3,831 matches
-
a acesteia, și-i era viața mai dragă ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și mintea și-i strecurau fiori reci pe șira spinării. O neînțelegere amestecată cu o
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
drumului către stradă. șchiopătam, piciorul îmi sângera și se umfla, cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot mai lividă, cu un mare cearcăn înconjur. Mai târziu am aflat că din cauza blocurilor centrale prăbușite în primul minut, a norilor de praf și de moloz înălțați din Bucureștiul supus la cazne, hurducat, halucinat, Luna primise
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
la fel; la miez de noapte, în golul camerei, el cată la întinsa strălucitoare în rochie de mireasă - zeița cu părul de aur e în propriile-i mișcări - trecere reală; fără îndoială, locuința învăluită în ceea ce nu e, cu zidurile nemișcate - privirea participă la nașterea sa fără invenții și uitări; cu frunze se-nfășoară casa și din piatră se ivesc muguri: semn de bun drum. Din zori a încercat descifrarea formelor întoarse, dar una câte una plăsmuirile le-au șters; e
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
penele lucioase, iar pe cap - un smoc alb. Nu-mi era frică de păsări, așa că l-am lăsat să mă privească în voie. Era mare, arăta ca un cocoș din curtea noastră. Mi-am întors privirea spre el pentru că stătea nemișcat și am simțit cum fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Leo Butnaru Liftul nemișcat și totuși călătorim ne mișcăm cumva încotrova cu nemișcatul lift al coloanei infinitului Ideea absolută spaima ideii de posibila sa atotputernicie vede nu degetul ci spiritul ce apasă pe trăgaci Siberia sovietică Mda... Ce însemna Siberia sovietică?... Păi cum ar
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
Leo Butnaru Liftul nemișcat și totuși călătorim ne mișcăm cumva încotrova cu nemișcatul lift al coloanei infinitului Ideea absolută spaima ideii de posibila sa atotputernicie vede nu degetul ci spiritul ce apasă pe trăgaci Siberia sovietică Mda... Ce însemna Siberia sovietică?... Păi cum ar fi să vă explic mai plastic?... Uite-așa un
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
nimic la flacăra unei lămpi improvizate din-tr-o cutie găurită și o bougie a sucre, pe care o cumpărase din bazar. Începu să răsară soarele și grădina se lumină, ca-n-tr-un studiat efect de scenă: văzu întâi tufele de aloe și cactuși, nemișcate și umede, apoi palmierii cu trunchiurile ridate și pe alocuri jupuite de vii, iar imaginea acestor corpuri mumificate îi dădu un fior în lumina atât de crudă a răsăritului. Așa era Africa - un corp prea prea bătrân și deshidratat, ca
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
Africa nu dădea doi bani pe femeia occidentală care fusese. Acum era singură, fără sifsari și fără copii pe care să-i tragă după ea printre zarzavaturi. După mușcătura păianjenului de plută, avusese două nopți de delir. Mehria o veghea nemișcat și, la un moment dat, crezuse că o să moară înainte ca Africa să fie a ei, să îi intre în pori și să i se plimbe în sânge cu Mehria cu tot, și atunci i se făcu un dor nesfârșit
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
ochii umezi, ca atunci când îl mângâiase pe cap. Îi mormăise ceva încurcat, în timp ce cotrobăia prin boccea după ceva de mâncare. De data asta, îi lăsase ceapa și mămăliga pe jos, fără să se apropie. La întoarcere, îl găsise tot acolo, nemișcat, își ridicase doar capul, privindu-l blând în ochi. Durase mai mult de o săptămână până să se hotărască să-l ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
de a ne pierde vârsta de tot, ne putem plasa liniștiți în roata mereu reluată a anilor: " Faptul că totul curge - fără întoarcere pentru individ, dar ciclic pentru univers - faptul că același soare naște mereu alte dimineți și același cer nemișcat este cutreierat de stele mereu mișcătoare ș...ț a constituit nu numai o dovadă a forței de nezdruncinat a morții, ci și un argument că, la rândul ei, moartea nu este decât un fragment strict necesar, dar neglijabil, al vieții
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
pecetea prosperității și nobleței. Tigănci vindeau flori, îl îmbiau cu strigătele lor, Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă vărsată și a marfă adusă de departe, cu căruțele stârnind nori de praf, pe Strada Lipscani și în piețele din jur. Tata-mare s-a oprit, cu bastonul atârnat pe braț. Roțile prevăzute cu cercuri metalice uruiau în spatele
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
fost marcat, într-un fel sau altul, de tehnicile arhitecturale curente atunci în Ionia. Am să dau aici numai un exemplu izolat: “În imaginea a ceea ce se chema anathyrôsis-ul modulului de coloană, adică o tehnică utilizată pentru a menține modulul nemișcat în același loc, Anaximandru a detectat o reprezentare ce se potrivea, în mod complex, cu Pamântul lui care, de asemenea, rămânea nemișcat undeva la mijloc.” Iar acest mod de a căuta și urmări în chip minuțios detalii aparent nesemnificative pentru
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
În imaginea a ceea ce se chema anathyrôsis-ul modulului de coloană, adică o tehnică utilizată pentru a menține modulul nemișcat în același loc, Anaximandru a detectat o reprezentare ce se potrivea, în mod complex, cu Pamântul lui care, de asemenea, rămânea nemișcat undeva la mijloc.” Iar acest mod de a căuta și urmări în chip minuțios detalii aparent nesemnificative pentru a le face mai apoi să semnifice ceva esențial e unul din lucrurile ce face cartea lui Hahn atât de interesantă. Singura
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
