331 matches
-
în culori vii toate pasiunile, jurămintele, pulsațiile inimii, ploile gândurilor care prevedeau prăpastia despărțirii, aisberg-urile uitării, hotărât să nu mai facă nimic pentru a-și dovedi tenacitatea sentimentelor. Any observă Catedrala, îi aprecie arhitectura un amestec între baroc și neoclasicism -, dar amendă gestul entuziast al lui Gustav cu o observație atât de prozaică, într-un moment în care turla principală depășise granițele universului Crucea Sfântă a iubirii atingând apele de cristal ale celuilalt cer încât spusele ei nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orice posibilitate de acumulare, nu ne permite vreun răspuns. Cel al lui Modigliani, focalizat, dimpotrivă, pe gestiunea individuală a riscurilor "ciclului de viață" și pe principiul capitalizării, naște mult mai puține temeri legate de asemenea dificultăți. Factorul populație reabilitat Eșecul neoclasicismului standard în explicarea nucleului creșterii economice, mai exact progresul tehnic, și a proceselor de creștere din secolul al XX-lea, în acest caz, absența recuperării decalajului dintre țările bogate și cele sărace, a suscitat o adevărată reînnoire a analizei creșterii
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
la Mary Washington, folosind pasaje din memoriile acestuia, care, deși poate cunoscute unor cititori români, merită reproduse aici. Ghyka scrie printre altele cu pătrundere psihologică si umor delicat: "Campusul, adică întregul domeniu, inclusiv parcul și pajiștile, înconjurau adorabilele clădiri în neoclasicism Palladian ale Colegiului. ș?ț Studentele erau 1500 la număr, iar nu 12.000 ca în Universitatea mea californiană (referința la University of Southern California din Los Angeles unde M.G. predase anterior - nota mea). Primul meu contact cu acest virtual
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
înlocuindu-le cu standardele vehiculate în Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. În mod firesc, modelul propus de junimiști includea, în primul rând, literaturile elină și latină. Deoarece preromantismul și chiar romantismul românesc cultivaseră un neoclasicism de sorginte anacreontică, a cărui carieră se arăta încă deajuns de solidă, Junimea schimbă referința și renunță la perspectiva neoclasicizantă, datorită în primul rând argumentelor oferite de profesionalizare. La Junimea, apar primii clasiciști români cu pregătire europeană: Caragiani, Quintescu, Ollănescu
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
în miezul metaforei futurismului să fie un impresionism etern. Transformarea vremelnicului în veșnic prin intermediul clipei limitative - anume acesta e adevăratul sens al abreviației futuriste". În 1927 Pasternak părăsește LEF-ul (Frontul de Stânga al Artei), orientându-se în albia unui neoclasicism de o distinctă individualitate, în cazul său echivalentă, incontestabil, cu originalitatea. Între anii 1946-1955 scrie una din principalele sale cărți, romanul Doctorul Jivago, în care sunt abordate eternele ecuații viață-moarte, întemeierea existenței umane pe/ în cultură și istorie, rolul artei
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Junimea și cenaclul macedonskian, trece - în literatura română - frontiera care separă secolul al XIX-lea de secolul XX. Poezia lui Macedonski, adică arta ce i-a adus autorului faima, este pusă în legătură, în exegezele curente, cu romantismul, naturalismul, parnasianismul, neoclasicismul și simbolismul, în funcție de variatele elemente întîlnite în această operă imensă, întinsă pe 50 de ani și pitoresc pluriformă. Dincolo însă de aparențe, traiectoria poeziei macedonskiene rămîne destul de clară: pînă către 1890, prin volumele Prima verba, Poezii, ca și printr-o
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
cea a Muzeului de Artă Modernă, partea „cuminte" a operei lui Picasso. Nu sunt decât slab reprezentate momente esențiale din istoria cubismului, relația artistului cu suprarealismul, enorma energie creatoare din anii târzii. În schimb, perioada dintre 1900 și 1905 sau neoclasicismul sunt exemplificate prin lucrări de excepție. Într-o expoziție organizată cronologic sunt posibile mai multe parcursuri. Opera lui Picasso evoluând în paralel cu aventurile sale amoroase... Lungul său drum creator văzut ca o serie de valuri succesive: tăioasă inventivitate, retragere
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
de canto, secțiune care ar pune în lumină cântul cultivat promovat încă de la primele ediții, anume cultura în zona expresiei vocale. Concertele formațiilor de muzică contemporană - formații românești și nu numai - acoperă și acestea un spectru stilistic foarte larg, de la neoclasicismul și expresionismul secolului XX la aspectele ce privesc natura experimentală a actului muzical. Muzica românească în concertele Festivalului este numeroasă, dar nu întotdeauna reprezentativă; lipsesc autorii pe care Enescu însuși i-a prețuit; mă refer în mod special la Constantin
