171 matches
-
ani, în urma unui infarct, scriitoarea Stela Covaci, membru al Uniunii Scriitorilor Români și al Asociației Foștilor Deținuți Politici. A fost și a rămas un simbol puternic al rezistenței românești încă din adolescență, dar și victima perpetuă a sistemelor comunist și neocomunist. Colegă de grupă și prietenă cu Nicolae Labiș, după moartea suspectă a acestuia a făcut parte din „Lotul Labiș” al studenților care pregăteau o revoluție asemănătoare cu cea din Ungaria din 1956 (consemnați în dosarele Securității sub denumirea de „Frăția
IN MEMORIAM. Iartă-ne, Stela Covaci! by http://uzp.org.ro/in-memoriam-iarta-ne-stela-covaci/ [Corola-blog/BlogPost/93697_a_94989]
-
avea nevoie de chiloței și...sutieni. Poate de aceea m-a întărit colectivul să fac eu lista, deoarece mă cunoșteau colegii și ca medic... Aveam doi studenți: Vica studentă la medicină, iar Vicu la politehnică...Pe de altă parte guvernele neocomuniste, care aveau grija numai de buzunarul lor plus trădarea lui Iurie Roșca au făcut ca după terminarea studiilor, copiii mei să plece în Canada, dar tot timpul am evitat să folosim în familie noțiunea de emigrare. Au plecat ca să revină
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1438704026.html [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
ele! Președinți mai va ca hulitul Băsescu, parlamente și guverne menite să aplice dezideratele din 21 Noiembrie 89 stabilite în primul oraș liber Timișoara ne duc cu zăhărelul și instalează dictatura proletariatului „țărănesc”, carnea de tun electoral al noului partid neocomunist instalat la putere. Ce nu scrie în cartea de istorie (citat din Wikipedia sub titlul Mineriada din Iunie 1990): „13 iunie În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați
DE CE TOCMAI ASTĂZI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1426066629.html [Corola-blog/BlogPost/344109_a_345438]
-
2007, revista și-a schimbat denumirea în "Clipa". Înregistrată la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Justiției din Republica Moldova drept publicație independentă și nonprofit, pusă exclusiv în serviciul tinerilor, revista a fost, din start, ferită de influențele nefaste ale guvernărilor neocomuniste care s-au succedat ulterior. Așezarea publicației pe o temelie tehnică și financiară capabilă a-i asigura periodicitatea a fost posibilă, inițial, printr-un Program de ajutorare a românilor din afara Țării, lansat de către Guvernul României, ulterior prin sprijinul Fundației Culturale
Clipa (revistă) () [Corola-website/Science/317093_a_318422]
-
și pleacă în Franța. Este repatriat în 1990 și este reintegrat ca profesor universitar la Universitatea Politehnică București, Fac. Automatică, după colapsul dictaturii din România, prin ordin nr. 7577/5 aprilie 1990 al Ministrului Invățământului, Mihai Sora. Din cauza atmosferei generale neocomuniste din România, a preferat să-și continue activitatea profesională în Franța. În paralel cu activitatea din învățământul superior, în perioada 1949-1972 și apoi 1982-1983, activează în industria electrotehnică, electronică și a echipamentelor de automatizare, în proiectare, cercetare și management: Între
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
Ceaușescu și izolarea ulterioară a României, au dus la stagnarea relațiilor diplomatice cu Austria. In urma prăbușirii regimului comunist, relațiile celor două state au rămas la început rezervate, deoarece Austria considera guvernul sub președintele Ion Iliescu ca fiind unul preponderent neocomunist. In noiembrie 1996, succesul Convenției Democrate la alegerile parlamentare și victoria lui Emil Constantinescu la cele prezidențiale au dat speranța reformelor politice și deschiderilor economice. Direcția României spre Uniunea Europeană și negocierile de aderare adoptate oficial în anul 2000 au intensificat
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
Încă din anii facultății a scris critică literară și eseu pentru revistele „"Opinia studențească"” și „"Cronica"”. A fost redactor-șef la „"Opinia studențească"” între 1989 și 1992, iar din 1990, a devenit un colaborator frecvent la „Revista 22”, criticând regimul neocomunist al lui Ion Iliescu. În 1990 a participat la protestele anticomuniste din Piața Universității, trăind și suprimarea lor brutală prin venirea minerilor din Valea Jiului. A fost corespondent pentru cotidianul francez „"Le Monde"” (1992-1993) și redactor-șef la „"Expres"” (1993-1994). În
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
de pe teritoriul republicii, a statutului de limbă străină, care poate fi studiată opțional ; atestarea periodică a cadrelor și conferirea de grade didactice ; trimiterea masivă a tineretului la studii de toate gradele în Țară pe burse oferite de statul român etc. Neocomuniștii (“agrarienii”) l-au acuzat de “românizare” a învățământului din Republica Moldova, de “reetnizare” (alias românizare) a tinerilor generații de moldoveni. În 1994, când au venit la putere, l-au demis, ostracizat pentru așa-zisa românizare, lăsându-l fără loc de muncă
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