să mă zăresc/ ci rîul însuși” (Celălalt). Abdicînd de la prerogativele-i legate de aspecte și funcționalități precise, eul se dizolvă în „marele”, omnipotentul „Vag”: „Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie./ Marele Vag e în mine, cutreierîndu-mă/ cum umbra nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș și de grabnic încheiate/ zvîcniri, că nu ies niciodată/ din laturile umbrei mele.” (Febră). Pulverizate, înfățișările vieții se risipesc, se adîncesc în neființa
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
a apărut întrebarea" - întrebarea), autoarea se simte copleșită de-o transcendență ce șterge granițele dintre timpuri, fără a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut, nu-i viitor,/ Un azi etern, năucitor,/ Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la o anulare a principiului moral, ci, dimpotrivă, la o potențare a sa. Scoțîndu-l de sub jurisdicția unei pietăți cultivate în plenitudinea
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
straniu. Eu am acces la spectacolul din tramvai și la ce fur cu ochii pe geam, din cînd în cînd, cei de afară aud pasaje din ce se spune înăuntru și rămîn uimiți de așa drăcovenie, unii tac și stau nemișcați, alții încearcă să fugă după acest tramvai care nu oprește în nici-o stație, în care se vorbește într-una și altfel. Sînt povești succesive spuse în orașe succesive, pe voci diferite, în ritmuri diferite. Deși sînt născută și crescută aici
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
emoția la cote remarcabile. Mă uit pe geam. Ne apropiem de capătul cursei. Geamurile sînt complet aburite acum. Ce idee, ce călătorie, ce lumi! Cîtă ironie! Și a sorții... "Da, Doamne. Să stau liniștit. Ca un azil de bătrîni. Cu toții nemișcați. Aproape aliniați. Cu părul albindu-le numai pe-o parte, cum crește mușchiul pe copaci. Dar arătînd răsăritul. Așa să mă prindă sfîrșitul. Nici mai, nici chiar, nici prea, nici foarte. Și nici măcar Popescu. Nu, Doamne. Nici măcar atît." (Arta Popescu
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
planurile pe care le aveam. - Există o distanță mare între ce v-ați dori și ceea ce aveți, inclusiv "în cap" ? - La început, decalajul a fost foarte mare, pentru că tinerii văd totul abstract și la modul absolut. Când stai la pat nemișcat, așa cum am stat eu în adolescență, mintea îți merge "în gol". Cum să nu fie un decalaj imens între statul la pat și ceea ce visezi ? Treptat, distanța s-a micșorat, dar și agresivitatea mea a crescut, din cauza faptului că am
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
întrucât ea nu a creat o piesă coregrafică, ci, să zicem, un (o?) performance, care ne-a răpit 22 de minute din viață, timpul cât autoarea a stat (la propriu) în scenă, făcând mici scamatorii cu câteva obiecte sau șezând nemișcată timp îndelungat, pe toată perioada unui cântec, reluat după o vreme. M-am înviorat brusc, în momentul când capul artistei, învelit într-o jachetă, a dispărut, înghițit parcă de trup, gâtul părând a fi un șir de cârlige agățat de
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
meu trece. Pe unde largi, bătând eterul, prin stratosferă, numele meu trece. Și prin azurul crud. Și prin tăcerea ceții. Dar nici în mine, nici sub bolta care-i cerul, eu nu-l aud. Încredințat pământului voi sta cândva, mai nemișcat decât o stea. Odată voi zăcea-n ținut întunecat. La fel va trece numele și prin mormântul meu, câteodat! Și nu-l voi auzi. Aceasta prea firesc va fi. Tulburător rămâne ce mi-i dat. Tulburător e că nici azi
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
curând impresia că se mișcă într-o nebuloasă. Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza prin noutatea ei. Cum Vasia rămânea nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el să-i fi cerut ceva, își desfăcu nasturii din partea de sus a corsajului. Acest gest îndrăzneț îl tulbură atât de mult încât avu chef să îngenuncheze
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
cu vocea coborâtă. Era de neînchipuit ca ea să plece de acasă și de lângă toți ai ei. Cu siguranță, asta o va ucide pe mama, își spuse dânsa, și pe tata, de asemenea". Ajunse la ușa camerei sale și rămase nemișcată în fața ei. Nu, n-am să mă duc, își zise ea". O cuprinse un simțământ de revoltă și un fel de ură împotriva lui Lucian, pe care, cu numai o oră mai înainte, îl dorise cu aprindere. Nu putu găsi
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la el curioși. Discută-între ei, dar aheii, deși-și ciulesc urechile
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
gidayu”-lui bunraku care urmărește și povestește destinele marionetelor mute; ca acolo vocile și sunetele păreau să nască sub impulsia lui Conlon, posedat al muzicii. Cînd marele Verdi, gloria Italiei, pentru prima oară a ascultat Wagner la Bologna a rămas nemișcat în loja sa și teatrul nu s-a închis toată noaptea pentru a-i respecta reculegerea. Singur, în sala goală și doar pentru el rămasă aprinsă, el a trăit atunci sentimentul teribil al unei revelații ce-i infirma întreaga operă
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
rămăsese-ncremenit pe loc. / n-o să uit niciodată așteptarea aceea / și nici spaima că se va opri de-și va da drumul. // pornise brusc, cu năile sforăitoare, / cu farurile ațintite-asupră-mi, / venea ca un tăvălug pe toată strada, / dar rămăsese tot acolo, nemișcat, / deși prinsese o viteză de neînchipuit. // cum însă era singurul tramvai spre momfa / nu puteam să-l ratez.” (p. 27) Toate certitudinile căutate devin ambigue paradoxuri, încifrate iluzii, precum două oglinzi așezate față în față în care gesturile pot fi
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]