99 matches
-
ajunge la bătrînețe un infractor, infracțiuni în care își atrage și copiii, iar pînă la urmă ajung cu toții la închisoare. Atît a putut să înțeleagă din viață acest personaj. Dar ne sună cumva cunoscut ? Cu siguranță da. Comunismul și apoi neocomunismul s-a clădit pe același arhetip, practic pe același tip de infractori, doar că spre deosebire de Manalese, bolșevicii sînt mult mai vicleni. Astăzi, pentru a jefui și a face averi, aceștia nu au nevoie nici de pistoale , nici de jafuri armate
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
că oamenii care făceau parte din elita respectivă au dispărut și ei odată cu revoluția, și tocmai pe faptul că unii dintre ei au avut o viață lungă și plină de succese în postcomunism se bazează în mare parte teoria cu privire la neocomunismul românesc. Dar, din punct de vedere sociologic, există o mare diferență între biografia unui om (sau dosarul său de cadre, cum era ea considerată ea pe vremea comunismului) și apartenența acestuia la o elită concretă, într-o societate concretă, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
s-a bazat pe programe politice diferite, ci a fost o expresie a luptei pentru putere care utiliza acuzații ideologice abstracte. Suspiciunea că importante forțe politice intenționează să reinstaureze comunismul („guvernarea a «furat» Revoluția”) într-o formă sau alta (gorbaciovism, neocomunism, criptocomunism, „mentalități comuniste”, „apartenență la fosta Securitate”) a înveninat atmosfera politică. Chiar recent, în discursul unui important lider politic al opoziției (la un post de televiziune, la începutul lui 2004) a reapărut acuzația surprinzătoare de „bolșevism”. Însăși ideea de consens
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fi responsabile din vechiul regim. Mai mult, s-a produs o accentuare progresivă a luptei împotriva oricăror forțe politice suspecte de a fi purtătoarele unor programe de inspirație comunistă sau doar a unor posibile deraieri de tip comunist: „comunism reformat”, „neocomunism”, „criptocomunism”. Complementar, Occidentul a oferit un sprijin masiv pentru toate partidele și persoanele cu „dosar anticomunist” sigur, indiferent de suportul lor popular. În același timp, sau produs descurajarea și marginalizarea oricăror forțe politice care ar putea fi suspectate de anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
obsesiei retragerii statului: frica viscerală a Occidentului față de rolul statului în țările foste socialiste, perceput ca un posibil risc de a utiliza puterea sa în reorientarea tranziției spre o nouă alianță internațională în jurul Rusiei, bazată pe un fel nedefinit de neocomunism, și, în consecință, reproducerea scindării lumii occidentale. Rolul statului a reprezentat o temă de discuție ideologică ascuțită în primii ani ai tranziției. Ideologia oficială, susținută puternic de actorii occidentali, s-a concentrat asupra acuzației că promovarea rolului activ al statului
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
În contextul de după 1990, revista face figură aparte, dat fiind că este, probabil, singura revistă culturală importantă din capitală care se abține de a publica atacuri la adresa guvernelor din perioada decembrie 1989-decembrie 1996 și de după decembrie 2000 ori acuzații de neocomunism, criptocomunism, neototalitarism etc. la adresa puterii politice din aceste perioade. Această atitudine îi asigură o originalitate specială în peisajul publicistic și cultural al primilor ani postdecembriști. Una din consecințe a fost, probabil, rezerva unor autori solicitați de redacție. Politica redacțională constă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
la Universitatea Paris-X (Sophiapol), specialistă în chestiunile legate de comunism și utopie; a publicat, între altele, l'Utopie ou la memoire du futur (Utopia sau memoria viitorului [Robert Laffont, 2000]). Secțiunea Momente cruciale: Eternul comunism • Anticapitalism; Clasa muncitoare; Egalitarism; Ideologie; Neocomunism; Revoluție; Socialism; Utopie. JEAN-LUC DOMENACH, istoric și politolog, el a fost director al CERI, apoi director științific la Sciences-Po, înainte de a fonda secțiunea franco-chineză de științe Umaniste și Sociale la Beijing (2002-2006); actualmente își continuă cercetările la CERI. A publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
construcție a comunismului -, dorința de acumulare ar fi neutralizată prin munca eliberată și prin imposibilitatea de a transforma produsele în marfă. Dar, nonposesia se vrea întotdeauna garant al virtuții și al fericirii locuitorilor cetății comuniste. Prăbușirea comunismului sovietic și a neocomunismului Odată cu prăbușirea comunismului sovietic, în 1989-1991, cea mai mare parte a comuniștilor - intelectuali și militanți - au disociat standardul „comunist” atât de „socialismul real”, discreditat acum din cauza eșecului economic și social, cât și de dimensiunea sa totalitară* și criminală instaurată de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prezentă încă în Europa Occidentală, și-a demonstrat vigoarea în Mai 1968*, gândirea antiautoritară - inclusiv antileninismul său - fiind împărtășit de o parte dintre studenți, de unii tineri muncitori și de stângism*. Ea continuă să alimenteze și astăzi o parte a neocomunismului*. ANTIAMERICANISM → ANTIIMPERIALISM ANTICAPITALISM Dacă noțiunea de „capital” este reperabilă încă din 1776, la economistul Adam Smith, sau în versiunea sa critică, la Gracchus Babeuf, în 1975 - „această lege barbară dictată de capitaluri” - trebuie așteptată emergența revoluției industriale și a chestiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
