9,222 matches
-
transrațional este cel ce se află dincolo de limitele rațiunii. Să comparăm Zarecie - un loc transriveran, cu Zadonșcina - spațiul de dincolo de Don. Faptul că în descântece și vrăji limbajul transrațional este dominant, dislocându-l pe cel rațional, reprezintă dovada certă a neobișnuitei sale puteri asupra conștiinței și dreptului său incontestabil la existență, deopotrivă cu limbajul rațional. Însă există o cale de transformare a limbajului transrațional în unul rațional. Dacă am lua un singur cuvânt, ceașka (ceașcă), să zicem, noi nu știm ce
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
născut. Telefonez acuma. - Eu mă duc să iau aer... În scuarul mohorât al spitalului se plimbau pisici. De după colț apăru Ștein... - Ei, te felicit. - Mulțumesc, bătrâne, mulțumesc. Chiar acum i-am trimis Lenei un pachețel...Sunt într-o stare, nu știu cum, neobișnuită. Ar trebui să bem ceva cu ocazia asta. "Vezi să nu - îmi zic - de ce-aș bea cu tine?... Numai necazuri am". Nu voiam să-l amărăsc. Nu m-am apucat să-i spun că puștiul lui e trecut la
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
ani. Eu am intrat atunci în contact cu această respirație occidentală și acest lucru s-a sedimentat în mine. Mai adaug un amănunt: la șase ani eram îndrăgostită de Stravinski. Mă laud cu chestia asta. Mi se pare un lucru neobișnuit! Și atunci este normală această chemare a mea spre modernism și mai nou spre... postmodernism! M-ai întrebat la început la ce lucrez sau despre ceea ce am de gînd să fac: ei bine aici la "Solitude" lucrez la o carte
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
adâncită a vieții, ale cărei aspecte știe să le rețină și să le utilizeze în scopuri artistice. Observator atent, d. Dinu Pillat a reținut un material bogat, colorat, divers, frapant. Iată de ce personajele cărții sale, adunate între coperțile romanului, sunt neobișnuit de animate, deși notația sobră a scriitorului nu ne-ar fi îndrituit să credem la început, cât de halucinant de vii și pregnant umane, ni se vor impune, în curs de lectură. într-adevăr, scrisul lui Dinu Pillat e stringent
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
cod parcă al gravitației ("gravitația argheziană", la care face trimitere Vladimir Streinu), imaginarul pamfletar se prezintă, în consecință, ca un spațiu ficțional complex, ale cărui linii de forță surclasează un real bulversat, supus, printr-un discurs coroziv, deriziunii și unor neobișnuite mutații (în ordinea semnificațiilor și a reprezentării deopotrivă)". Negativismul nu e descărnat, vid, ci umplut de materie estetică densă, conducînd la viziunea unei lumi fără îndoială abjecte, deformate, mincinoase, o mundus adversus, salvată însă expresiv, prin mijloacele artei. Ardoarea nimicirii
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
pînă în trapeza din munți a despotului caldă încă și acolo era ruptă și împărțită cu sare scoasă din Zrnovo. - Toți suntem zidari - îi spunea deobicei lui Leandru, la cină, bunicul Cihoric - doar că nu ne e dată o marmură neobișnuită pentru zidire: ore, zile și ani, iar visul și vinul sunt mortarul. Toți suntem zidarii timpului, alungăm umbrele și prindem apa în buric; fiecare își zidește din ore casa sa, fiecare își înalță din vreme prisaca sa și-și culege
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
putea într-adevăr ajuta fata să uite de nevoință. Căută s-o încredințeze că trebuie să trăiești repede fără a te uita în urmă, seară de seară se plimbau de-a lungul lacului și el se străduia să-i predea neobișnuita lui virtute ascunsă. Despina, căci așa se numea fata, se dovedi un învățăcel desăvîrșit, iar zilele cînd se petrecuse nenorocirea cu santura cu coarde încinse fură repede uitate. Aruncă instrumentul pentru totdeauna, la fel cum Leandru cam tot pe atunci
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
