1,301 matches
-
7 în la minor. La Leipzig, 1924, apare Cvartetul de coarde op.10 de Ionel Perlea (1970). Atât cvartetul de Rogalski, cât și cel compus de Perlea se caracterizează printr-o modalitate concretizată în limbaj și formă, într-o rigoare neoclasică sub raportul conciziei și unității ciclului de mișcări. Suplețea scriiturii instrumentale și eficiența detaliilor sunt alte calități ale celor două compoziții. Ele dezvăluie predilecția autorilor lor pentru climatul liric, pentru avânturi romantice și zvâcniri de umor. Aceste cvartete s-au
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
4 de Mihail Andricu (1894-1974) marchează orientarea către adâncirea unui filon emoțional românesc și spre obținerea unei facturi instrumentale profund înnoite. Elemente ale cântecului și jocului popular, străine de orice înfloritură, mai mult doar sugerate într-o manieră nonromantică și neoclasică, sunt înveșmântate în armură cu miresme proaspete. Prin 1930, Mihail Andricu realizase o mutație de ordinul concepției compoziționale. Cvartetul în la major, op.14 acreditează nu numai un stil cameral distinct și cameral, ci și o modalitate inedită de tratare
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
o mutație de ordinul concepției compoziționale. Cvartetul în la major, op.14 acreditează nu numai un stil cameral distinct și cameral, ci și o modalitate inedită de tratare a unor forme tradiționale. Aparent, lucrarea se înscrie în genul de divertimento neoclasic. În realitate, el ocolește ideea conflictului dintre entități tematice, în favoarea valorificării în forme de rigoare clasică tocmai a acelor substanțe tematice intuite și găsite de el. Părăsind orbitele cvartetului post romantic de specificitate universalistă, Andricu creează pe calea sintezei un
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
Dragoș Bucurenci Pe Unter den Linden, strada cu tei din Berlin, se află un edificiu neoclasic a cărui eleganță sobră m-a făcut să mă opresc o clipă pentru a-l privi mai bine. Două drapele străjuiesc la stânga și la dreapta fațada ritmată de o colonadă dorică, adusă parcă din vechiul Pelopones, dar redusă la dimensiuni
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
nevoia să aflu povestea din spatele memorialului. Neue Wache, pe românește Noua Gardă, a fost ridicată din ordinul regelui Friedrich Wilhelm al III-lea cu un scop foarte practic, acela de a adăposti detașamentul de gardă al palatului prințului moștenitor. Linia neoclasică i se datorează arhitectului Karl Friedrich Schinkel. În 1931 a fost dedicat celor căzuți în războiul mondial. Naziștii l-au integrat firesc în marșurile lor (de fiecare dată când un general german era ucis, procesiunea funebră făcea o scurtă oprire
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
micii așezări acum părăsite - dintr-un motiv cam obscur, legat de focurile care ard sub pămînt - este de-a dreptul maiestuoasă pentru America provincială și are un aer pe cît de istoricizant, pe atît de imprecis. Clădirile sînt în stil neoclasic sau baroc, dar, odată intrați, descoperim repede pivnițe și galerii unde întîlnim roți de fîntînă și scări de lemn, dar în care funcționează, din cînd în cînd, și lifturi. Nu lipsesc sunetele de sirenă, care nu anunță bombardamente, ci treceri
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
romantismului, perioadă în care unitatea stilistică dominantă până la acea dată sub egida titulaturii de Romantism muzical european se divide în mai multe direcții: (1) continuatorii romantismului (încă romanticul Anton Bruckner, postromanticii Richard Strauss, Gustav Mahler, tănârul Arnold Schönberg), precum și nostalgici neoclasici (Johannes Brahms, Max Reger, César Franck, pe linia muzicii instrumentale), (2) contestatarii veriști (Ruggiero Leoncavallo, Pietro Mascagni, Umberto Giordano, Francesco Cilea și Giaccomo Puccini, pe linia muzicii de operă) și (3) contestarea romantismului pe linia ideologiei impresioniste (Claude Debussy, cu
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ geografic - perioada rusă, a doua, printr-un corelativ estetic-stilistic - perioada neoclasică, și o a treia, printr-un corelativ pur tehnic - perioada atonală. Este evidentă și aici o focalizare tot mai mare, în „trepte” succesive, pe termeni cu semnificație tot mai restrânsă și mai concretă. În situația ambilor compozitori, nu mai poate
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
