813 matches
-
reîntors în țară, mereu contemplînd-o. S-au descoperit, brusc, copleșiți de tăceri prelungite, lâncezind într-o atmosferă în care imaginile se confundau cu senzațiile. Mutismul absolut al lui Alexe era începutul greu al unei boli de nervi, petrecută aproape în nemișcare. S-a însănătoșit, simțind că, de fapt, iubește statuia nu atît pe Maria. Alexe gîndea că "eu nu sunt făcut pentru lupte. Bătrîna generație din care mă trag și-a secat toată seva și eu cel din urmă vlăstar, ca
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
o condiție capitală, fără de care nu se poate stabili dialogul interior cu cartea. Întreaga educație contemporană a sacrificat acest deziderat. Pascal parcă prevedea ce avea să se întîmple, atunci cînd spunea: "Nenorocirea oamenilor este că nu știu să rămînă în nemișcare (en repos) într-o cameră". În America au fost publicate studii din care reiese că 80% din adolescenți nu pot să citească fără un Walkman în urechi sau fără televizorul deschis, ca să poată arunca măcar din cînd în cînd cîte
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
Faptul că ea îl cuprinde și-i prisosește îl înzestrează cu o bogăție de necuprins. Lipsa totală a logicii demonstrează infinitul sentimentului. Sentimentul răspunde unor fapte contradictorii cu forme de expresie imprevizibile. Există o angoasă în fața turbulenței și una în preajma nemișcării. Situația eului nu poate fi determinată prin coordonate. El poate pluti sau naufragia exact pe același punct, pe aceeași latitudine și longitudine. Ordinea lucrurilor Ah! Ordinea lucrurilor este altfel decît ne închipuim. Ceea ce apare în fața privirii și a simțirii poate
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
Odihna adevărată e în fapt cea care te eliberează de propriile energii, pregătindu-te numai în subsidiar pentru repaus. Acesta, precum în fizică, reprezintă un moment particular al mișcării. Voluntariatul, singur, dă o apreciere realistă confortului. Confortul occidental înseamnă nu nemișcare ghiftuită, ci prospețimea efortului. Contrar clișeelor, nici cel oriental nu înseamnă altceva. 10. Potrivit unor speculații etologice, absența provocărilor majore în condițiile de abundență, suprasecurizare și aplatizare reacțională ale vieții contemporane determină o scădere drastică a tonusului individual. E ușor
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
există numai niște procese, numai niște mișcări, vibrații, ele doar alcătuiesc viața..." Vorbea cu dialectica sa lesnicioasă de evreu învățat al cărui vechi spirit iudaic rezistase inconstanței și inconsistenței lumii. "Paradisul, dragă Chiril, făcea el - știi ce este?... Paradisul e nemișcarea. De-aia el nici nu există și nu va exista vreodată sau nu va fi atins, pentru că nemișcarea e un non-sens. Dorim repausul veșnic; însă nu vom ști ce proces va începe iarăși abia atunci. Fiindcă moartea e o accelerare
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
evreu învățat al cărui vechi spirit iudaic rezistase inconstanței și inconsistenței lumii. "Paradisul, dragă Chiril, făcea el - știi ce este?... Paradisul e nemișcarea. De-aia el nici nu există și nu va exista vreodată sau nu va fi atins, pentru că nemișcarea e un non-sens. Dorim repausul veșnic; însă nu vom ști ce proces va începe iarăși abia atunci. Fiindcă moartea e o accelerare fantastică a celulelor; o agitație fantastică. Ea, despre care se zice că ar fi, în fine, odihna absolută
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
credsă te cânt...floare galbenă...... VIII. ISPITIREA VREMELNICULUI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Citește mai mult Ispitirea
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Citește mai mult Ispitirea vremelniculuiDin zodii profane am venitsă fiu cuvânt întrebătorși strigat de ispitădemonului din pustie.Călător în nemișcare :văd cu ochii închișiascult lucrurile vorbindvrăjit de luminile veșniciei.Anotimpuri vin să se repete.Zile trec fără nume, fără semne.Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume.Undeva, la capătul drumuluiCel-Prea-Inalt, așteaptă...... IX. CREDENDO VIDES, de Marius Horvath, publicat