membru în Voltaj și Florian din Transilvania, care va rămâne alături de Vali Sterian până la mijlocul anilor ’90. În această componență este lansat în 1991 albumul "Vino, Doamne!", primul dintr-o serie de trei materiale discografice canalizate pe lupta împotriva regimului neocomunist al lui Ion Iliescu. Mesajele de protest la adresa noului sistem politic scot în evidență curajul fantastic al artistului și ajung foarte repede în inimile fanilor și ale familiilor neîndreptățite de regim. Piesa „Exercițiu”, devine în scurt timp un hit și
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
schimb, începuse prigoana opozanților lui Iliescu, se făceau arestări ilegale, erau expulzați cetățeni români care participau la demonstrațiile anti-FSN, Regele Mihai fusese împiedicat să intre în țară și posturile naționale de televiziune și radio erau folosit exclusiv în interesul Puterii neocomuniste al cărei exponent era Ion Iliescu. Cea mai mare manifestație -maraton, anticomunistă, a început la data de 22 aprilie 1990 și a încetat în același an, în ziua de 13 iunie ca urmare a intervenției violente a minerilor și forțelor
Golaniada () [Corola-website/Science/311490_a_312819]
-
noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere ei sînt într-adevăr "apolitici". "Apolitismul" este chiar conduita firească a cetățenilor într-un regim în care șeful gospodărește aulic cetatea. Simpli oportuniști, "literatorii" pătrund de voie de nevoie în "sfînta familie" neocomunistă al cărei "apolitism" duce țara într-o fundătură istorică. "Autonomia esteticului" e un reducționism dedus din "apolitismul" angajat. Eugen Simion, care o proclamă ca pe o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sa, Paola, pentru scurt timp arestată în 1977 într-o afacere de procurare de arme (v. Dialoguri întrerupte, 2007), Culianu a fost un critic foarte dur și lucid al regimului politic comunist iar după decembrie 1989 a atacat virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (considerând revoluția drept o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de KGB, care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Documentele aflate în arhiva Securității au arătat că monitorizarea informativă a lui Culianu
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
care nu mai există.</spân></spân></p> Cosmina <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">Tănăsoiu mai arată și că discursul post-comunist s-a format ca răspuns la nevoia elitelor intelectuale de a se legitimă prin opoziție față de retorica establishmentului neocomunist și prin raportarea la neoliberalism și conservatorism ca elemente pe care le identificau drept cel mai ”pur” europene. Ace</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">asta retorica</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> se
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
a trebuit să pună capăt acestor lupte. Și pînă seara am stat cu muște pe noi, lipicioși, lați, fermentînd mizerie sufletească, nervi și frustrare, În continuare iritați de viața de prizonieri pe care o ducem, pe fondul general al triumfului neocomunist. Ultimele dume și șmecherii politice ni le extragem dintr-un ziar nou care se cheamă Cațavencu, după personajul lui Caragiale. Și cam tot pe-atunci ne-am trezit În baterie cu un video. Ni l-a adus Adi, un alt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tranziției, considerarea „neocomuniștilor și a securiștilor” drept cauză a eșecurilor tranziției pare să fie de același tip. În lupta politică împotriva FSN/PSDR/PSD, partid compus din mulți tehnocrați, lucru care, de altfel, era valabil și pentru celelalte partide, tema „neocomuniștilor/criptocomuniștilor/securiștilor” a fost utilizată din plin. Această analiză a factorilor explicativi ai dificultăților tranziției am dezvoltat-o pe larg într-un alt studiu (Zamfir, 2004). Pe de altă parte, lupta împotriva foștilor comuniști, securiști și, mai recent, a corupției
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ca noi'". Modul în care caracterizează Gallagher (1999, 326) prestația politică a lui Ion Iliescu în primii șapte ani de conducere este clarificator: "slalomul nesfârșit al președintelui în ceea ce privește atitudinea sa față de democrație, liberalizarea economiei și puterile occeidentale precum și evidențierea valorilor neocomuniste restauraționiste sau democratice în funcție de specificul auditoriului intern sau extern, iată doar câteva aspecte specifice unui președinte cu trecut comunist". Această perioadă a fost una a duplicității. Aflată între trecutul estic și autohtonist și provocarea unui viitor european occidentalizat, puterea politică
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a ceea ce s-a întâmplat, cu scuze față de cei pe care i-am omis, putem trage câteva concluzii. În primul rând, postcomunismul românesc a moștenit cel puțin un vechi clivaj, cel dintre moderniști și protocroniști, regăsit în cel dintre partidele neocomuniste și cele anticomuniste. Din păcate, disputa dintre cele două părți continuă, fiincă gesturile ce ar fi dus la dispariția ei (adoptarea legii lustrației, despăgubirea victimelor securității ca poliție politică și condamnarea individuală a securiștilor dovediți că au săvârșit crime) nu
