48 matches
-
tor În stele) Excep?ie face omul de geniu a c?rei patrie originar? nu este steaua-Înger, ci gândul ce descinde din esen?a superioar? a demiurgului: „ ??-n lumea dinafar? tu nu ai mo?tenire, A pus În tine Domnul nemargini de gandire. [...] Ast? nem? rginire de gand ce-i pus?-n ține O lume e În lume ?i În vecie ?ine ". (Povestea magului c???tor În stele) Este aceasta povestea pe care prin?ul f??? stea o afl? de la b
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor de stele ?i-ncep?tor de drumuri"Rug?ciunea unui dac); sunt „patria cosmic?" a sufletului omenesc („orice om În lume / Pe-a cerului nemargini el are o blând? stea" Povestea magului c???tor În stele), unind Între punctele orizontului arcurile de lumin? ale „globului sideral": „ O stea e un imperiu. " (Povestea magului c??? tor În stele) Lacul Moto: „Peisajul acesta e de bun? șam
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mag288 sau, după o altă interpretare, de la Poet spre Călugăr și Monarch.289 La toate aceste personae ale lui Eminescu 290 să adăugăm neapărat figura Domnului Dumnezeu ("că-n lumea dinafară tu nu ai moștenire, / A pus în tine Domnul nemargini de gândire. //"), a Demiurgului din Luceafărul și nu numai. "Vocile lirice" decelate de N. Manolescu în prodigioasa-i interpretare se verifică și psihanalitic. Nu doar Demiurgos, ci și celelalte trei personaje din poem sunt personae ale lui Eminescu. Refuzul reducției
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se străduiește, într-un mod exemplar, să pună la îndemâna tineretului chipul lui Eminescu aflat în manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române. Studiile se succedă într-un ritm impresionant: Lumea culturii și Eminescu, Un miracol al culturii românești, Un simplu caiet, Margini și nemargini ale limbii, Despre geniu, Un uomo universale, Marginalii la un vers, Eminescu și neființa. El vrea să probeze că „omul deplin al culturii române” - cu expresia fericită a lui N. Iorga - este și un mare pedagog al neamului și că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
și acuratețea documentației. Autorul a investigat exhaustiv manuscrisele și publicistica poetului, arhiva Junimii, mărturiile din epocă, contribuțiile predecesorilor în eminescologie, lucrarea urmând riguros și amănunțit cronologia. Traiectul existențial al poetului ar fi supus dialecticii „eonilor” „htonic” și „astral” („contemplativ”, al „nemarginilor de gândire”). Acestei perspective de sus i se subsumează o serie de (re)interpretări ale unor fapte biografice: relația cu tatăl, pe care M. îl percepe ca pe un „romantic” (imagine opusă celei acreditate, de ins pozitiv și mărginit), experiența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Dumnezeu.” În acest fel arama, ca substanță a harpei, devine simbolul cântării etern-vibrante care înfrânge ostilitățile materiei și spiritului. Din perspectiva poeticii metalelor, creația eminesciană depășește „fantezia dictatorială” a liricilor francezi și germani, înserându-se pe orbita geniilor ale căror „nemargini” de gândire copleșesc spiritul uman însetat de absolut. PREMIUL SPECIAL „În dulcele stil clasic” dimensiunea virtuală a lumii ieșene Ștefan Fânariu, clasa a XI-a Dan-Andrei Rotariu, clasa a XII-a coord. prof. dr. Mihaela Butnaru prof. Constantin Crețu Colegiul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ca tentații ale trăirii instinctuale, în somn fraged și răcoare, generând conflictul psihologic. Monologul lui Enigel evidențiază însă depășirea termenilor conflictuali, exprimând crezul omului superior care triumfă asupra limitelor sale afective și biologice, alegând calea regală a Soarelui care dăruiește nemargini lumii ei: Din umbra deasă desfăcută / Mănchin la soarele nțelept. Ultimele două versuri surprind metaforic depășirea existenței telurice prin cultul valorilor spirituale, prin conștientizarea esenței solare a ființei umane, semnificând triumful apolinicului asupra dionisiacului. Depășind momentul dilematic cu omenești ezitări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o negație mai stinsă, te trimite înainte ". Având totuși la îndemână termenii deja existenți în limbă „infinit", „infinitate", „nemărginit", „nemărginire", Eminescu a simțit nevoia să creeze alții noi: „nefinire și infinire". Și asta pentru că dimensiunea infinitului a existat întotdeauna în „nemarginile" sufletului său: (Sărmanul Dionis) Așadar, o altă ipostază a naturii se prefigurează astfel în opera eminesciană: orice peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectivă a absolutului. Multiplele valențe simbolice pe care le cumulează elementele ce îl compun, viziunea cosmică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