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MARTIE Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului MARTIE Mi-am pus cu grijă capu-n firul ierbii Și-am stat acolo mult în nemișcare Să văd cum vin să se adape cerbii Și cum frământă pământul în picioare Copacii prind pe ramuri mlădițe,mugurași Privirea liniștită străbate,se desfată Ai vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te
MARTIE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382758_a_384087]
-
pe stânci, îmi pătrundea toată ființa. Era o senzație de împlinire care se adăuga dragostei corpurilor noastre și râsului și alergării pe zăpada înghețată cu "pisici" legate de bocanci și chiotelor care, toate, ne istoviseră mai înainte. Stăteam într-o nemișcare mortuară. N-am fi suportat zgomotul nici celei mai anemice mișcări în această baie de liniște și lumină în care eram scufundați. Mă simțeam pretutindeni și în afara timpului. Aceasta învățasem la școală că era parcă definiția dumnezeirii. Mă dezagregasem în
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
are prin sine nici o existență determinată, nici o oarecare cantitate sau categorii care determină ființa, ca atare, materia este substanță. În sistemul filosofic al lui Aristotel, Dumnezeu este izvorul permanent al materiei, Primul motor spiritual, unic, absolut care se află în nemișcare, dar care generează mișcarea în lume. Aristotel a abordat știința din punctul în care o lăsase Democrit (cca. 460-370 î.Hr.) - fiindcă se gândea și înainte de Socrate -, reușind să pătrundă în toate domeniile de cercetare. În Fizică nu căuta să facă
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
și crini aruncați pe pat fac din tine, acum, un bărbat. O să discutăm mai târziu; în cubul ăsta de tămâie nimic nu pare-adevărat: m-ai părăsit sau poate, dragă, noi încă nu ne-am cununat? M-ai rupt din marea nemișcare sau tocmai m-ai înmormântat? Refluxul asta de candoare e un regret nevinovat sau o tardivă consolare fiindcă făcusem un păcat? Știai că sunt de catifea sau tocmai astăzi ai aflat? Diviziunea celulară în ce direcție-a pornit: spre nașterea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
care a prezentat-o și în Amprenta sa bucureșteană, a avut premiera, tot în acest an, la Oslo. Ca și Manuel Pelmuș și Brynjar Bandlien este preocupat de punctul de pornire al mișcării, chestionând și explorând, nu atât mișcarea cât nemișcarea. Trei siluete, trei interpreți, chiar Brynjar Bandlien, care semnează direcția artistică, și alături de el Pedro Gómez Ega×a și Thomas Conway, au pornit de la podea, ca trei corpuri întinse pe paviment, care, ridicându-se la un moment dat, în timpi
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
se poate acorda dpc și odată cu propriul fapt, ca mers în-parcurs sau parcurgere. Cu timpul, însuși acest mijloc-interfață poate deveni o însușire reflexă, Fmz părând din-parcurs ca și cum ar proveni din modul parcurgerii de către/prin Mins. Deși impresia (din exterior sau nemișcare) este că Fmz ar fi aceea care survine în timp, din perspectivă Mins - aflat în mișcarea de parcurgere a întinderii dpc -, el este subiectul temporalizator, pe o distanță deja existentă (pretemporală). footnote> o mulțime de segmente total diferite, Mins va
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
o mereu de neliniștită căutare - descoperă deodată o figură care-l fascinează și pe care o înrămează transfigurat: "...îmi abat privirile în stânga - îi scrie lui Tudor Vianu - și văz așa, ceva fără pereche. Ce să-ți spun? O strălucire, o nemișcare și o tensiune. Mai mă uit o dată și văz acumulat deasupra cefii un fel de melc de aur, un ornament greu și mat, un păr cum n-am putut nici să-mi închipui". Ies împreună, el se întrece emoționat în
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
Plaja e amintirea unui alb pustiu, ori prevestirea lui. De sus, cu soarele, priveam cum oamenii erau purtați amețitor pe banda lată de nisipuri, fără istovire, în generații-fulgere, pe când de o parte și de alta, marea și țărmul așteptau în nemișcare. Mișcarea generală este inversă față de cea din Vârtejul, unde fuga în act sau ca intenție predomină; în Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându-se la adăpost
