41 matches
-
strugurii în vie Topindu-și mierea în lumină; De-aceea, rogu-te, mă iartă, Mi-e martor soarele și luna Și mâna mea cea vinovată Că nu te-a scris întotdeauna! Acum te uiți în ochii mei Ca o fecioară nenuntită, Nu mă-ntreba, eu știu ce vrei Și clipa noastră-i fericită... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Poezia nescrisă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară
POEZIA NESCRISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372707_a_374036]
-
clipei, de trecerea ei oarbă. Zăresc în jur o lume unde nu-i vânt și ger Cu mii de sori și fluturi în salbe împletiți, Din Ursa Mare vin doi călăreți și-un înger Purtând pe umeri, mantii din aștri nenuntiți. Mă-ndrept spre un lăcaș clădit din hiacint Și văd Copacul Vieții ce-atinge nemurirea, Iar lângă el, un Înger, cu aripi mari de-argint, Ce îmi vorbește blând cu gândul și privirea. “Te-am așteptat să scapi de zgura
NEPĂMÂNTEANUL CRAINIC de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378728_a_380057]
-
Strânge-n funii grele Arșița și vântul, Varsă apă vie Pe câmpia stearpă Și întreg pământul Spală-l și-l adapă. Fă să-i încolțească Iar în pântec rodul, Lacrima-Ți cerească Va curma prohodul Florilor ce-n taină Pleacă nenuntite Și corole-n doliu Mor nedespletite. Slobozește cerul Fă-l să strângă-n brațe Tot ce încă este Cu miros de viață, Iartă-mi stăruința De-a cerși-ndurare, Dar sfârșim de sete-n Drumul din hotare. Citește mai mult
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Despre lumea vie / [...] Ca o păpădie de sorți / Care se scutură / În morți” (Cântec). Cu versurile din Crini pentru domnișoara mireasă (1973) motivele sunt recontextualizate într-un univers de inspirație folclorică. Scenariile morții și ale înmormântării, mioritica moarte-ca-nuntă a celui nenuntit devin pretexte pentru ritualuri ambigue (coborârea în pământ, înghețarea etc.), adesea cu implicații cristice, dar în cheia unui misticism ciudat, crud: „Să bem vinul de nuntă, mirele a murit, / Mireasa a murit și ea, / Nuntașii toți / Sunt morți și în
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
era din Orașul de Floci, un târg ialomițean. „Cinstita - va scrie Mihai mai târziu - și din inimă prea iubita maica Domniei mele”, îi va face daruri bogate și o va socoti o veritabilă Doamnă, chiar dacă locul ei rămâne între „văduvele nenuntite”. Un „loc de văduvă” disputat Doamna Ilisafta (Safta) n-a fost cea dintâi care a părăsit Curtea lui Gheorghe Ștefan de la Szettin (Sczeczin) din Pomerania. Primul a plecat de lângă fostul Voievod, bolnav de podagră și cu resursele financiare împuținate, hatmanul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor pământești (de fapt era vorba de o reînhumare, căci, între timp, în 1517, Mănăstirea de la Argeș fusese terminată) ale Neagăi, mama lui Neagoe Basarab, văduvă - mai bine zis de două ori văduvă - văduvă „nenuntită”, întâi după Basarab ce Tânăr, zis și țepeluș (mort în anul 1482, „l-au ucis Mehedinții în satul Glogova”), tatăl natural - se spune - al lui Neagoe Basarab (născut tot în 1482, dar după moartea tatălui său), văduvă „oficială” apoi, poate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suflet” al vorbelor, poetul nu își poate găsi un rost în ordinea practică a lumii (Pe lumea-n treacăt), tot ce poate face sunt jocuri de vorbe, adică „mai nimic” (Numai el). În ordine spirituală însă, jocul de vorbe, „graiul nenuntit”, este singurul care poate cuprinde esența lumii (Vorbe din flori). Se ajunge astfel la tema esențială a poeziei lui N. - dorul de veșnicie, „harul nălucit”, „suferința nezăcută”, care îl îndeamnă mereu să caute în lume ceea ce nu pare că aparține
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
sufocă dulce-amar cuvintele pe care ți le-ai prins cercei în clarul lunii vreau să-ți fur boabele scurse din lacrima iubirii înșirate pe firul timpului să-ți dăruiesc un colier pe care să-l sorb să-mi stâmpăr visul nenuntit... Gara vieții ... mă pătrund cuvintele în liniile ce-mi traversează palma dincolo de ele simt cum puterea lor se revarsă în mine mi-am scuturat degetele și le-am adunat în vaza pumnului protejând calea ferată vagoanele inimii nu mai merg