o scânteie" într-un bulgăre de pământ este a recunoaște în om "punctul de solstițiu" "sosit în omenire": în el e și finitudine și "nemărginire": "Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ"; sau: "A pus în tine Domnul nemargini de gândire" (Povestea magului ...). La Eminescu lutul e purtător de foc. Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb ... de la-nceput până la sfârșit și prin toate episoadele ..." (Istoria unei lacrime) 3. În "Complexul Ghilgameș", ca engramă a pulberii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne......"49. Și-atunci, parafrazarea clasicei interogații shakespeariene din finalul prozei arată cât de greu cântărește Eros în nemarginile gândirii poetice: Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea 50. Când poetul în Odă (în metru antic) se chinuie mistuit de propriu[l] vis, când se topește în flacări ieșite din propriu[l] rug și când se roagă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. [...] e minune oare că pentru el visul era o viață și viața un vis?231 Punctul nodal al acestei rațiuni este dat de accesul la nemarginile regatului gândirii, care se face prin vis și somn232. Visul capătă valențe multiple: în Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie spre exemplu un colorit sumbru: Vis de răzbunare negru ca mormântul 233; în La Heliade, unul serafic: Ca visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mă interesă mult și sorbeam, ca să zic așa, vorbele șoptite de buzele sale subțiri și palide. Fața sa devenea din ce în ce mai profundă și mai espresivă și luă un aspect fantastic. Mă lăsam târât de râul lin al cugetărilor sale într-o nemargine de vise. - Nu crede, zise, că cosmopolitismul cum îl voi eu nu-și are adepții săi fierbinți. Deodată cu aceste vorbe, el scoase din buzunariul de pe piept al gherocului un mic jurnal litografat în nordul Germaniei. Ieșit dintr-o litografie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
găzduiesc producții lirice de Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Florin Mugur, Geo Dumitrescu, Ioan Alexandru, Emil Botta ș.a. Numărul aniversar 53/1975, dedicat lui Mihai Eminescu, cuprinde articole, studii, eseuri de Șerban Cioculescu (Poetul în conștiința românească), Constantin Noica (Margini și nemargini pururi întineritoare), Constantin Ciopraga, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Nicolae Balotă, George Ivașcu. Totodată, sunt inserate versuri dedicate marelui poet de Veronica Micle, Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Ștefan Aug. Doinaș. Șerban Cioculescu se ocupă de Pompiliu Constantinescu, în 1979 se consemnează moartea poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290260_a_291589]
-
mereu să cauți butonul de care se dă sonorul mai încet. Teorii năstrușnice Din cartea lui Nicolae Popescu, Poezii, erezii și taine, aflăm ce făcea Napoleon în mijlocul unei bătălii: se decorpora. Sufletul poate, lesne, a ieși din om/ Și spiona Nemarginea Tăriei,/ Cum se decorpora Napoleon,/ Taman, la fix, în miezul bătăliei.// Somele, toate-s un "morman de GAZDE"/ De spirite ce-adesea-și schimbă soma/ deși e-același chip brăzdat de brazde/ Alt spirit te privește din aceeași somă!ť" În ceea ce
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
moale“ și „mătasa sună sub picior“, cu „noaptea, fla mingo cel roșu apa neagră-ncet pătrunde“ și „să scap din mână cârma și lopețile să mi scape“, trecând prin abisalitățile care-l fermecau pe Noica („a pus în tine Domnul nemargini de gândire“, dar mai ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăț a muri vreodată“), pe Cioran (Rugăciunea unui dac). Fie și rostite la iuțeală, fără nici o pretenție actoricească (lasă că totul venea de la un bălbâit!) câte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
