649 matches
-
iar flăcăul i-a cerut să-i fie mireasă. Însă el a fost nevoit să plece în armată, iar Estera, așteptându-l, se ducea în fiecare seară cu ulciorul la izvor și stătea acolo ore în șir. Într-o seară, nenorocul a făcut ca pe acolo să treacă un tâlhar, care a plăcut-o și a răpit-o, ducând-o între stâncile cu o mie de fețe unde locuia. Disperată, Estera a strigat către munți implorându-le ajutorul, iar stâncile cuprinse
Agenda2004-26-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282593_a_283922]
-
apropie dar parcă și mai multe îi deosebesc și de aceea a-i consideră golobal, din perspectiva istoriei, îmi pare o procedare improprie și în orice caz nedreaptă. Măcar atât să li se acorde marilor noștri scriitori care au avut nenorocul de a se confruntă, în ultima parte a vieții lor, cu efectele acaparării țării de comuniști: să fie judecați separat pentru ce au făcut în acea vreme, bine sau rău, în procese individuale, iar nu comasați în lotul scriitorilor colaboraționiști
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
foaierul Cinematecii Române "Grafică și fotografie" sau pliantul editat de ANF). Ingratitudinea umană se decantează în esențe tari din istoria tristă a unei surdo-mute ce are norocul să fie ajutată de un medic, care o învață să comunice, dar și nenorocul să fie violată de un don juan, care o condamnă la oprobriul public. Speculînd la maximum ambianța unei așezări pescărești izolate în care natura reliefează atît drama eroinei, cît și pe cea a doctorului ostracizat, filmul înregistrează mai multe momente
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
Mai puțin fermecător decît Suchianu, pune în lucru acel "dogmatism necesar" recomandat de Lovinescu autorității critice...") Cartea e, în fond, o sinteză impresionantă a istoriei filmului românesc (văzut inclusiv din unghiul "percepției critice"), istoria unui traseu chinuit, pîndit, mereu, de "nenoroc istoric", un traseu în care filmele unor Jean Georgescu și Victor Ilin (O noapte furtunoasă și Moara cu noroc) "par să se fi ivit prin miracol, ca excepții de la regula unui spațiu cinematografic ingrat"...(s.n.) Întrebarea care planează asupra acestui
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
una din memorabilele replici ale lui Călinescu, sugerînd "inaptitudinea funciară a sistemului nou instalat, în percepția culturii și a creativității": "...Ce interes acordă concepția materialistă noțiunilor de talent și geniu"...?) Tot în anii '50, la un alt capitol pîndit de nenoroc al filmului românesc (scenariul), "începe epoca scenariștilor omnipotenți, scenariștii nomenclaturii, care își vor face, timp de decenii, din filmul de epocă și istoric fieful lor tematic și de gen". Din păcate, inexplicabil, autorul se abține aici (sau se ferește) să
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
din fostul bloc sovietic au cointeresat Vestul, reușind să-și facă restructurarea economică, acum intrînd în organismele euroatlantice, pe cînd România bate pasul pe loc, negăsind investitori străini, fiind cu reformarea structurilor economice abia în etapele inaugurale. Să fie aici "nenorocul istoric al României" de care vorbea Cioran? Cartea d-lui Stephen Fischer-Galati e un bun, excelent manual pentru studenții americani (nu numai!) care vor să studieze istoria României în acest secol ce stă să se încheie. Stephen Fischer-Galati - România în
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum din ediția critică Hogaș, am publicat, tot în această revista, comentariul intitulat Ghinionul unui prozator. Într-adevăr, prozatorul Hogaș a fost un om cu ghinion, operă să căzînd victima nenorocului autorului ei. Născut în 1848 sau în 1849, prozatorul a fost, de fapt, coleg de generație cu Maiorescu, Eminescu, Conta, Panu, Lambrior, Xenopol. Dacă și-ar fi trimis, la vreme, producția Junimii putea să fie publicat, cum se și cuvenea
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
abia în 1906, prin Viață Românească, care se impune, repede, ca o revistă de prestigiu, scrierile sale devin cunoscute, mult prețuite de Ibrăileanu și tot cercul revistei (în care Hogaș era un senior cu statut special), dar și de Caragiale. Nenorocul continuă să-l țină însă sub aripa să. Pentru că în 1912, cînd, la 63 de ani, Viața Românească adopta decizia de a-l debuta în volum, autorul are nefericită idee de a-și face singur corectura cărții și, fatalitate, la
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea. // Ziua, noaptea, la apus, / Ardeți către tot ce-i sfânt, / Luminând pe rând de sus / Fața cestui vechi pământ. // Ardem. Căci în lung și-n lat / Nu-i mai tragic nenoroc: / Stea cu foc înstrăinat / și durere fără loc. («Steaua mamei” VRF, 55). Ca simbol izbăvitor-mitic, Mama / Terra Mater, apare și într-o cunoscută ars poetica, asociindu-și simbolul geniului orfeic: Să cânte pot (credeam) și șarpii. I-am pus ca