o basma. N-aș fi știut că tinerii erau țigani dacă n-ar fi fost Însoțiți de femeie și dacă n-ar fi vorbit tot timpul, tare, pe țigănește. Cu stewardesele comunicau Într-o engleză corectă, dar cu un ton neobișnuit de autoritar. După ce trecuse ora mesei și cărucioarele cu mâncare și băuturi dispăruseră, glasul unuia, interpelând o stewardesă, m-a făcut să tresar: „Give me a tea, please!” A fost apoi povestea cu strănutatul. Eu stăteam În spatele femeii, pe scaunul
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
este cel mai feminin atribut al experiențelor traversate, într-o viață, de femei. Chiar și jocul lui Victor Rebengiuc se încălzește, se înseninează în metamorfoza personajului său. Comicul se accentuează și el într-o poveste ce devine de două ori neobișnuită, fie doar și prin simpla înfățișare a "instrucției". Disperarea din cele două texte rămîne la fel de acută și de răvășitoare. Dramele, în fondul problemei, sînt aceleași, numai formele pe care le comportă masculin/feminin-ul creează variante, nuanțe dar nu modifică
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de Macedonski și dezvoltat plenar de Arghezi, își are capătul de drum în Nichita Stănescu, la care regăsim, uneori de nerecunoscut, "prelucrate", ca și originale, toate formele curentului, de la sugestiile simboliste de început la metafora bizară a avangardiștilor. Cel mai neobișnuit lucru este că acest final glorios al simfoniei moderniste a părut (și mai pare) o renaștere a poeziei noastre după colapsul realist socialist. Remake-ul (cum l-a numit Cărtărescu) modernist a fost interpretat ca un pionerat. S-ar crede că
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
lucrat de el. Stilul lui mă duce cu gîndul la Dragoș Buhagiar din ultimele două concepții, Alchimistul și Baal. Se poate să mă înșel, iar cei doi să nici nu se cunoască. Vutcariov vine cu un soi de luxurianță autentică, neobișnuită, mimată pînă acum în teatrul pentru copii. Vine cu materiale consistente, bogate ca textură și ca mesaj. Vine cu recuzită elaborată, cu mici piese minuțios lucrate și firesc introduse în imaginea spectacolului. Fiecare personaj este gîndit cu atenție, costumat și
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
dar nu în intervalul unei săptămâni. Uimițiune! Să vezi că nu vezi, și cum să nu crezi? I se pune analistului în chipul cel mai firesc întrebarea: cum au dispărut baronii? Elementul climatic se elimină, cu toate că luna februarie a fost neobișnuit de geroasă. În mod sigur, nici un baron n-a rămas fără căldură în noua sa vilă, nu s-a debranșat și nici debranșat nu a fost. Nici un meteorit - nu neapărat pe măsura celui siberian, dar măcar de mărimea unui ou
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
halte leneșe prin sate ocolite și încinse și gări solitare. Acesta a fost drumul pe care mama și cu mine l-am străbătut de la șapte seara, pe 18 februarie 1950, într-o sîmbătă - în ajun de carnaval -, pe un potop neobișnuit în anotimpul acela și cu treizeci și doi de pesos bani gheață ce ne-ar fi ajuns anevoie să ne putem întoarce dacă nu vindeam casa în condițiile stabilite. Alizeele erau atît de turbate în seara aceea, încît în portul
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Pavel Șușară Televiziunea Română a difuzat de curînd, în mai multe rînduri, un film cu totul neobișnuit, unic pînă acum, realizat în colaborare cu Fundația Culturală Română și dedicat pictorului Corneliu Baba. Filmul se numește Un artist și secolul său - Corneliu Baba, iar echipa căreia i se datorează acestă producție remarcabilă este compusă din: Lucia Hossu Longin
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
importante dimensiuni sociale și economice. Și pentru prima oară după mai mult de cincizeci de ani, dacă nu cumva pentru prima oară pur și simplu pe aceste meleaguri, reveria artistică este pe cale de a naște unul dintre fenomenele cele mai neobișnuite și mai ambițioase. Amănunte, la ediția viitoare.