XVII-lea Congres al PCF* arată că mai mult de trei sferturi dintre ei se consideră „anticapitaliști” privilegiind proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție. în zilele noastre, anticapitalismul a fost recuperat de mondializare și se exprimă în principal în sfera neocomunismului*, capitalismul fiind o compozantă și a termenilor „hipercapitalism”, „postcapitalism”, „ultraliberalism”, „mondialism” sau „imperiu”. ANTICOLONIALISM → ANTIIMPERIALISM ANTICOMUNISM „COMUNISMUL, IATĂ DUȘMANUL!” Anticomunismul a apărut odată cu comunismul, și fiecărei etape de dezvoltare a acestuia din urmă i se opun forme noi sau primenite
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea s-a deplasat către lumea a treia după 1945, înainte de a-și fixa tirul împotriva Statelor Unite în cursul Războiului Rece. Sub forma antiimperialismului, ea rămâne astăzi unul din resorturile neocomunismului. Noțiunea de „imperialism” nu aparține universului teoretic al Marx*, pentru care expansiunea colonială, moment al difuziunii mondiale a capitalismului, merge în sensul Istoriei întrucât ea pune capăt modurilor de producție arhaice și dezvoltă forțele de producție, în gândirea socialistă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a luptei armate*. Răspândit în întreaga Europă, în Statele Unite și în America Latină*, „stângismul” desemnează trei ansambluri distincte: grupurile care se opun comunismului ortodox, care optează pentru lupta armată; cele care se situează la stânga partidelor comuniste și care vor da naștere neocomunismului*; în sfârșit, cele care se angajează într-o viață alternativă în sânul comunității, criticând formele de alienare ale vieții cotidiene în societățile capitaliste. MIHAIL GORBACIOV Născut în martie 1931 într-o familie de țărani ruși din provincia Stavropol, M. Gorbaciov
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
instrumentalizat de mișcarea comunistă și îi slujește și în ziua de astăzi de pretext pentru sinizarea Tibetului, anexarea Hongkongului sau revendicarea suveranității asupra insulei Taiwan, fief al naționaliștilor lui Cian Kai-șî din 1949 încoace. Coreea de Nord* are aceeași atitudine în ceea ce privește Coreea de Sud. NEOCOMUNISM Prăbușirea, în 1989-1991, a sistemului comunist mondial dominat de URSS* a permis o nouă emergență a unor curente comuniste reduse la tăcere din 1917 încoace de unica viziune leninistă. Astfel a apărut un „neocomunism”, nouă formă de gândire și de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Coreea de Nord* are aceeași atitudine în ceea ce privește Coreea de Sud. NEOCOMUNISM Prăbușirea, în 1989-1991, a sistemului comunist mondial dominat de URSS* a permis o nouă emergență a unor curente comuniste reduse la tăcere din 1917 încoace de unica viziune leninistă. Astfel a apărut un „neocomunism”, nouă formă de gândire și de acțiune în scopul apropierii de realitatea „mondializată”. Susținătorii anticapitalismului* au fost nevoiți să opereze o mutație în cadrul propriului discurs, unii dintre ei optând pentru „antiglobalism” sau „altermondialism”. în felul acesta s-a realizat un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideologia progresului și teroarea*. Dar singurul care a inovat din punct de vedere teoretic este Antonio Negri, cu sacrul „multitudinii” - cei „fără”, exclușii, pierduții, rătăcitorii - ca nou subiect revoluționar, garant al unei societăți bune. Adepții împărțirii formează o fracțiune a neocomunismului mai diversificată, căci este plasată la întretăierea solidarismului, anarhismului* și comunismului. Acesta este cazul lui Franșois Josî Bovî, fost purtător de cuvânt al Confederației Țărănești, care-i apropie pe neozapatiștii mexicani de țăranii lui Larzac și proiectul lor de patrimoniu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