succesiune de contextualizări stilistice, acestea fiind văzute fie ca tipologii ale organizării tonale (atonal, dodecafonic, serial) și, implicit, ca tehnici de scriitură, fie ca un amestec „eclectic” între tipologii de atitudine avangardistă, estetică și organizare tonală (perioada baletelor rusești, stilul neoclasic și atonal). Același model de atitudine îl putem remarca - însă într-un context cronologic mult mai comprimat - prin „conversia” pan-serialismului în tehnica muzicii stocastice a lui Xenakis. Un ultim (al patrulea) model al concepției stilistice, încadrabil în „săgeata” evolutivă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și el ce a fost pe respectivul amplasament în urmă cu câțiva ani. Mai există în București locuri în care, un răgaz de reflexie îți poate aduce fiorii întâlnirii cu istoria. Privind, să zicem, Palatul Băncii Naționale, construit în stil neoclasic de Albert Galleron și Cassien Bernard, între 1883 și 1885 îți poți imagina pentru o clipă că exact în acel punct au stat și s-au bucurat de aceeași priveliște Eminescu sau I.L. Caragiale, în drumurile lor spre redacția ziarului
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
fosta reședință a fruntașului liberal G. Vernescu, construită după planurile arhitectului Ion Mincu și dată în folosință în anul 1889) și Casa Monteoru (terminată în același an, după schițele aceluiași Ion Mincu). De altfel, tot acest București monumental, de tip neoclasic sau ,Art Nouveau"datează din anii care au premers sau au urmat intrării în secolul XX. Un excelent prilej pentru întoarcerea nostalgică în lumea capitalei din anii în care totul era de inventat și de construit îl constituie apariția celor
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
deci în plină maturitate: I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternități de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădină între ziduri (1919). ÎI Tradiționalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Argeș în sus (1922). Satul meu (1925). Biserică de altădată (1925). Limpezimi (1928). III Neoclasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-un vers, (1935-1936). Nu fuseseră, bineînțeles, atunci incluse: Umbră timpului (1939). Împlinire (1940). Cumpănă dreapta (1941-1944), scrise după 1937. Din punct de vedere autobiografic însă
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
ce mă privește, mi-am confecționat, în ultimii zece ani, un dezabuzat hobby mediatic din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și fără speranță, la dinozaurii cu picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector, acum? Nu vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
devină soț (în ^66, în Mexic, după multe tribulații, Ponți fiind căsătorit). Căutăm un tată, un amant, un soț, un ghid. Carlo a fost toate la un loc"... Treptat, bruna plină de sex-appeal s-a retopit într-o elegantă "frumusețe neoclasica", paradoxal și "populară" și "sofisticată", exploatabila pe orice piața cinematografică (inclusiv hollywoodiană). În ciuda tuturor speculațiilor, "fericirea familială" a Sofiei Loren a fost și este o realitate. În ^68 i s-a nascut primul fiu, Carlo, (care e un dirijor cu
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
Au lipsit marile, foarte marile personalități componistice ale sfârșitului de secol. Cele acreditate. Chiar și dimensiunea, valoarea acestora devine relativă în contextul unor atitudini, a unor opțiuni stilistice dintre cele mai diferite. Mulți accepta o comoda cantonare în estetici romantice, neoclasice, expresioniste, în formularistici de tip ethno ce presupun gesturi și mai puțin atitudini, mai putin motivații profunde. Există și justificări. Drumul către public se obține pe cai știute, pe cai bătătorite. Puțini, în zilele noastre, își permit luxul - mă exprim
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
le conferă dimensiunea atât de umană a creației; de această dată în compania surselor electronice. "Undecimum", de Ștefan Niculescu, este opera marcată de un academism ce se apleacă asupra izvoarelor bizantine ale muzicii noastre; distingem ecouri ce amintesc de structurile neoclasice ale lui Paul Constantinescu. Horia Andreescu, în compania "Virtuozi"-ilor săi, i-a găsit dimensiunea de adevăr, de măreție. La pupitrul Filarmonicii bucureștene, Cristian Mandeal în "Cantico I", al slovenului Lojze Lebic, dezvăluie vehemență coerentă, deloc provocatoare stilistic, dar autentică
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
aproximativ 2500 de membri ai Uniunii Scriitorilor, 1050 au fost trimiși pe front, în linia întîi, unde 204 au murit chiar în primele luni de război. În continuare, Mihai Zamfir trece în revistă cîteva aspecte ale "producției artistice" totalitare. Simplitatea neoclasica, prin care se urmăreau nu doar "pioase deziderate pedagogice", ci și țeluri de proslăvire a dictatorilor și de înjosire a "sclavilor" creatori care-i slujeau: "în neoclasicism, ei (dictatorii, n.n.) își regăsesc spațiul spiritual convenabil, adică spațiul în care stăpînul
