2,172 matches
-
în funcție de afinități programatice, exponenții noului curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un alt comportament artistic și să recîștige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. Despre monumente și eroi (I) Este bine cunoscut faptul, și asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentală este stăpînită de un sindrom căruia
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
care îl hăituiește. El e Oto. Până la urmă toată lumea își primește oasele, dar ele nu sunt deloc gustoase. Doi oameni cu un simț al mirosului normal se refugiază undeva sus, dar nu destul de departe, încercând să scape de duhoarea sufocantă, neobservată de cei care nu simt. Dar putoarea, cu vechile ei complicități și conivențe, exercită o forță de atracție mai puternică decât legătura spontană dar precară asigurată de aerul curat. Cuplul se desface înainte de a exista. Crina Mureșan și Mariana Dănescu
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
tranziție este mai degrabă un roman al tranziției decît un love story. Confesiunile întretăiate ale celor două personaje (Ligia și Popeye) sînt un excelent aide-mémoire al istoriei noastre recente. Amintirile celor doi îndrăgostiți înregistrează cu luciditate aspecte ale revoluției trecute neobservate sau uitate în frenezia zilelor care au urmat după istorica zi de 22 decembrie 1989. Își amintește Ligia: „Într-o zi l-am văzut la o adunare pe Arpad cel tînăr, cel care mă violase. Vorbea foarte frumos, spunea exact
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
ieșit iubirea în față / ca o lumină de faruri la vânătoarea de iepuri..." Cam atât! În aceste condiții, eu unul îl regret pe acel Coșovei care obișnuia pur și simplu să fie. Semnată de altcineva, această carte ar fi trecut neobservată. Traian T. Coșovei - Vânătoarea pe capete, Editura Libra, București, 2002, 98 pag., 55000 lei
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
abia de către Ibrăileanu (care, tipărindu-i în revistă opera, i-ar fi scurtat-o cu o treime din pagini) și Lovinescu (care-l socotea, în 1928, încă nepătruns în "conștiința publică"). Cei 155 de ani de la nașterea sa au trecut neobservați, ceea ce poate să însemne că, după interesul remarcabil pe care critica interbelică i l-a arătat, Hogaș este din nou un scriitor ignorat. Receptarea lui tardivă, între războaie, nu e scutită de ciudățenii. Prozatorul pare inclasabil criticilor din noile generații
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
întotdeauna încape într-o prefață - despre omul din spatele scriitorului pare, inevitabil, să fie echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
lumea literară de la noi află cu mereu proaspătă perplexitate că delicatul poet Ioan Morar este una și aceeași persoană cu "academicianul" Ioan T. Morar, neobositul animator al tuturor reuniunilor mondene cu ștaif. Omul public Ioan T. Morar nu poate trece neobservat. Aflat mereu în apropierea microfoanelor și în centrul atenției, îmbrăcat în tricouri și cămăși fistichii, oricînd dispus să-și pună în evidență bicepșii, posesorul unui umor inepuizabil, stîrnește hohote de rîs la fiecare replică pe care o rostește. Nu cred
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
ei, în vreme ce toți ceilalți se mișcau de colo-colo, zgribuliți în răcoarea dimineților, în așteptare. Singură, ca fără gânduri pentru lumea aceasta, grija ei părea să fie să nu stea în drumul nimănui, să nu i se dea atenție, să treacă neobservată, să nu bage nimeni mâna în buzunar pentru ea, ca s-o miluiască. Am întrebat-o de ce rămâne înadins stingheră și de ce parcă se înfricoșează de bănuțul primit? Haina ei subțire de tot, cu aspect de carton putred, gata să
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
ei acceptau cu voluptate și umilință (ASCEZA)/ vedeam în el voința divină, învățătura revelată./ îi pândeam pe ceilalți: mi-era teamă de răutatea,/ de insectarele, de neștiința lor sacră./ aș fi urlat și blestemat, au plecat./ fiara coborî de pe plantă neobservată./ O cunoscusem: trăisem cea dintâi experiență adevărată./ am încercat să plâng, n-am izbutit./ voiam să mă sinucid, n-am făcut-o./ soarele se scufunda în calcarul translucid al dealului./ dealul sub mine lumina". Nimic obscen în evocarea directă a
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
