89 matches
-
Verussi, Eustațiu, Gobl Pandrav (bulgar), V. A. Urechiă (recte Popovici, malorosian ), din cauze cronice numit Urechia. S-a mai numit și Alexandrescu și V. Alecsandri ș. m. a., Fundescu (pretinde a fi bosniac; lumea zice țigan), Serurie (vezi Kollekțiune de poezii neogrecești), Flevas, Dr. Sergiu, Arghiropol, Halfon, Culoglu, Schina, Perticari, Minovici, Papazu, Gr. Ventura, Dr. Severin (recte Bosnagi; nu știe romînește), C. Arion, Caramanlîu, Cavadia, C. C, Arion, Muntureanu (recte Goldenberg, izraelit, Vermont (recte {EminescuOpXII 500} Grunberg, izraelit), Ciurnea (recte Schwartz, izraelit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
învățat german a cercetat de ex. 261 de numiri albaneze de animale și a găsit că dintre acestea 47 se ating cu cuvinte românești, multe cu alte cuvinte romanice, 21 italiene, 41 vechi grecești, înrudite însă originar, 38 medii și neogrecești. Dintre toate abia 30 se păreau de origine curat albaneză. Am zis că până acum albanejii au stat de obicei în serviciu străin, s-au luptat pentru interese străine. Astfel, în vestitul război de eliberare al Greciei, eroii Botzaris, Kanaris
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tematice. Astfel, legenda Meșterul Manole este studiată în cadrul literaturii balcanice, stabilindu-se, prin analiză, trei tipuri ale credinței despre construcție (grec, sârb și român), iar în cadrul lor, mai multe variante. După ce prezintă critic lucrări similare asupra basmului, apreciind clasificarea basmelor neogrecești făcute de J. G. von Hahn, Ș. expune în prima parte a monografiei Basmele române... teoria substratului antropologic și a suprapunerii factorului etnologic în poveștile populare. El grupează basmele românești în patru secțiuni: povești mitico-fantastice, etico-mitice (psihologice), religioase (legende), glumețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
în paginile de mai sus, cărturarii români reproduceau lupta din spațiul culturii grecești, dintre „purișiti“ (cei care doreau menținerea nealterată a formelor limbii vechi, culte) și „dimoticiști“ (care considerau limba vie, populară, drept vehiculul potrivit pentru propășirea culturii grecești). Soluțiile neogrecești la această problemă interesează elita culturală română 29, care le aplică uneori în propria limbă 30. Traducerile din limba greacă 31, mult mai reduse numeric decât în perioada turco-fanariotă32, aceasta și datorită contactului direct al cărturarilor români cu producția de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lipseau din vorbirea cărturarului, se poate concluziona că se îngrijea de stilul operei scrise, pe care o considera importantă pentru propășirea limbii și a culturii românești. Vezi Demosthene Russo, Studii și critice, București, 1910, și Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești. Ienăchiță, Alecu, Iancu Văcărescu, Anton Pann și modelele lor grecești, București, Editura Cartea românească, 1935. • A luat lecții de greacă de la mama sa și de la Dumitraki Logadi, dascălul venit din Constantinopol, „cu recomandațiuni de om învățat, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Nicolae Milescu, Dionisie Fotino, G. Papadopol, fiind amprentat puternic de mediul cultural în care a crescut. Constantin Aristia 45 și Ion Heliade-Rădulescu46, dar se impun câteva precizări. Nu trebuie minimalizată în special influența literaturii (cu deosebire a poeziei lirice) neogrecești asupra celei românești. Costachi Conaki, Barbu Paris Mumuleanu, Ienăchiță Văcărescu, Iancu Văcărescu, Anton Pann, Grigore Alexandrescu, George Săulescu sunt doar câțiva din cei în a căror operă s-au descoperit asemenea semnificative reflexe. Unii preiau diverse poezii din caiete nesemnate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin cercetările lor, la o reflecție intrată în ultima vreme (ca în lucrările lui Mircea Muthu) într-o etapă a elaborărilor de sinteză, atât de necesare. Repere bibliografice: N. Iorga, Bizanț după Bizanț, București, 1972; Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești, București, 1935; D. Caracostea, Material sud-est european și formă românească, RFR, 1942, 12; Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, tr. Maria și Cezar Ivănescu, București, 1980, passim; Duțu, Cărțile, passim; Alexandru Duțu, Sinteză și originalitate în cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de concetti, receptată prin intermediul poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea de artă barocă, străină lui. Imaginea măștii, în Satiră, specifică barocului, are la V. numai un sens demascator, ce l-ar apropia de J.-J. Rousseau și de preromantism. Parodia (Tatăl nostru parodiat), gen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