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându-se la adăpost pe una din talgerele balanței (țărmul), cum la fel s-ar fi simțit pe celălalt talger în nemișcare (marea). Într-un alt poem, Relief (devenit mai târziu Arca), apa și țărmul devin stâlpii exclusivi ai realului uman: Nu există decât apa și țărmul. Ele se-ntind pretutindeni ca o mirare, în vârful muntelui răsună valuri, în peștera de
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
trunchiuri pătate de hărți de coajă gri-verzulii, curți cu pajiști și fundături cotropite de buruieni viguroase, boscheți tunși în chip de gard viu, bănci și mese de lemn geluit, chioșcuri cu streșini traforate și pereți din rețele de șipci încrucișate. Nemișcarea susținută de uguitul guguștiucilor e animată în răstimpuri de figura fosilizată-străvezie a vreunei bătrîne scuturînd o cîrpă de praf peste un pervaz de fereastră. Zgomotul traficului supraaglomerat de mașini din centrul orașului, aflat la mai puțin de doi kilometri depărtare
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
copii oprindu-se astfel din joacă. Auzi cum se schimbă sunetul. Văzu cum femeia ridică mâna și deschide gura să-i cheme. Apoi se așternu tăcerea. Femeia de pe terasă rămase locului cu mâna ridicată și gura deschisă, într-o totală nemișcare. O nemișcare pe care Kasper n-o mai întâlnise. Nu stătea ca o păpușă de ceară. Nici ca o pantomimă franceză. Ci ca într-un film întrerupt datorită unei defecțiuni a proiectorului - când mai rămâne pe ecran o imagine. La
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
-se astfel din joacă. Auzi cum se schimbă sunetul. Văzu cum femeia ridică mâna și deschide gura să-i cheme. Apoi se așternu tăcerea. Femeia de pe terasă rămase locului cu mâna ridicată și gura deschisă, într-o totală nemișcare. O nemișcare pe care Kasper n-o mai întâlnise. Nu stătea ca o păpușă de ceară. Nici ca o pantomimă franceză. Ci ca într-un film întrerupt datorită unei defecțiuni a proiectorului - când mai rămâne pe ecran o imagine. La capătul treptei
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
fost întrerupt niciodată. Dar mișcarea lor nu eliberă femeia, care rămase pe loc. Frunzele nu se clinteau. Din acoperișul terasei se ridica burlanul instalației de gaze, o țeavă inoxidabilă cu un fir subțire de abur. Norișorul format deasupra intrase în nemișcare, pierduse direcția și împietrise peste acoperiș. Pe zid era un ceas, de neignorat, ca un ceas de gară, cu cifre negre pe fond alb și secundar roșu. Acum stătuse. Kasper privi spre lac, destul de departe văzu interferențele micilor văluriri de la
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
care pare să se miște. I se părea mult mai interesantă o scenă în care era doar un personaj de privit sau, și mai bine, nici unul. Scara goală, văzută de sus. Suspansul încearcă să-și croiască drum, dar tăcerea și nemișcarea îi supraviețuiesc. Începea să înțeleagă, după tot acest timp, că stătuse aici așteptând ceva. Ce anume? Era ceva ce conștiința lui nu putuse atinge până acum. Așteptase să sosească o femeie, o femeie singură, cineva cu care să poată vorbi
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alteori, epatant și sumbru, dar un drum care să rămână simbol față de el însuși, sinecdocă față de trecut, metaforă față de viitor. Un viitor incert, atât timp cât aparține textului... Nu o dată desenul ales de poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui adevăr și din renunțarea lui un simulacru de bucurie. Structura "fabulei" este de fiecare dată originală, emblematică nu doar pentru o stare, ci pentru o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
căldură și pentru fiul ei, prea preocupat de moștenirea ce avea să-i rămână de la părinții, pe care nu a știut să-i respecte și să-i prețuiască. S-a stins Într-un final, iar trupul vlăguit de boală, de nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris. Nu-și mai ștergea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]