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
modă ca orice muzică situată la o anumită distanță de muzica serială să fie socotită neoclasică. Ce ne facem însă cu piese ca Simfoniile 2, 3 și 4 de Prokofiev care sunt mult mai apropiate de constructivismul rus decât de neoclasicism? Ce ne facem cu anumite pagini din Erik Satie mai apropiate de spiritul Dada decât de cel neoclasic pe care doar îl simulează în mod voit ostentativ. 8 februarie, marți - 9 h Iurașcu; 15 h Repetiții; 21 h - a murit
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
și Ion Maxim și Grand Nonetto de Louis Spohr. Țesătura coregrafică a pieselor sale ne apărea ca fiind caracterizată „prin fluența și limpezimea mișcărilor, prin cursivitatea, aplombul și amploarea desfășurării variațiilor”. În plus, în lucrarea Clipe se adăugau elemente de neoclasicism, iar una dintre piesele suitei Miniaturi, - Toaca, creată și cântată de Ion Maxim și interpretată de Ioan Tugearu - era concepută într-un limbaj modern. În anul următor, în cadrul unei Seri de balet Pavel Rotaru, acestor piese li s-au adăugat
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
un sentiment de nostalgie față de posibilitatea unei astfel de comunicări: «mai mult decît o înșirare de întîmplări,povestirea amintirilor și gîndurilor mele ar trebui să fie o înșirare de odăi cu lumini diferite»”. Nici examinarea contradicțiilor și înrudirilor intelectuale dintre „neoclasicismul ionic” al lui Camil Petrescu și oscilațiile lui Mircea Eliade între confesiunea egolatră (ca formă de aventură) și extimitatea antiindividualistă (subsumată ideologiei experienței) nu sînt de ignorat, iar analizele dedicate lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt, de-a dreptul
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
de întocmit, dar s-ar putea pleca și de la o schiță precum aceasta de mai jos: ESEUL INTERBELIC („BURGHEZ”): ESEUL POLITIC (Liberalism, Evoluția politică a lui André Gide etc.) ESEUL SOCIOLOGIC (Eseuri despre iudaism) ESEUL CRITIC (Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
și Ion Barbu) s-a refugiat programatic în trecut printr-o mișcare regresivă calculată. S-a oprit la Antichitatea greco-romană, din care a extras teme eterne; a recuperat apoi ceea ce i s-a părut mai interesant din clasicism și din neoclasicism; s-a îmbătat cu poezie romantică (mai ales cu Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu a rămas însă la romantism, ci a venit spre epoca modernă: Baudelaire și simboliștii i-au oferit foarte mult, mai ales în ceea ce privește
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
era descris astfel: Nud de femeie din Insulele Societății, întinsă pe pământ lângă un pârâu. Fundalul e un peisaj tropical cu palmieri, bananieri etc. 150 cm × 120 cm. (n. a.) George Crabbe (1754-1832), poet englez minor din perioada de tranziție de la neoclasicism la romantism. Alexander Pope (1688-1744), poet și scriitor satiric englez, protagonist și teoretician al clasicismului englez. James McNeill Whistler (1834-1903), pictor, gravor și umorist american. A trăit mai mult în Franța și în Anglia. Duelurile sale verbale cu Wilde, Shaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pânză. Coafura este de o sobrietate marcantă, trăsăturile feței delicate, privirea atât de adevărată, iar rochia colorată în albastrul unui cer spălat de nori, albastrul adevărului... Atent la toate elementele ce compun lucrarea, pictorul francez a fost un reprezentant al neoclasicismului secolului XIX. Pieter Bruegel este prezent aici cu Secerătorii (The Harvesters), lucrare datată din anul 1565. El era pictorul cu cele două porecle: „Bruegel al țăranilor“ și „Breugel cel ghiduș“. Opinia scriitorului Maugham cu privire la opera lui Breugel coincide cu opinia
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
III-lea de Bourbon (fondator al dinastiei de Bourbon) și fiul său Ferdinand IV în șei. Păzesc intrarea în Bazilica San Francesco di Paola, ce aduce, ușor, cu Pantheonul din Roma. Caii sunt realizați personal de Antonio Canova, reprezentant al neoclasicismului european. Aș vrea să ajung odată și la Sankt Petersuburg să-i admir varianta pentru cele trei grații: Aglaia, Euphrosyne și Thalia. Pătrundem în Piazza del Gesu Nuovo. Biserica Gesu Nuovo, cu o fațadă nonconvențională, are un interior baroc impresionant
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