II, îngr. Marta Anineanu și Virgil Cândea, București, 1967, 42-83; Constantin Erbiceanu, Două poezii ale lui Alexandru Văcărescu, fiul lui Ienăchiță Văcărescu, BOR, 1897, 8; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 394-397; Densusianu, Opere, III, 321-323; Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești. Ienăchiță, Alecu, Iancu Văcărescu, Anton Pann și modelele lor grecești, București, 1935; I.C. Filitti, O jalbă a lui Alecu Văcărescu către vodă Hangerli, PL, 1936, 1; I. Vârtosu, Destinul tragic al poetului Alecu Văcărescu, ADV, 1936, 14
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
pasiunii chiar. Descrierea pe care o face nunții pe care a văzut-o la Branul de Sus (Brașov) este de o remarcabilă minuție și culoare, dovedind o acuratețe a observației apropiată de cea a specialistului. Autoarea semnalează paralele sârbești și neogrecești ale baladei despre jertfa zidirii și paralele sud-slave ale unor obiceiuri și credințe (Paparudele, Lăzărelul). SCRIERI: La Vie monastique dans l’Église orientale, Paris-Geneva, 1855; La Suisse Allemande et l’ascension du Moench, I-IV, Geneva, 1856; Les Femmes en
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
se va reînnoda tradiția vechilor sinaxare și mineie cu viitoarea operă a lui Dosoftei, Viața și petrecerea svinților (1682-1686). Textul Cazaniei evidențiază aportul filologului umanist capabil a prelucra izvoare și modele multiple: manuscrise și opere tipărite, autohtone și străine (bizantine, neogrecești, sud-slave sau ucrainene), unele greu de identificat astăzi. Sunt folosite o colecție de omilii bizantine datând din secolul al XIV-lea și, atribuită mai multor patriarhi („omiliarul patriarhal”), cunoscută însă într-o variantă slavonă amplificată, „cazania” ucraineanului Kiril Trankvilion Starovețki
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
numai națională, ci și universală, și este curios că nici un cărturar român n-a aflat până azi răgazul trebuitor tălmăcirii ei într-o limbă de circulație internațională. Legată de cea mai bună literatură teologică răsăriteană prin izvoarele ei bizantine și neogrecești și de literatura românească populară prin atâtea motive menite să facă lectura plăcută cititorilor de la noi, opera mitropolitului Varlaam este originală prin arhitectura și economia sa lăuntrică, datorate marelui cărturar. [...] Dincolo de mesajul spiritual al cărții, străbate încă de la foaia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
în operele mitropolitului Varlaam, BOR, 1970, 1-2; Piru, Ist. lit., I, 96-104; Rosetti - Cazacu - Onu, Ist. lb. lit., I, 114-132; Atanasie Popa, Care este contribuția lui Varlaam la Cazania sa din 1643, MM, 1972, 3-4; Pandele Olteanu, Unul din izvoarele neogrecești ale „Cazaniei” mitropolitului Varlaam (1643): „Comoara” lui Damaschin Studitul, RSL, 1972; Florentina Zgraon, Considerații filologice asupra primei traduceri manuscrise a „Scării” lui Ioan Sinaitul, LR, 1976, 3; Pandele Olteanu, Damaschin Studitul și mitropolitul Varlaam al Moldovei, MM, 1976, 3-4; Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
regăsește integrată cronologic la începutul istoriei sale. Inspirată de un subiect ce îi impresionase pe contemporani - Dionisie Eclesiarhul, Dionisie Fotino, ca și pletora de cronici rimate -, este croită în versuri lungi, de cincisprezece silabe (tetrametru trohaic catalectic), după modelul scrierilor neogrecești. Dacă în versurile sale moralizatoare sfârșitul violent al domnitorului este socotit o pedeapsă divină, previzibilă și meritată, când compune în proză Z. îi analizează cauzele: înrobirea țării prin biruri și abuzuri cunoscute la Poartă, de unde vin mazilirea și moartea, descrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Densusianu, Lit. rom., I, 101-111; Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, București, 1927, 96-132; I. E. Torouțiu, „Hermann și Dorothea”. Ienăchiță Văcărescu și Goethe, București, 1931; Iorga, Ist. lit., III, 136-149, 280-282; Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești. Ienăchiță, Alecu, Iancu Văcărescu, Anton Pann și modelele lor grecești, București, 1935; Nestor Camariano, Modelele gramaticii lui Văcărescu, SI, 1936; Paul I. Papadopol, Poeții Văcărești, Viața și opera lor poetică, București, 1940, 9-38; Călinescu, Ist. lit. (1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Balcania, 1938, ca și întreaga orientare a cercetătorilor din jurul acesteia, continuată cu actuala Revista de studii sud-est europene, și activitatea sistematică a Institutului cu același nume al Academiei R.S.R. Numeroase lucrări ale lui Nestor și Ariadna Camariano sînt dedicate influențelor neogrecești, mai ales la începutul secolului al XIX-lea. (h) p. 83 Preocupări de literatură comparată, înțeleasă ca știință independentă, aplicată asupra unui ansamblu de literaturi naționale, nu asupra uneia singure, ori asupra unor relații bilaterale, cum am amintit în cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