că sensibilitatea vorbitorilor (determinată poate de modul de abordare a greșelilor în școală) e mai puternică în cazul substantivelor (formele considerate neliterare atrag atenția și nasc polemici, ca în recentele discuții despre pluralele cireși și căpșuni), în vreme ce variațiile verbale trec neobservate sau cel puțin sînt tolerate mai ușor. În asemenea cazuri norma e în orice caz greu de stabilit și evoluția greu de anticipat: se poate să dispară una dintre forme, să se păstreze ambele în variație liberă, sau fiecare să
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
fruntea partidului. Prin purtătorul de cuvânt, se dădea impresia că pagubele sunt minime și că lucrurile se vor aranja de la sine. Deșartă iluzie! Nu se vor aranja deloc, iar Partidul Conservator are toate șansele să dispară de pe harta politică la fel de neobservat pe cât a apărut. Nu trebuie scăpat din vedere că în jurul lui Voiculescu s-au adunat oameni cu o anumită greutate economică: investitori, patroni, directori, intelectuali fără operă, dar cu bună știință a relațiilor sociale, profitori ai mișcărilor de bursă și
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
context, cum detalia însuși Sergiu Celibidache. Iar aceasta numai în cazul în care "chimia" - să o numim așa - evenimentului, dacă "reacțiile" de ordin muzical artistic se petrec, dacă muzica se ridică deasupra sunetelor. Sunt evenimente importante, consistente, care trec aparent neobservate și sunt momente care stârnesc entuziasmul "de moment", spectaculos, percutant, al publicului; ...un entuziasm ce poate fi uneori determinat de cauze extra-muzicale, având în prim plan dinamica quasi-rebarbativă a masei sonore, viteza excesivă uneori uluitoare privind derularea momentelor partiturii, iar
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
în servicii, platforme și programe care vor crea o fereastră în viețile și viitorul a miliarde de oameni” Din „Mapping the Future with Big Data,” iulie-august 2013. De ce este în top 10: Lumea a ajuns într-un punct important, dar neobservat, între 2008 și 2009, atunci când numărul dispozitivelor (al senzorilor, telefoanelor și al computerelor) conectate la internet au depășit numărul populației. În 2020, când un număr estimat la 7,6 miliarde de oameni vor exista pe Terra, vor fi 500 de
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
Ca și Cehia, Ungaria, Polonia, țări căzute sub ocupația sovietică, și România fusese practic evacuată cu totul în afara civilizației europene, modul în care se instrumentaseră aceste devastatoare demersuri (ca și abominabilele efecte asupra popoarelor din răsăritul Europei) trecea cu totul neobservat pentru intelighenția Occidentală. Ba mai mult - așa cum atent observa Tony Judt - rusofilia intelectualității franceze atingea apogeul tocmai „în perioadele de maximă cruzime a regimului: 1935-1939 și 1944-1956. Scriitorii, profesorii, artiștii, învățătorii și jurnaliștii îl admirau adesea pe Stalin, nu în ciuda
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
0 Comments Posted byon 21 Sep 2008 under Baruri / Cafenele O petrecere mega privată cu muzica nu-disco, down-tempo și cosmicdub. Locația este pe masura evenimentului, având un design deosebit. Organizatorii au pregătit câteva piese care cu siguranță nu vor trece neobservate. În încheiere nu pot să vă spun decât că vor fi “free candies for the ladies” și binenteles “All fetishes are welcome”. Sursa: M-news.ro
Blog Iasi4u - Part 2 [Corola-blog/BlogPost/94585_a_95877]
-
mai mult sau mai puțin reușite? a țarinilor mele, cu începere de prin 1970. Înainte de volum, debutasem timid în presa literară centrală cu trei-patru poeme diluate și tot atâtea articole stângace, dar cu o notă personală care nu a trecut neobservată. Degustătorii de artă literară erau și atunci ca și acum puțini, răzleți, dar foarte rafinați (paranteză: nu la inteligență stă prost românul, ci la gust și mai ales la caracter). Când mi s-a părut că încercările mele lirice pot
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
să-ți intitulezi cartea, simplu, Poezii, ca Eminescu?" Nici mai mult, nici mai puțin! Am avut acel curaj, într-o perioadă când titlurile erau cât mai sforăitoare, dar la nimic nu mi-a folosit: culegerea din 1977 a trecut aproape neobservată. Undeva greșisem. Abia acum știu unde: formula aleasă era cea tradițională, cu vers muzical, cu ritm și rimă, pentru că așa gândeam, așa simțeam; însă era depășită. Ca Pat Boone, ba chiar ca Elvis, intonam un cântec armonios, melodios, într-o