identifică cu polurile de radicalitate în ceea ce privește problema împărțirii bogățiilor planetare. Cele mai active sunt unele grupuri creștine sud-americane, purtătoare ale unei teologii a eliberării, nouă utopie* susținută de figura cristică a celui care nu are nimic. Dacă reperele ideologice ale neocomunismului par să fie foarte diverse, acestea converg pentru a transforma suferința și mânia săracului în pârghiile unei mântuiri a societății în confruntarea cu lumea occidentală chemată să se căiască și să împartă. NEP în mai 1918, voind să distrugă în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a accentuat criza. în 2003, Robert Hue părăsește conducerea partidului, înlocuit fiind de Marie-George Buffet. De-acum înainte, PCF se diferențiază net de PS, fără să se despartă cu totul, încercând să afle resurse noi în sferele de influență ale neocomunismului* și altermondialismului care, adesea, îl resping. Exercițiul este periculos: PCF încearcă să îmbine identitatea revoluționară, acțiunea protestatară și poziționarea responsabilă. în mai 2005, în timpul referendumului asupra tratatului constituțional european, blamează mai mult ca niciodată o Uniune Europeană pe care a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mișcarea de Nealiniere (MNA) Mișcarea de la 22 martie Mișcarea de la 26 iulie Mișcarea Marxistă de la 19 aprilie Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei Mișcarea Revoluționară Tupac Amaru Movimiento al Socialismo Orientul Mijlociu MPLA MRAP Zidul Berlinului N Nagorno-Karabah naționalism/internaționalism naxaliști Nazino neocomunism NEP Nieuwe Communistische Partij van Nederland NKGB NKVD Norilsk Noua Armată a Poporului Novocerkassk Nucleele Revoluționare O Ohrana OMC OMS ONU Opoziția de stânga Opoziția muncitorească opoziții comuniste Opoziția unificată Orchestra Roșie organizație organizația Aba Nidal Organizația Comunistă Internaționalistă Organizația
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
treptat în mânie: soluția găsită de el avea să fie lichidarea „comunei primitive” din Piața Universității. Ofensa de „golani” adusă protestatarilor de către Ion Iliescu a fost preschimbată într-o decorație de merit - așa s-a născut Golania, Zona liberă de neocomunism și Kilometrul Zero, cum a mai fost ea numită. Anvergura Golaniei a depins de mulțimile care s-au adunat în Piața Universității, mai ales seara (uneori, aproape 100.000 de participanți), și de discursurile ținute de la celebrul Balcon al Universității
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fapt, pe care eu le-aș numi postleniniste și În cazul cărora legătura nu o mai reprezintă proiectul ideologic. Noi am mai discutat acest lucru, l-am dezbătutși cu un bun prieten comun. Cred că ideea este următoarea: diagnosticul de neocomunism - pe care l-am susținut și eu Într-o perioadă - nu stă În picioare nici măcar pentru ’91-’92, și În nici un caz pentru 2004. Neocomunismul Înseamnă că urmărești ceva, că există o utopie care Îți inspiră ideile - or, În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
l-am dezbătutși cu un bun prieten comun. Cred că ideea este următoarea: diagnosticul de neocomunism - pe care l-am susținut și eu Într-o perioadă - nu stă În picioare nici măcar pentru ’91-’92, și În nici un caz pentru 2004. Neocomunismul Înseamnă că urmărești ceva, că există o utopie care Îți inspiră ideile - or, În cazul nostru, este vorba de un maniheism clar, de o Împărțire: nu În bine și rău, ci În ai noștri și ai voștri. Este acel gen
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că una dintre primele misiuni ale Serviciului Român de Informații (creat în martie 1990, dar fiind, de fapt, Securitatea renăscută) a fost să îi furnizeze lui Ion Iliescu dosarele românilor din exil care coagulaseră în opoziție, acuzând regimul Iliescu de neocomunism. Apoi, alegerile din 20 mai au impus în mod legal echipa pro-Gorbaciov și anticeaușistă a FSN-ului. Iar Radu Portocală conchide amar: „Pentru prima oară în istorie, stăpânirea sovietică asupra unei țări este validată prin plebiscit de către un popor care
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de FSN. La trei luni de la presupusa revoluție va fi creat Serviciul Român de Informații, considerat de Antonia Rados a fi Securitatea rebotezată și reorganizată. Cu ajutorul SRI, opoziția este demonizată, iar anticomuniștii ieșiți în stradă, care acuzau noul regim de neocomunism, sunt insultați și maltratați: mineriadele din 1990, mai cu seamă cea din iunie, pledează în favoarea ideii că Securitatea ajunsese să controleze din nou România. Demonstrația minuțioasă a Antoniei Rados pierde totuși din vedere câteva lucruri: în primul rând, faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
s-a impus ca un lider care a reușit să coaguleze în jurul său forțele democratice și n-a traficat niciodată cu principiile. Nu e puțin lucru în politica noas‑ tră cam balcanică, cum fusese, și ipocrită, cum devenise odată cu instaurarea neocomunismului. Și, dacă vă uitați în cartea mea de dialog cu el și veți citi numai conferința pe care a ținut-o în 1983 la Blaj foștilor lui colegi de liceu, o conferință despre spiritul Blajului, veți aprecia nu doar arhitectura
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de România de dinainte de 1940, de România europeană, de România adevărată. Sunt cei care nu mai vor să știe nici de rege, nici de liberalism, nici de marile valori ale culturii noastre. Sunt cei care se acomodează cu Iliescu, cu neocomunismul și cu minciunile oficiale. Sunt cei care cred că tot răul vine de la Opoziție și Parlament. Sunt cei pentru care chemarea minerilor la 14 iunie 1990 nu e o crimă strigătoare la cer și în veci iremisibilă. O lume fără
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]