strălucit. Începea cam așa: Poezia spune altceva și altcum..." "Mi-am dat seama, citindu-ți, că în fond nu spuneam nimic. Și știința spune altceva și altcum. Am schimbat începutul spunând că poezia vorbește despre pre-cuvînt și mută lucrurile în nemarginile lor. "Pre-cuvînt" l-am împrumutat de la Șora, dar sânt împăcat, pentru că am și eu termenul de " pre-ființă"." Îl întreb care latură a culturii i se pare a fi reușit mai bine la noi: literatura? critica literară? istoria? "Istoria și filologia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
venit / Demult / Pe Pământ. // Eu cred că acești extratereștri / Sunt materiali, / Sunt ca și noi! / « După chipul și asemănarea noastră»!“ (Eu cred) Alte teorii țin de o concepție mistică asupra existenței: „Sufletul poate, lesne, a ieși din om / Și spiona Nemarginea Tăriei, / Cum se decorpora Napoleon, / Taman, la fix, în miezul bătăliei. // Somele, toate-s un «morman de GAZDE» / De spirite ce-adesea-și schimbă soma / deși e-același chip brăzdat de brazde / Alt spirit te privește din aceeași somă!»“ (Suflete și întrupări
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că e luni iar... 2012 Savantul Nicolae Paulescu Finalitatea nu-i mijloc, se uită drept și nu în părți; iubirea nu este un joc de-a v-ați ascuns, nici joc de cărți. Ea este ce e mai distinct între nemarginile firii... fii binecuvântat, instinct tu, dar divin, fiu al iubirii! Ne naștem, creștem, nu-n zadar și adormim întru Înviere, vom reveni în viață iar, pe scop final, nu pe plăcere. Dacă lumina o alungi, faci din mijloc finalitate, și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
simte că-l mângâie Și neteda lui frunte o-atinge tremurând - Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el să sboare-n țara steloasă și întinsă. Spun mite - zice singur - că orice om în lume Pe-a cerului nemargini el are o blândă stea, Ce-n cartea veciniciei e-unită cu-a lui nume, Că pentru el s-aprinde lumina ei de nea; De-aceea-ntreb gîndirea-mi ca să-mi răspund-a nume Din marea cea albastră, care e steaua mea? E-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gândirea lui - anume; A sufletului spațiu e însuși el. Ca grâu Vei sămăna în ceruri a gândurilor sume Și-atunci realizate vor fi, vor sta mereu. Că-n lumea din afară tu nu ai moștenire, A pus în tine Domnul nemargini de gândire. În aste mari nemargini unde gândiri ca stele Lin înfloresc, miriade s-amestecă, contrag; Zidite-n dome mândre, de cugetări castele Se darmă la suflarea-ți și-n taină se desfac Sau la dorința-ți numai se mișcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e însuși el. Ca grâu Vei sămăna în ceruri a gândurilor sume Și-atunci realizate vor fi, vor sta mereu. Că-n lumea din afară tu nu ai moștenire, A pus în tine Domnul nemargini de gândire. În aste mari nemargini unde gândiri ca stele Lin înfloresc, miriade s-amestecă, contrag; Zidite-n dome mândre, de cugetări castele Se darmă la suflarea-ți și-n taină se desfac Sau la dorința-ți numai se mișcă ca mărgele Și sun-cîntări, ce vibră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca tentații ale trăirii instinctuale, în somn fraged și răcoare, generând conflictul psihologic. Monologul lui Enigel evidențiază însă depășirea termenilor conflictuali, exprimând crezul omului superior care triumfă asupra limitelor sale afective și biologice, alegând calea regală a Soarelui care dăruiește nemargini lumii ei: Din umbra deasă desfăcută / Mănchin la soarele nțelept. Ultimele două versuri surprind metaforic depășirea existenței telurice prin cultul valorilor spirituale, prin conștientizarea esenței solare a ființei umane, semnificând triumful apolinicului asupra dionisiacului. Depășind momentul dilematic cu omenești ezitări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un eminescian cu o sensibilitate distinctă, „efeminată și maladivă, lipsită de nota titaniană” a modelului. Monografia îi deschide astfel lui M. drumul către opera marelui poet. Eminescu, univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației”. Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]