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
după rețete bine stabilite de autoritatea critică; pe scurt, o artă impregnata de sistemul regulilor și al ierarhizării, atît de scump societății structurate piramidal". Un exemplu oferit de eseist: "Sinistra clădire ce domină de cîțiva ani Bucureștii, monument caricatural dar neoclasic, arată în ce măsură toți dictatorii din lume seamănă între ei, fără ca reflexul artistic al preferințelor lor să varieze în mod semnificativ". Figurativul e preferat de totalitarism stilizării sau abstracțiunii, întrucît el împiedica extinderea zonei interpretabile. Prin mijlocirea unor mărci iconice, clar
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
printr-o energie și o vivacitate ieșite din comun. tanka din tinerețea mea două fiare cu două ideologii au lichidat un miliard de nevrednici și de mine au uitat despre bibliografia din literatura antică iar te tolănești pe burtă leneș neoclasic - și dacă pasc mânjii muzelor mitologice pe focoasele atomice ale molohilor din tragedii iar te tolănești pe burtă leneș neoclasic și din pășunatu-ți vei plodi cel mult balegă de cal - chiar și melpomene știe că ar merita încercarea schiță de
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
un miliard de nevrednici și de mine au uitat despre bibliografia din literatura antică iar te tolănești pe burtă leneș neoclasic - și dacă pasc mânjii muzelor mitologice pe focoasele atomice ale molohilor din tragedii iar te tolănești pe burtă leneș neoclasic și din pășunatu-ți vei plodi cel mult balegă de cal - chiar și melpomene știe că ar merita încercarea schiță de autoportret asfixiat de ființa ta străpuns de respirația ta lumii mă pierd prin moarte sunt materie dispersată calcar dizolvat tu
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
cuvine comentat așa cum ni se propune. De la început ni se propun judecăți rezonabile și perfect acceptabile. Și ideea că Eminescu a fost, în prima vîrstă a creației, factorul tutelar și opinia (în trecut mult vehiculată) că Topârceanu a fost un neoclasic, deși n-a respins modernismul. Și, cum n-aș sublinia aprecierea că "talentul lui este strălucitor în registrul minor al expresiei artistice, indiferent că se manifestă în lirică, în pagini de proză memorialistică sau în expunerea opiniilor despre o anumită
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
Benson. Secția ritmică era propulsată de fanteziile bateristului Michael Koettner, în timp ce contrabasistul macedonean Martin Gijakonovski asigura puntea de legătură între instrumentul melodic și cel ritmic. Cvartetul condus de saxofonistul/ flautistul Heinz von Hermann a venit cu un program, aș zice, neoclasic, de asumată filiație hard-bop. Născut la Viena în 1936, von Hermann a colaborat cu numeroși jazzmeni celebri, de la Gil Evans la Bobby McFerrin, sau de la Dizzy Gillespie la Mal Waldron, însă e lăudabilă perseverența sa de a cultiva idiomul muzical-improvizatoric
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
numai 54 de ani, lăsînd un gol imens în peisajul liricii românești. Vîrstele liricii sale sînt, cum se știe, trei: cea dintîi parnasiano-simbolistă, cea de-a doua tradiționalist - chtonică (cînd a fost și colaboratorul neafiliat ideologic al Gândirii) și cea neoclasică de la sfîrșit. Esențială, sub raport poetic, a rămas lirica sa chtonică, în spațiul căreia credea că va rămîne pentru totdeauna (de aceea, în 1932, în ale sale vestite Mărturisiri și a repudiat ferm creația sa dintîi, cea parnasiano-simbolistă. Dar în
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de altădată (1926). În fine, o ultimă perioadă, situată sub emblemă neoclasică, aplicabilă scrierilor din anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că majoritatea cititorilor specializați ai lui Ion Pillat n-au fost mai puțin de acord în evidențierea unei anumite unități a operei, - unitate
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
I. Tugearu construiește un spectacol plin de idei filosofice, de poezie rară și de o sensibilitate aparte, creând personaje de neuitat, reliefând cu finețe relațiile dintre ele, realizând, în același timp, tensiune dramatică. Și-a construit partitura într-o cheie neoclasică, dar a folosit și numeroase elemente de dans expresionist, care pun în valoare o anumită teatralitate a gestului, a pantomimei cu funcție semantică profundă. În desfășurarea logică a libretului, el a ales acele piese muzicale speciale din Ceaikovski care să
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]