puțin prin utilizarea detectorului uman, cum este cazul baghetelor, anselor și altora asemenea. „Radioalmanah“, 29 aprilie 1995, ora 16,34 3. Cristalin(„“) Dintotdeauna, chiar de când eram doar o potențialitate din punct de vedere profesional, Încă nemanifestat ca istoric ratat, mi au plăcut reconstituirile. Mai ales că nu mi-au lipsit motivele, unul fiind chiar acum, o altă discuție radiodifuzată, cu același redactor, Aurel Brumă, interesat acum de cristale, În accepțiunea lor extracristalografică. Din capul locului reamintesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
planul expresiei, cele două sensuri de dependență nu mai manifestă același grad de reciprocitate ca în structura nucleului predicațional primar. Predomină un sens al dependenței, dinspre subiect sau dinspre predicat, în funcție de termenul care se realizează propozițional. Celălalt sens al dependenței, nemanifestat în planul expresiei (sau nemanifestat cu obligativitate) rămâne implicit în planul semantic al relației, condiționând structura, caracterul finit și autonomia enunțului; nerealizarea funcției de subiect sau nerealizarea integrală a funcției de predicat provoacă destructurarea sau echivalează cu nestructurarea enunțului. Această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dependență nu mai manifestă același grad de reciprocitate ca în structura nucleului predicațional primar. Predomină un sens al dependenței, dinspre subiect sau dinspre predicat, în funcție de termenul care se realizează propozițional. Celălalt sens al dependenței, nemanifestat în planul expresiei (sau nemanifestat cu obligativitate) rămâne implicit în planul semantic al relației, condiționând structura, caracterul finit și autonomia enunțului; nerealizarea funcției de subiect sau nerealizarea integrală a funcției de predicat provoacă destructurarea sau echivalează cu nestructurarea enunțului. Această predominare a unui anumit sens
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numea pe Agni "șarpe furios". Aitareya Brahmana (IE, 36) afirmă că Șarpele Ahi Budhnya este într-un chip invizibil (paroksena) ceea ce Agni este la modul vizibil (pratyakșa). Cu alte cuvinte, Șarpele este o virtualitate a Focului, în vreme ce întunericul este lumină nemanifestată, în Văjasaneyi Samhită (V, 33), Ahi Budhnya și Soarele (Aja Ekapad) sunt identificați. Când se ridică în zori, Soarele "se dezleagă de Noapte. la fel cum Ahi se desface de pielea sa" (Sat. Br., II, 3; I, 3 și 6
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
XIV-lea. În contrapunct cu Eunomie care separa energeia de ousia divină pentru a o atribui Logos-ului, singura ființă creată nemijlocit de Agennetos (Cel Nenăscut), Sfântul Vasile cel Mare a susținut inseparabilitatea acestor două aspecte. Altfel, Dumnezeu ar rămâne nemanifestat și necunoscut în relațiile Lui cu ființele create. În același timp, Sfântul Vasile a insistat pe necesitatea de a le distinge; în alte condiții, raportul cu ființele create ar determina oarecum ousia Treimii anulând natura absolută a transcendenței lui. Pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cea occidentală, pe urmele gândirii patristice, propunând o formulare elocventă: "Răsăritul a înțeles altfel raportul dintre act și formă și a trăit în consecință. A nu fi îndeajuns de actualizat nu e nicidecum pentru răsăritean un semn de inferioritate; lăuntricul nemanifestat, dar în putință de manifestare, a avut întotdeauna în Răsărit mai mare preț decât forța aparentă și forma exterioară pe deplin actualizată care și-a istovit posibilitățile. Realizarea a fost întotdeauna o problemă străină sufletului răsăritean, împlinirea ce o caracterizează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nomothet/onomaturg nume despre care nu se știe nimic și care apoi au fost "corupte prin uz, "derivate"". Dacă primele sunt date de zei, celelalte sunt date de oameni. "Cu cât urcăm mai abrupt spre "numele primitive", spre principiile subtile, nemanifestate ale limbajului, "motivația" denumirii sporește, chiar dacă nouă ea ne devine tot mai greu accesibilă. Pe măsură ce coborâm spre "numele derivate" sporesc, dimpotrivă, convenția, arbitrarul, nemotivarea"53. Discursul platonician tinde spre o limbă "alcătuită numai din "nume primitive", așadar numai din nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
