33 matches
-
Mare, Dragșina, Vucova Comuna Curtea Sate: Curtea, Coșava, Homojdia Comuna Darova Sate: Darova, Hodoș, Sacoșu Mare Comuna Dumbrava Sate: Dumbrava, Bucovăț, Răchita Comuna Ghizela Sate: Ghizela, Hisiaș, Paniova, Sanovița Comuna Margina Sate: Margina, Breazova, Bulza, Coșevița, Coșteiu de Sus, Groși, Nemeșești, Sintești, Zorani Comuna Mănăștiur Sate: Mănăștiur, Pădurani, Remetea-Luncă, Topla Comuna Nițchidorf Sate: Nițchidorf, Blajova, Duboz Comuna Ohaba Lungă Sate: Ohaba Lungă, Dubești, Ierșnic, Ohaba Română Comuna Pietroasa Sate: Pietroasa, Crivina de Sus, Fărășești, Poieni Comuna Racovița Sate: Racovița, Căpăt, Drăgoiești
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
sub conducerea lui Iovan Nenada și armatele nobiliare. Trei zile, cele două oști au stat față în față, nobilimea așteptând noi întăriri. Țăranii cu o vitejie deosebită au atacat armata nobiliara având sorți de izbândă, dar sosirea unor noi trupe nemeșești de la Caransebeș, Lugoj și Hunedoara, superioare numericește, a decis în favoarea nobililor bătălia. Nu este însă exclus că cetatea amintită să se fi găsit de fapt pe dealul "Schanzberg", situat la nord-vest de sat, având o diferență de nivel de 5
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
aveau prevăzute pe margini și la gât un șnur de întărire. În preajma celui de al II-lea război mondial șuba a dispărut din portul localnicilor, odată cu dispariția vârstnicilor din acea perioadă. Această șubă, albă, lungă și maiestoasă, era specifică portului nemeșesc, asemănătoare togilor romane după părerea specialiștilor. Bărbații purtau iarna de asemenea cojoace din piele de oaie, cu lâna în afară, lungi până la pământ, albe sau gri. Aceste cojoace se purtau și atunci când dormeau afară pe câmp lângă animale în frig
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
gata confecționate. Nemeșoaicele purtau șorț-cătrință numai în față. Pe cap femeile purtau năframe colorate, iar cele vârstnice negre, numite ,chischineu” procurate din comerț. Năframele pentru zilele de sărbătoare erau mari cu ciucuri (ciocoți), care cuprindeau și umerii până la brâu. Pieptănătura nemeșească a femeilor consta din împletirea părului în două cozi (chici) care se încolăceau sub formă de coc (conci) în vârful capului sau la ceafă. Pentru purtatul pe cap al greutăților (poverilor), alimente trasportate la câmp, se purta părul împletit, încolăcit
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de sărbători bărbații mai purtau, șerpare de piele cumpărate din târguri, de diferite lățimi cu catarame și culori maro sau negre. Pentru protecția mâinilor la frig în timpul iernii se purtau mănuși de lână cu sau fără degete, lucrate (ștricănite). Portul nemeșesc era diferit de al satelor de ,români mărgineni” de pe dealuri, care și-au păstrat portul până în zilele noastre, în special de sărbători. Culorile predominante ale costumelor erau alb și negru, fuste albe încrețite și șorțuri negre. În cursul anilor portul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Ea susține și dă valoare mândriei de a aparține la „nobilitatea” neamului propriu din Maramureș, parte componentă și atât de originală în ansamblul geografiei spirituale române. Era vorba, desigur, de o „nobilitate” mai înaltă și mai veche decât cea curent „nemeșească”, cu referințe nu numai istorice, ci și etnico-folclorice în latinitatea antică. Autorul a avut conștiința că, dând publicității diplomele vechi ale maramureșenilor, făcea totodată o operă de o reprezentativitate mai largă, ce repercutează în istoria generală a românilor din epoca
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
stâlpi și un „fruntar” (pragul de sus al porții) din lemn de stejar, având „hăizașul” (acoperișul) șindriluit, porțile din această zonă au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care țăranii treceau cu demnitate, mândri de originea lor nemeșească. Deși constructiv se aseamănă cu poarta secuiască, poarta maramureșeană nu trebuie confundată cu aceasta. Salba de porți monumentale e mărturia vie a unei realități istorice mai aparte: în perioada feudală, din rândul obștilor maramureșene s-a ridicat o clasă de
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și o tradiție locală, potrivit căreia, în secolele XV-XVIII, în localitate ar fi existat si o bisericuță din lemn, iobăgească, ridicată în apropierea celeilalte ctitorii ”nemeșești”. Avansându-se apoi ipoteza cvasicontemporaneității pronaosului trinavat cu patrulobul inițial, biserica a fost inclusă în categoria edificiilor monahale răsăritene, făcându-se trimitere la scrisoarea papei Inocențiu III (1198-1216) din 16 aprilie 1204, ca timp al funcționării sale. Într-adevăr, edificiul
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]