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
acolo nu s-a pomenit niciodată să crească ciuperci, a răspuns femeia. Căutătorul de minuni vorbea pe un ton autoritar. A făcut-o să amuțească pe Vicenta, apoi și-a rotit privirea pe deasupra celorlalți. - Ați mai auzit de alte lucruri neobișnuite? Într-un târziu, Ramirín și-a dres glasul și a început să vorbească. Își sprijinea mâinile în bâtă și se încorda pentru a da mai multă greutate cuvintelor. Vorbea de parcă ar fi recitat, pe un ton ascuțit, asemănător cu o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
puțin mâna în care o ținea. - Ei l-au văzut, iar tu nu. Cum poți fi atât de sigur că se înșeală? Străinul s-a uitat la soția lui descumpănit. - Chiar tu le-ai cerut să-ți povestească despre lucruri neobișnuite, a adăugat ea. Nimeni altcineva decât tu. - Bine, bine, a răspuns el sec. Eu nu încerc să arăt decât că, de multe ori, simțurile ne înșeală. Toate astea mă făceau să mă bucur acum nespus că aveam prilejul să urc
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau curiozitatea o mulțime de lucruri: mărimea neobișnuită a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
uit înapoi, adică cu mai mult de treizeci de ani în urmă, pentru a vedea în ce condiții am ajuns să mă întâlnesc cu România și să mă interesez de ea, pot spune că datorez acest fapt unor împrejurări oarecum neobișnuite. Fusesem numit atunci director al Muzeului Artelor și Tradițiilor Populare din Franța, de către André Malraux, și am vrut să organizez un congres al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor. Or, președintele acestei societăți era Mihai Pop, foarte mare lingvist și
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia acestei mișcări n-a scăpat complet de presiunile ideologice venind de la partidul comunist. De unde, o mișcare cu totul diferită, care nu cunoaște dezvoltări neobișnuite, dar e foarte demnă de interes, de reîntemeiere, cu crearea de noi mănăstiri, în condiții de pustnicie. Nu știu ce viitor poate avea această mișcare, dar o semnalez, ca să arăt, totuși, cât de profunde sunt conflictele generate, pe de o parte, de
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
jumătate nemuritor. Orb și surd. Neputincios. Viu. Murdar de seva și durata vieții. Ca voi." Acesta este un foarte scurt fragment din textul lui H.-R. Patapievici pus pe hîrtie la solicitarea regizorului Alexandru Dabija pentru un spectacol extrem de special, neobișnuit la noi, cu esențe elitiste realizat la Teatrul Act de pe Calea Victoriei. De la ideea realizării și pînă la cel mai mic detaliu al formelor și nuanțelor, București nicăieri este un atac dur asupra conștiințelor, asupra eului laș și nepăsător al fiecăruia
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
în cronica sa din "Salon", caracterizând astfel în genere personajele lui Bellow - un profesor devenit celebru ca urmare a publicării unei cărți filosofice extrem de inteligente care nu face altceva decât să-i popularizeze cursurile și cu care va înregistra un neobișnuit succes. Nu doar celebru devine însă Ravelstein, ci și foarte bogat, reușind astfel să-și satisfacă cele mai costisitoare dorințe. Ideea și imboldul scrierii acestei fenomenale cărți, asupra căreia nu ni se permit decât indicii vagi, i-au fost insuflate
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
Caballé, José Carreras, A. Gaudi. Cultivând deopotrivă discursul realist, cât și inserturile mitice ori chiar psihologice, romanul câștigă enorm și prin muzicalitatea limbajului, capacitatea de poetizare a cuvintelor din limba vorbită. Biografia autoarei (căsătoria cu un... unchi) dă substanță unei neobișnuite introspecții din punctul de vedere al unui anti-erou-femeie (tente anna-kareniniene, drame, tentative de sinucidere...), cu victoria - în cele din urmă - a vieții și purității. Stilistic vorbind, Piața Diamantului conține monologuri juxtapuse, atât de bine cizelate încât pot fi scoase din
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
care îl citește absorbit cu totul, într-o manieră originală, ca însăși apariția lui la capătul podului. Capul se mișcă odată cu ochii, de la stînga la dreapta, pe rîndurile articolului. Ziarele de deasupra nu se clintesc în acest du-te vino neobișnuit. Parcă este carul unei mașini de bătut. Dacă nu înțelege un cuvînt, se oprește. Dacă l-a greșit, revine. Cititorul de ziare l-a alungat pe vînzătorul din el. Nimeni nu-l deranjează, nimeni nu-l întrerupe. Căldură mare, praf
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
înțelege că nu e nimeni de la gaze. Pleacă pe alee, spre casă, bombănind în continuare. Este, iarăși, liniște. Nu pentru multă vreme. Dintr-o grădină superbă, în trepte, se văd niște maci uriași, cu tijă enormă și cu o floare neobișnuită. Solemnitatea lor este întreținută de o femeie nobilă în vîrstă. Macii o ocrotesc. Îi mai văd doar mîinile zburînd prin aer. Pleacă de lîngă ei, ajunge la poartă, se uită la dansul ciudat al ființei de pe stradă, se întoarce, le
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]