face cu un alt tip de inevident, nu cu cel al unui sens latent pe care să-l aducă la suprafață, în conștiința care îl discerne ca inteligibil. Este inevidentul unui sens posibil, netematizabil căci pretematic, nu-încă-vizibil, ca fenomen originar nemanifestat sau ca figură a absenței, care se dă intuiției eidetice sub forma diafană a trecerii prin transparență. Figură a absenței, ea nu e interpretabilă decât în momentul în care deja nu mai este, sau - altfel spus - "figurează" în subtextul ori
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al vieții spiritului. Acesta e singurul "obiect" al poeziei, propunerea unor "existențe substanțial indefinite"4, ființările libere ieșite din matca ființei, unde ele sunt doar în măsura în care se înscriu în existentul de-finit. Stări absolute ale intelectului și viziunii, existențele nedefinite, nemanifestate în corpul ființei unui poem, sunt - potrivit lui Barbu - stări și nu acțiuni, "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"5. Altfel spus, figura cristalină a desăvârșirii spirituale - spiritul de geometrie - și viziunea înaltă a posibilului luminat - spiritul de finețe 6
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suav. Reducția e aici inclusiv o întoarcere a manifestării în amonte, până pe culmea defenomenalizării absolute. Aroma și suavitatea zumzetului nu ascund plantele, respectiv albinele, în nemanifestare; în curgere inversă manifestarea atinge nu doar esența pe care o arată ca esență nemanifestată în aparență; ceea ce se arată e chiar imaginea unei esențe neîntrupate în sensibil, care apare - ființează - înaintea sau în absența ființei. Nu e aceasta tocmai eidetica înțelegerii albe, a cărei intuiție primește la sine, în pasivitatea receptivă a manifestării care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființei de lumină 15, transparența primitoare a luminii "ploii lactee" ori cea "asemeni vuietului dintr-o marină scoică". Ce se vede, spuneam, nu se are în vedere, dar se primește în vedere, creează imaginea pură, suspendată între auto-revelarea sensului originar nemanifestat și corpul poetic al sensibilului care o dă înțelegerii. Fluctuantă, irizată de reflexele incertitudinii ("Au fost oameni? Au fost vedenii?"), ea developează nevăzutul sufletului, "o iubire vastă. Și văzul mult mai mare/ decât ochii". Este poate definirea cea mai exactă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îi e dat să modeleze splendoarea, o face în virtutea splendorii de sus care iradiază jos, în lucrurile create, la fel cum "în orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta", îmbibat de "geamănă (...) lăuntrica splendoare"7. Interioritate absolută a ascunsului nemanifestat în care "misterioasa carne se face duh în noi", iar "semințe tinere-n lumină sus/ Trec iar prin carnea fructului, spre nemurire"8. Prin carnea fructului, devenită străvezie, se trece, căci - expusă pe un fundal de lumină - ea se rarefiază
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
golul pur pun limite și-ncheg/ Volumul sacru, sâmbur de altare"33, limitele interioare fiind tot atâtea potențe originare ale creației, "fructele luminii ce-a-nsămânțat pustia"34. Ceea ce deja semnifică și se dă ca posibilitate a creșterii este încă în ascundere, nemanifestat în lumină, dar ceea ce începe să fie (posibil) crește numai în lumina ce vine de sus, trece prin limitele interiorității evacuate și se expune pe fondul astfel dezvăluit. De aceea, "în fructul tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe de o parte, reciproca oglindire - coprezență reflectată - a ceea ce prevestește semnificarea într-un semn de prezență și preînțelegerea saturată intuitiv; pe de altă parte, situarea intuiției într-un înainte de vedere îi dezvăluie locul privilegiat al revelatului, între inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale. Loc deschis și totuși gol, al răsfrângerii în sine a golului care nu are ce arăta decât vacuitatea plăsmuirii, sensul invers al dizolvării. Dar ce sens poate avea această frângere pe dos, răsfrângerea unui gol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]