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
am simțit rău. L-am trimis pe Georges în locul meu. Ca să scap, să termin. Nu era loc în Franța pentru amândoi. Trebuia să omor o parte din mine. Jumătatea sumbră, neagră. Jumătatea mea barbară. „Umbre urmărind, fugare/ Își poartă omul nenorocul/ De-a tot voi să schimbe locul...”, spune Baudelaire. Personajele dumneavoastră își schimbă des locul, identitatea... Credeți că e o șansă, sau un blestem? Cred că e un blestem, cum zice Baudelaire. Cred că suntem prizonieri. Viața lui Georges este
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
am prea văzut). La partea asta de suferință și de elegie mai multă dreptate are Verax din Transilvania,4 carele zice că la Ada „tonul dominant e melancolia” și „o tristeță neobișnuită” din dragoste, de unde apoi „urmarea: sbucium, clocot, pustiu, nenoroc”. Întocmai așa. O fi avînd Ada și „versuri sfioase, de confesiune și descriptiv-naturiste”, cum zice Ciopraga,5 dar cînd suferă o face fără cruțare. Nici de sine, nici de retorică lăcrimoasă și funebrală: „De cînd plecatai veacuri sunt,/ Pierdută mi
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
cred că aici e Occident: abia ți-ai pierdut bărbatul și te și duci după altul" sau o bătrână pomenind spaima de vaccin ca fiind unul dintre motivele fugii strămoșilor din Rusia. În finalul filmului despre - să-i spunem așa - nenorocul "Noroc"-ului. imagini aproape voalate, virate în albastru și emoționante prin parțialitate, de pe câteva bobine păstrate în arhiva personală a unuia dintre membrii formației. Bobine pierdute și regăsite după decenii într-un pod, după ce majoritatea au fost distruse din întâmplare
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
ocazia coktail-urilor, umplu încăperile elegante ale Ambasadei României și se adună în jurul meselor încărcate de bunătăți - lipseau. De ce vor fi fost absenți? Să nu-i fi interesat subiectul conferinței? Să nu-i mai preocupe decît prezentul (și viitorul lor), "în numele nenorocului", prin țări străine-occidentale, în orice caz? Discuțiile care au urmat - nici ele nu s-au referit la ceea ce a fost, la documentele arhivelor acum date la iveală, la suferințe, la torționari. Ana Blandiana a avut a face față - și a
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
trimiși în străinătate - în Occident, evident - în vederea completării pregătirii lor din țară. Prin concurs, cei mai numeroși, prin propunere, alții - merituoși cu toții. Este drept, dintre aceștia, unii, cu diplome de studii occidentale - nu se mai întorc în țară. Tot "în numele nenorocului"!, - mai ales cei din domeniul științelor exacte, al științelor naturii, al medicinii, preferă posturi în Canada, în Australia - puțini, foarte puțini, și în Franța - în situații materiale superioare celor din țară. Dar, iată, sînt unii care se întorc în România
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
-l făcuse să mă pună să renunț la fraza aceea, fără a-mi da vreo lămurire. Ulterior, cred că pricepusem, întorcând pe-o parte și pe alta fraza cenzurată. Așadar, la mormântul acestui poet atât de cultivat, dar care avu nenorocul să primească funcția detestabilă de cenzor, altceva nu găsisem... vreo amintire, vreun vers de-al lui, vreo replică memorabilă; ei, bine, nu găsisem altceva decât fraza tăiată, ștearsă, cu privire la teribila aventură chimică a materiei vii, supusă transformărilor pământești; așadar, între
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
un vultur ciocănind în geamul invizibil de după coaste, ca o vrabie albă, încarcerată într-o colivie de fier, încercând să învețe a zbura... Regretul de a nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta cunoaște serios lirica rusească, multe dintre ideile ei sunt interesante și destule ipoteze merită urmărite în analiza lor. De fapt, situația seamănă cu ceea ce autoarea însăși spune la un moment dat: "Și chiar dacă găseam pe
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
în această privință. S-ar putea ca ei să considere că nimic remarcabil, istoric sau cultural, nu desparte apele în noaptea cu pricina (sau, mă rog, în zilele, săptămînile ori lunile de dinaintea ei sau de după ea) și să răzbune astfel nenorocul lor de a nu o fi trăit, asemenea nouă. Sau să creadă că secolul XX a fost cuprins între 1914 și 1989, fiind, adică, unul dintre cele mai scurte și concentrate în evenimente. Chiar dacă se va întîmpla așa, și am