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inel”. Sub regim de ipoteză, mai observ că schița de portret este cerută de statutul special și dramatic al Caloianului: ca și păstorul, păpușa de lut ce urmează să fie îngropată și plînsă „cu lacrămi de sînge” reprezintă un tînăr „nenuntit”. Logica invenției, în asemenea cazuri, este să fie sacrificat cel mai bun (moștenire mitică), tînăr și frumos. Sigur este că pe păpușile de lut care îl închipuiau pe tînărul Caloian erau înscrise trăsături fine, ca idealizare a victimei. Și Burada
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în toată regula. Asemenea practici, care vin de departe, s-au păstrat pînă în timpuri apropiate de noi. La ruși, dacă murea un tînăr neînsurat, era condus la groapă cu alai de nuntă; mai era sacrificată și o fată, încă nenuntită, pe deasupra. Se regăseau în viața „de dincolo” ca familie închegată. „La ucraineni, ca și la români sunt vornicei care umblă cu plosca cu vin sau rachiu dînd oaspeților să bea întocmai ca la nuntă. La români, mai mult încă, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
focuri de pușcă tot drumul pînă la groapă, datină caracteristică nunții. Iar la acestea se adaugă lăutarii, prezenți la moartea unui flăcău sau a unei fete mari”. Și la S. Fl. Marian se găsește consemnarea potrivit căreia, la moartea unui nenuntit, se tocmesc druște și vătăjei, pentru a da ceremoniei aspect marital. Ar fi „primul” strat din istoria alegoriei, punctul de plecare: morții nu i se dă nume, iar alaiul se desfășoară în chip de nuntă. Urmează al „doilea” strat, cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu are încotro, călăul de rând se apropie de condamnat și se aplecă să-i vadă fața. Se ridică și exclamă ca la o minune: — Doarme! Ridică securea și lovi. Exact, o singură lovitură și capul lui Radu, al logodnicului nenuntit, se desprinse de trup, sângele lui șuvoi uninduse cu al celorlalți trei, în timp ce trupul rămase lumii acesteia îmbrățișând butucul. Acum, grecii din mulțime povesteau despre o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul cel căruia a pus Irod să-i taie capul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amestecat prea multe vise. Au înflorit suspinele în luna mai odată cu salcâmii, curând, o să mă ascund în lacrimile florilor de tei. În urmă vor rămâne: un pas de-al tău ceascunde zborul neîmplinit în doi și-un murmur de mireasă nenuntit, în ciocul unui corb ce-l poate scrijeli pe țărmul unui dor, la marginea pădurii... O ultimă dorință aș avea: o dimineață în care tăcerea să fure roua de pe flori, picioarele să-i simtă mângâierea, singuratatea să fugă în cele
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
printr-un amalgam de practici în privința căsătoriei. După unele mărturii, sătui de ororile războiului, oamenii s-au căsătorit în pripă, după câteva săptămâni sau luni sau "vedere"11. Cu câteva lucruri în valiză, tinerii o porneau pe drumul vieții, adesea nenuntiți, numai cu formalitățile îndeplinite la starea civilă, cu certificatul de certificatul în buzunar și cu speranța că lucrurile importante pentru familiei, în special problema locuinței, se vor rezolva de la sine. Câțiva ani încă lucrurile au continuat să se desfășoare conform
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
renunțat la perspectiva măritișului din dorința de a împărtăși soarta tatălui ei : Sărmana, jalnic, greu s-a prăbușit, așa/ Cum nici puteam să cred că-mi va fi dat s-o văd,/ Purtând de grijă unui orb, cerșind mereu,/ Rămasă nenuntită, vai, la vârsta ei,/ Pe drumuri, prada orișicui. La dramaturgul român, Antigona însăși îi arată lui Oedip cât de mult a suferit și cât de dramatic s-a schimbat existența ei de când a pășit pe drumul pribegiei. Ea speră să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la brad. Pentru a se evita tăierea unui pom întreg obiceiul se reduce la o creangă, ce este împodobită cu zaharicale și turtițe ce se împart la pomana mortului. Bradul se folosește în cazul în care cel care moare este nenuntit, necăsătorit, iar uneori fetele nemăritate sunt îmbrăcate la moarte în rochie de mireasă, înmormântarea fiindu-le în același timp și nuntă. Dacă cei din familie nu mai au lacrimi, dacă acestea le-au secat, angajează ca și strămoșii lor romani
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]