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
mică sau mijlocie), a comerciantului, "business-ul etnic" și "culturile de întreprindere" sau de instituții (înalte școli, spitale etc.); modurile de ajustare la capitalism, "structurale" în Africa sau așa-zise de "tranziție" în țările postcomuniste (Rusia, estul Europei etc.) sau neocomuniste (China, Vietnam etc.). Să notăm în treacăt decalajul dintre conceptualizările actuale ale tranziției către piața triumfătoare și vechile perspective ale antropologiei economice asupra tranziției către capitalism. Acestea din urmă își luau ca obiect interogarea naturii capitalismului, a modurilor de expansiune
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și lăsate de Dumnezeu pe pămînt. Stă mărturie, printre multe altele, o minunată scrisoare către prietenul său A. Hurmuzachi, celebrul cărturar cernăuțean, din partea de Bucovină astăzi sub ocupație, ca urmare a unei incredibile trădări naționale de ultimă oră, postdecembristă și neocomunistă. „Iubite amice, În trecerea mea prin Bucovina, am petrecut cu tine cîteva zile, de a căror plăcere îmi aduc adesea aminte. Multe am vorbit noi atunci despre aceste frumoase părți ale Evropei, care se numesc Țările Românești și despre poporul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cinism”; „Caritasul politic și politica teroarei”. În interiorul fiecărei secțiuni temele se grupează În jurul unei idei centrale: „Generația fără aripi”, „«Disidența» tovarășilor”, „«Consens» În democrația populară”, „«Călăuze» În democrația originală”, „Asaltul șchiop al Europei”, „țara, Înainte și după «dumineca orbului»”, „Restaurație neocomunistă”, „Alegeri libere În «democrația originală»”, „«Hibrizii politici» În democrația originală”, „Sub fațada social-democrației”. Scrierile politice ale lui Corneliu Buzinschi sunt, de fapt, diagnostice tăioase, disecții lucide ale minciunilor și tergiversărilor care au marcat tranziția noastră nesfârșită. Pamfletele sale sunt strigate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și a determinat filosofia reformelor în ultimii 15 ani. Mai mult, în măsura în care, în diferite perioade ale tranziției postcomuniste, dezvoltarea instituțională și socială a țării conducea la creșteri ale prosperității populației, aceste perioade au fost etichetate drept perioade de dominație politică neocomunistă - simple adaptări ale elitelor comuniste la condițiile lumii postcomuniste, prin irosirea „populistă” a resurselor societății - și considerate perioade mai puțin „reformiste” în istoria politică a postcomunismului românesc, indiferent de radicalitatea reformelor reale produse de guvernanți. Avem de a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
așteptat, o asemenea situație a condus la o aprigă confruntare între elitele care aveau șanse să preia conducerea statului. O pluralitate de candidați au intrat în competiție pentru resurse și pentru accesul la puterea politică: de la fostele elite ale puterii („neocomuniștii”), foștii proprietari ai perioadei interbelice și noii întreprinzători, afirmați în proaspăta economie de piață a României postcomuniste, până la elitele muncitorești, tehnocrația economică și administrativă și intelectualitatea umanistă (Pasti, 1995). Confruntarea dintre ele nu s-a încheiat nici până în ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
al acestor țări. Cea mai importantă consecință este faptul că forțele politico-economice ale retrocedării și cele ale internaționalizării se suprapuneau în mare măsură. În raport cu acestea, împroprietărirea populației și etatizarea defineau mai degrabă o orientare politică ușor de taxat drept „nostalgică”, „neocomunistă” sau „naționalistă”. Rezultatul a fost o societate definită drept „capitalism fără capitaliști”, care nu înseamnă altceva decât dominația capitalului străin în asemenea măsură, încât noua clasă a capitaliștilor autohtoni joacă un rol minor atât în structura socială, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
limpede că, în această perioadă, România privatizează la nivelul micului capital. De altfel, din aceste 2.726 de societăți, trei sferturi sunt mici. Asta nu înseamnă că, în acești primi ani - ai dominației politice a stângii (FSN, FDSN, PDSR), considerată „neocomunistă” -, România nu construiește capitalismul. Dimpotrivă, o face într-un ritm extrem de alert și cu costuri foarte mari. În primul rând, îl construiește instituțional; în al doilea rând, și social, „incubând” în interiorul societății socialiste noua clasă a capitaliștilor români. Primul val
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
vor deține rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, administrației, mass-media). Clasa politică românească se divide între susținătorii a două elite, fiecare dintre ele reunind, deopotrivă, politicieni, funcționari administrativi și proaspeți capitaliști, unii concentrați într-o grupare considerată „neocomunistă”, iar ceilalți, într-una considerată „istorică” - în realitate, ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și mai continuă și azi. Populația, pentru care această confruntare este lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]