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
de răgaz se dăruia pasiunilor sale, botanica și lectura. I-a fost dat (și, mai ales, nerăbdătoarei sale soții, Maria) să aștepte nu mai puțin de 26 de ani pînă a ajunge, în septembrie 1914, rege al României. Și, spre nenorocul lui, s-a urcat pe tron într-un greu moment de cumpănă, la o lună după celebrul Consiliu de Coroană care a decis - împotriva dorinței unchiului său, regele Carol - păstrarea țării în neutralitate. În cei doi ani grei ai neutralității
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
comunism au însemnat restricții, frică, suferință, martiraj, nevoie de proces, de arhivă, de zi comemorativă, dar nu de tip victimologic, pentru că victima, încercând să recupereze o istorie neîntâmplată, face ea însăși victime. Cu toate îngrădirile, cu toată durerea, cu tot nenorocul, oamenii au descoperit în ei înțelepciunea de a se opri chiar lângă tragic, o știință aparte de a da preț vieții, de a gândi speranța, de a se proiecta în viitor. Dacă a fost și comuniune, solidaritate, acel "împreună", la
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
mi le explic decât prin aceea că d-sa a auzit, probabil, de noile legi cu privire la exproprierea bunurilor evreiești și și-a închipuit că pe moșiile mele ar fi rost de vreun chilipir. Că nu sunt evreu e, desigur, un nenoroc pentru dl Botta". Blaga a spus, cu vehemență, tot ce avea de spus și se retrage din scenă. Adversarul său insistă zadarnic, pierdut în fumul petardelor detonate cu efect. Ultimul episod în această înverșunată confruntare verbală îl reprezintă articolul lui
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
omul, acolo i se naște și Norocul lui; cît trăiește omul, trăiește și Norocul, pînă la moarte, cînd se sting amîndoi". Și urmează, desigur, poveștile despre această temă socotite mai caracteristice. Din nou, numai Dumnezeu și Sfîntul Petre pot schimba nenorocul omului în noroc. Și, firește, că astfel de întîlniri aevea se petrec frecvent în lumea narațiunilor populare. Șarpele casei, zînele cele bune sau spiridușul sînt, de asemenea, ființe suprafirești care veghează asupra destinului oamenilor, adesea, cînd este rău, modificîndu-l în
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
ca un disc răgușit... iar coardele sale vocale se aud ca o liră bântuită de grindină. Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de oglinzi concave, care au darul să denatureze iremediabil toate ideile, ce au nenorocul să ajungă din cărți până în mijlocul vidului. Vidul mai e mobilat și cu un creier redus la cantitatea neglijabilă a unei gămălii, ceea ce - veți recunoaște - nu este de nici o importanță." Inocentul "filosof" pentru care toate doctrinele și metodele își dau
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
un plan al realității terestre, joase, și unul al imaginației; între derizoriu și solemn; domestic și epopeic. Sub titlul prozaic oltețului 15, camera 305 ce deschide Ieudul fără ieșire se înșiră următoarele versuri, memorabile: „ca o amară, mare pasăre marină/ nenorocul plutește peste căminele de nefamiliști din/ strada oltețului 15.// aici nu stau decît cei ca noi. aici/ viața se bea și moartea se uită.// și nu se știe niciodată cine pe cine, cine cu/ cine și cînd și la ce
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
politică și voi acționa chirurgical dacă nu există performanță la ANAF În opinia prim-ministrului Ungureanu, faptul că, într-o perioadă în care fiecare liceu era interesat să își promoveze în structuri politice tinerii cu aptitudini profesionale, el a avut ”nenorocul de a fi premiant în toți acești ani”, se declară ”vinovat”. Nimeni nu te întreba dacă ești sau nu ești, supleant însemna că ții locul cuiva. Vot, dacă exista vreodată cumva vreun vot, era o chestiune strict consultativă, pur formală
MRU: Nenorocul de a fi premiant în liceu, vinovat de activitatea politică în UTC () [Corola-journal/Journalistic/23425_a_24750]
-
în toți acești ani”, se declară ”vinovat”. Nimeni nu te întreba dacă ești sau nu ești, supleant însemna că ții locul cuiva. Vot, dacă exista vreodată cumva vreun vot, era o chestiune strict consultativă, pur formală. Dar am avut, probabil, nenorocul de a fi premiant în toți acești ani, fost olimpic și olimpic internațional, ceea ce până la urmă se răzbună într-o asemenea chestiune: fiecare liceu era interesat să-și promoveze tinerii care aveau oarecare aptitudini profesionale, la nivelul anilor de adolescență
MRU: Nenorocul de a fi premiant în liceu, vinovat de activitatea politică în UTC () [Corola-journal/Journalistic/23425_a_24750]