atunci când "se ridică de la masa de scris, da cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte." Îndepărtate irizații blagiene și romantice, poate puțin neoclasicism, se simt și nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizica, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atat de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
Elisabetei Iosif (printre alte merite culturale, cu totul deosebite, toate: Președinte al Ligii Scriitorilor din România - filiala București, și redactor-șef al, la fel, premiatei în Japonia, revista „Cetatea lui Bucur”!), „Semnele timpului”, este un model pentru echilibrul cosmic al neoclasicismului, altoit pe trunchiul mental al neo-modernismului, cu ușoare tente de trans-modernism...dar, de fapt, „mestecând”, epuizând și... „fentând”, „cu strategie”, toate curentele din proximitatea de Duh a scriitoarei! Dacă în „Manifestul Cercului literar de la Sibiu”, din 1943, Negoițescu & Comp. încercau
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
un peisaj obișnuit într-o altă ordine, după colț, pe furiș crengile unor arțari bătrîni amestecîndu-se cu lumina într-o formă de fugă la două voci, noi înșine străini în propria-ne viață. Dincolo de formele cu care ne-a obișnuit neoclasicismul, simt gustul palmelor tale și știu că ne aparținem cu ochii închiși pînă la sfîrșit. Referință Bibliografică: Între inefabil și tonuri din Noile Hebride / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 398, Anul II, 02 februarie 2012. Drepturi
ÎNTRE INEFABIL ŞI TONURI DIN NOILE HEBRIDE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347079_a_348408]
-
von Barnhelm și Emilia Galotti). În proză se prefigurează modalități de creație novatoare prin Montesquieu, întemeietorul romanului epistolar (Scrisori persane), proza fantastică și romanul filozofic prin Voltaire (Zadig, Candide), romanul de aventuri și călătorii prin J. Swift și D. Defoe. Neoclasicismul în Franța este o prelungire a iluminismului în perioada revoluției și a epocii imperiale (sec. al XVIII - sec. al XIX-lea). Se manifestă ca o reacție împotriva barocului, considerată a fi o artă decadentă, expresie a idealurilor estetice ale marii
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
verii organizat la fiecare sfârșit al lunii mai în aer liber, în impresionantă grădină a Palatului Schönbrunn. Ediția din acest an a avut un program dedicat în exclusivitate compozitorilor francezi, cu un repertoriu variat al genurilor muzicale, de la Romantism și Neoclasicism până la genurile muzicale ale secolului XIX și începutul secolului XX. Au fost interpretate lucrări semnate deGeorges Bizeț, Hector Berlioz, Francis Poulenc, Maurice Ravel. La pupitrul dirijoral a fost, pentru prima dată, Semion Bychkov, muzicianul considerat unul dintre copiii-minune ai muzicii
Concertul de Vară de la Schönbrunn- sâmbătă la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339359_a_340688]
-
mătăsurilor de proveniență orientală (cu precădere chinezească). Crește în mod excepțional interesul pentru Antichitatea clasică, se înființează noi muzee, se restructurează sistematic cele existente. Se publică mari opere enciclopedice și tratate despre Antichitate. În această perioadă își face apariția, totodată, neoclasicismul. Se dezvoltă, la început în Italia și în Anglia, un nou gen artistic : caricatura și satira politică. În pictură se remarcă acum portretistica engleză. Pictori ai vremii : Watteau, Boucher, Goya, David, Tiepolo, Reynolds, Hogarth. Se construiesc Vila Chiwick la Londra
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
Editura Muzicală, București 2002 ... 24. Rîpă, C Teoria Superioară a muzicii vol.I - II Editura Media Musica Academia de Muzică Gh. Dima, Cluj 2000-2008 ... 25. Ștefănescu, I. Istoria muzicii universale vol. I-.IV, Fundația Culturală Română, 1995-2002 ... 26. Stoianov, Carmen, Repere în neoclasicismul muzical românesc, ediția a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005 ... 27. Timariu, V., Analiza muzicală între conștiința de gen și conștiința de formă, Ed. Universității din Oradea, 2003 ... 28. Timariu, V., Dicționar noțional și terminologic, Ed. Universității
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
română, dominat în mare măsură de originalitatea scriitorilor, poeților, de severitatea și luciditatea lor, unii din ei erijându-se de la stările de romantism și fantezie. În cele ce va urma, într-un alt secol, se va realiza această trecere spre neoclasicism, și spre visare, spre vis, ca “parte injectantă” (așa cum afirmă Corin Braga) în conținutul unui text artistic, și pe cât nu ni s-ar părea de paradoxal, creat într-un spațiu diminuat, dar și dominat de textualitate și de realitate stradală
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]