aceasta se întemeia pe câteva date reale, abil, chiar fabulos elaborate de acel grup de scriitori și artiști care se entuziasmaseră de Leana"583). Numele proprietarilor grădinilor de vară, Iancu și Enache își revendică același etimon, fiind derivate ale formei neogrecești Ian. La origine, numele Ion reproduce un vechi nume personal ebraic Johanán, teoforic frazeologic. Intenționalitatea numelor în cauză a fost legată de timpul solstițial în care are loc întâlnirea dintre spectatori și artistă ("Când am întâlnit-o, în iunie... - s.m.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să ne gîndim numai la cele cîteva zeci de toponime păstrate din dacă ori latină, față de zecile de mii de cuvinte comune moștenite, și la puținătatea generațiilor de toponime turcești, neogrecești, germane etc., față de multitudinea cuvintelor comune de aceleași origini) și se îmbolnăvesc mai grav și mai des decît acestea („vindecîndu-se“ destul de greu și prezentînd „răni“ și „cicatrice“ care le „mutilează“). Despre numele de locuri romînești, în special Regulile privind formarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fonetic sui, atribui, care, pe lângă caracteristicile menționate pentru subclasa anterioară, prezintă omonimia suplimentară 1 = 2. Criteriul etimologic a fost folosit numai sub aspectul distincției fond vechi (în care au fost incluse, după modelul statisticii din 1976, verbe moștenite, vechi împrumuturi neogrecești, derivate interne cu sufixe proprii acestor împrumuturi) vs fond neologic (verbe împrumutate din latină, din limbile romanice, din engleză și din germană și verbe formate pe teren românesc de la radicale noi sau numai cu sufixe și prefixe noi). Cele 54
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
respectivă, se mai credea, ci în cel precedent, ca urmare a contactelor culturale cu Polonia și Ucraina; al optsprezecelea veac înregistrează doar a treia, și ultima, etapă a unui proces de receptare a stilului, cu sugestii italiene, venite pe filieră neogrecească, și cu mai multe contacte - acum directe - realizate cu literaturile apusene. Cercetătorul nu situează începuturile b. românesc mai devreme, considerând că în secolul al XVI-lea începe, la noi, cu Neagoe Basarab, Renașterea, spre a se încheia la sfârșitul primei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
ă) it. = italian(ă) înv. = învechit lad. = ladin(ă) lat. = latin(ă) lit. = literar litn. = lituanian(ă) loc. = locuțiune m. = masculin magh. = maghiar(ă) med. = medieval mod. = modern mong. = mongol(ă) mrom. = meglenoromân(ă) nap. = napolitan n. = neutru ngr. = neogreacă, neogrecesc n.n. = nota noastră norv. = norvegian(ă) n. pr. = nume propriu oc. = occitan(ă) ol. = olandez(ă) pl. = plural pol. = polonez(ă) pop. = popular port. = portughez(ă) prov. = provensal(ă) ret. = retoroman(ă) rom. = română, românesc rus. = rusă, rusesc scr. = sârbocroat(ă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
latină, cît și cea greacă începuseră să evolueze în jurul secolului al III-lea după Cristos (ca să ne exprimăm cu mare aproximație) de la un sistem cantitativ către un sistem bazat pe accent, așa cum este cel al limbilor neolatine și al limbii neogrecești; această evoluție a avut loc, așa cum e logic, întîi în mediile populare și s-a răspîndit apoi în rîndul claselor cultivate, deși era combătură de învățămîntul tradițional. Acest învățămînt, fiind bazat și pe poezia clasică, trebuia în mod obligatoriu să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
traduse peste aproape un deceniu, de un monah din Țara Românească. Părțile au fost reunite într-un singur manuscris de un cărturar moldovean (prin 1680-1690), care a făcut unele abrevieri și a îndreptat uneori tălmăcirea în urma comparării cu textul original neogrecesc. A existat și o traducere în românește făcută din slavonă, fiind vorba doar de primele două părți. Partea a treia a fost de numeroase ori recopiată integral sau numai pe fragmente, întâlnindu-se atât cu Minunile... extrase din Proloage sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
début du XIX-e siècle, 1943), a rectificat atribuirea eronată a lucrării Teatrul politic a lui Nicolae Mavrocordat (La Traduction grecque du „Théâtre politique”, attribuée par erreur à N. Mavrocordat et les versions roumaines, 1943) și a studiat Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești (1935). Dar opera sa de căpătâi rămâne monumentala lucrare Academiile Domnești de la București și Iași (1971), publicată și în limba franceză în 1974, lucrare care a primit premiul a două Academii, în țară și în Grecia. Recenzentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
Recenzentul lucrării în Grecia, C. Th. Dimaras, considera că această carte va fi indispensabilă pentru cercetătorii învățământului românesc și grec. Se poate afirma astfel că fără aceste cercetări erudite comparatismul literar româno-grec nu ar fi posibil. SCRIERI: Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești, București, 1935; Spiritul revoluționar francez și Voltaire în limba greacă și română, București, 1946; Academiile Domnești de la București și Iași, București, 1971. Ediții: D. Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume, I-II, București, 1939 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]