31 matches
-
spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la moarte pentru „Înaltă trădare“ În favoarea Germaniei. . Rudolf Steiner (1861-1925), teosof și oculist german. . Thomas Carlyle (1795-1881), istoric și scriitor englez. . Eroul unei povești a scriitorului clasic american Washington Irving (1783-1859). . Aluzie la procedeul de juxtapunere a punctelor, folosit de neoimpresioniști. . Ultima dintre cele cinci cărți ale lui Moise. . Titus Oates (1649-1705), conspirator și aventurier englez. . Damien (1840-1889), misionar belgian care a acordat asistență leproșilor din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
respirând într-o atmosferă de legendă, de frumos și magie, de clar-obscur în care fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și prevestesc un alb/ frumos ca de molitvă tipărită/ Madonă albă, pogorând din cer/ ea o să vină, trebuie să vină!/ Cu stele mari și-n stea cu alt mister/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
modele istorice, portrete ilustre, naturi moarte). Această deplasare, întinsă pe câteva secole, are drept consecință poziționarea artistului ca autodidact în fața școlilor oficiale și a stilurilor dominante care transmit conținuturile și reproduc valorile tradiției clasice. El părăsește sistemul corporațiilor. Impresioniștii și neoimpresioniștii, ca Édouard Manet, Claude Monet, Paul Signac, simbolizează această trecere. Pictând în aer liber, după tehnici inedite până atunci, ei nu ezită să contrarieze normele de lucru și regularitatea formelor pe care școlile și academiile continuau să le transmită. Monet
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la pictura neoimpresionistului Seurat: "l'âme des choses"10. Acest caracter difuz dispare acolo unde filiația onirică este asumată ca în cazul viziunilor embrionare ale lui Odilon Redon, sau a celor erotico-macabre ale lui Alfred Kubin. Caracterul difuz la picturii simboliste se poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops, Mellery, dar și vingtiștii Robert Picard, Jan Toorop, George Minne și Willy Schlobach, "(...) tindeau să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]