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
că-i ducea dorul, Dona Carmen Ruiz Onetti. Kiki, iubito, de ce nu vii acasă ? Dar Kiki se obișnuise să trăiască la Paris. De ce să plec din Paris, mamă? Ce să fac, ce să caut la Buenos Aires ? Aici, măcar, pot trece neobservată și atunci cînd te cunoști cu toată lumea. Acolo ? Acolo sunteți voi, orașul acela nesuferit cînd plouă, orașul acela nesuferit cînd iubești, orașul acela nesuferit cînd mori. Totul mi se pare agasant dacă ar fi să mă întorc acasă - care casă
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
fi rămas în Itaca. Ar mai fi multe de adăugat, voi încerca să le rezum în puține cuvinte: a scrie într-o limbă exilată, desțărată, diasporică - chiar dacă publici în țara unde ea e vorbită și unde ceea ce scrii nu trece neobservat - e, pînă la urmă, a scrie tot pentru tine, sau poate pentru cîțiva prieteni, pe care-i imaginezi citindu-te în actul doar pe jumătate conștient al "ficționalizării" citititorului care va fi înscris, volens-nolens, în text. Metafora cu Lumea Cealaltă
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
mai puțin decît într-o paranteză. S-ar putea spune, glumind numai pe jumătate, că Ion Vartic adoptă în acest caz atitudinea dandy-ului spiritual de tip Brummell. Ideea simplicității vestimentare care i-ar fi permis dandy-ului să treacă neobservat este transpusă acum, la nivelul discursului critic, într-o deloc întîmplătoare discreție a indicațiilor parantetice și frecventelor note de subsol. Acestea adăpostesc, uneori în mai mare măsură decât corpusul textului propriu-zis, subtile chei hermeneutice și chiar rezolvări interpretative originale, tot
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
considerente, nu știu ce, încât ajung să fie o piedică-n calea științei” (CORV 74). Ca în cazul oricăror clișee, există tendințe individuale: nu toți le folosim în egală măsură, nu toți avem aceleași automatisme. Oricum, cred că nu știu ce trece mai ușor neobservat tocmai prin perfecta lui absență de „sens propriu”: supărătoare și comice sînt mai ales clișeele care par să spună ceva (introducerea unei consecințe, a unei explicații - deci, care va să zică ; cererea de confirmare - nu?, nu-i așa), angajîndu-l pe interlocutor. Vag și
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
roman pentru tineret, Seri albastre, îl făcuse scriitor popular pe Costache Anton, concurent redutabil al unui C. Chiriță, cu Cireșarii săi. Acum, în schimb, o carte de factura celei discutate, în care a învestit atât de mult, trece ca și neobservată. Capriciile receptării! Costache Anton, Țarcu, Editura Cartea Românească, București, 2002, 432 pag.
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
ea face parte și pe care o reprezintă în mod exemplar. Prezența ei firească în actualitatea culturală și artistică românească, dar și interesul constant pentru tot ce se petrece în fenomenul artistic european, și nu numai, nu putea să rămînă neobservată și de la distanță. Ea a fost răsplătită chiar de către Consiliul Europei cu titlul de Femeia europeană a anului, iar această recunoaștere a găsit-o exact acolo unde trebuia, adică în plină activitate fizică și mentală, într-o efervescență a cercetării
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
un discurs al lamentației de elev singuratic pălind nu atât în vreun “liceu-cimitir” cât în peripluri de romanță, - “plimbări bolnave” - sub ferestrele iubitei ori pe cheiuri cu lumini stinse, înviorat totuși de o imaginație destul de îndrăzneață, care n-a trecut neobservată de exigentul E. Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventa de pe vremea liceului și care îl va caracteriza mai târziu și definitiv în formula “miliardarul de imagini”. Căci scrisul junelui aspirant la aureola poetică atrăgea atenția, încă de pe atunci, tocmai asupra
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Cristian Teodorescu Omul devine liber atunci cînd se hotărăște să fie liber!” scrie Lucian Pintilie în bricabracul său de la Humanitas. O frază simplă, care poate trece neobservată în cartea asta cu de toate. De cînd am fost la lansarea de la Krețulescu pînă în momentul în care scriu aceste impresii am tot stat de vorbă, în pauzele de lectură, cu unul și cu altul despre ceea ce aș numi
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]