KorAP: Find »[drukola/base=neokantian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

144 matches

Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210

dreptului de pe mapamond, dar și din țara noastră. Prof. Univ. Dr. Tudor Ghideanu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Introducere Coordonatele fundamentale ale unei filosofii a dreptului (Giorgio del Vecchio și Mircea Djuvara) Colegi de generație, cu o pregătire filosofică neokantiană mărturisită, cu multiple atribuțiuni și funcții În organismele juridice internaționale - și nu doar În țara lor - cei doi gânditori se remarcă printr-o aceeași preocupare fundamentală: definirea și elaborarea unei filosofii juridice adevărate. Mărturisind lecția de filosofie kantiană pe care

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
reprezintă o reacție necesară Împotriva pozitivismului vulgar al multor juriști. Aceste principii sunt de o mare importanță deschizând perspective teoretice, profunde și ample, aprecia Mircea Djuvara În Prefața la Lecții de filosofie juridică. Folosind surse logico-axiologice, În special concepțiile Școlii neokantiene de la Marburg (Cohen și Natorp) și din concepțiile juridice ale lui Rudolf Stammler, atât Giorgio Del Vechio cât și Mircea Djuvara considerau că toate datele subiective, din punct de vedere psihologic și prin urmare și eul nostru empiric sunt manifestări

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Stammler, atât Giorgio Del Vechio cât și Mircea Djuvara considerau că toate datele subiective, din punct de vedere psihologic și prin urmare și eul nostru empiric sunt manifestări ale cugetului (cogito-ului universal) și sunt subordonate principiului lor logic esențial, profund. Neokantian fidel, Giorgio del Vecchio, detașat de „ideea lucrului În sine” (Dans Ding an Sich) - afirmă că subiectul În general nu este un lucru, ci un criteriu transcendental, punct de vedere necesar al cunoașterii; este „centrul cunoștințelor reale, adică al ideilor

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
apărată de moderni), pentru a insera gândirea (transformată În diagnostic) exact În procesul neîntrerupt de punere la punct a propriei certitudini, proces care până astăzi a Însuflețit modernitatea, În orizontul unei noi conștiințe istorice. Capitolul II Normativitate și deontologie Deontologia neokantiană 1. Obiectivitatea fundată cu ajutorul metodei transcendentale Immanuel Kant Își intitula opera fundamentală Critica Rațiunii Pure „un tratat despre metodă” care nu ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
obiectele experienței poate fi numită transcendentală, deci nu apriori ca atare, ci condiția posibilității apriori este transcendentală”. Piatra unghiulară a metodei kantiene este conceptul de sinteză, deci metoda critică exprimă forța constructivă și apreciativă a capacității (facultății) umane de cunoaștere. Neokantienii vor insista asupra faptului că apriorismul kantian are un caracter logic, apriori Înseamnă, În esență, că principiul precede pe cele cărora le este fundament. Mircea Florian explica această idee: „Apriori presupune o prioritate logică sau de valoare, nu În timp

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
structura, modul de a condiționa, explica, Înțelege și exprima al subiectului - care nu trebuie să fie exterioară obiectului, În sens de obiect abstract al gândirii, ci să-i dea temeiurile, structura și valabilitatea. Între orientările, șapte la număr, ale Școlilor neokantiene „metafizica critică” reprezentată de Otto Liebmann și Friedrich Paulsen, se axează pe chestiunea kantiană fundamentală - esența și condițiile valabilității. Friedrich Paulsen (1846 1909) a creat o operă fundată pe ideea centrală a filosofiei moderne: antagonismul dintre religie și știință. Al.

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Paulsen, se axează pe chestiunea kantiană fundamentală - esența și condițiile valabilității. Friedrich Paulsen (1846 1909) a creat o operă fundată pe ideea centrală a filosofiei moderne: antagonismul dintre religie și știință. Al. Boboc a văzut - mai accentuat decât alți interpreți neokantieni, În filosofia kantiană fundamentele filosofiei viitorului; În viziunea sa Kant fiind, totdată, „un Wolf mai aprofundat”, „un Hume prusian” și „un Rousseau german”. Prin poziția sa caracteristică, Paulsen se află mai aproape de Schopenhauer și de psihologul Fechner. Nu este Întâmplătoare

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Împotriva naturalistului Ernst Haeckel, coautorul expresiei pertinente: „ontogeneza repetă filogeneza!” Paulsen și-a centrat efortul filosofico-axiologic pe o metafizică idealistă a voinței, am spune: pe lucrările maestrului Kant Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii Practice. Unii interpreți ai filosofiei gânditorului neokantian, au identificat accente de influență, provenind din Spinoza și Schopenhauer - desăvârșite sub influența lui Fechner. Se mai simte puternica influență a lui Wilhelm Wundt. Premisa majoră a concepției lui Paulsen rămâne filosofia lui Kant care i-a insuflat convingerea necesității

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
propriu cunoașterii științifice și imperiul credinței practice se află un imperiu intermediar, imperiul gândirii raționale necesare”. Numai datorită existenței acestuia putem vorbi de metafizică, nu doar ca „știință pură a naturii”, ci ca „gândire pură despre lumea inteligibilă”. 2. Etica neokantiană Friedrich Paulsen este În același timp creatorul unui sistem de etică, unul dintre primele elaborat În modalitatea neokantiană cuprinzând nu numai studiul categoriilor eticii, ci și teoria vieții religioase și concepția despre societate și stat. În viziunea filosofului neokantian, Etica

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
existenței acestuia putem vorbi de metafizică, nu doar ca „știință pură a naturii”, ci ca „gândire pură despre lumea inteligibilă”. 2. Etica neokantiană Friedrich Paulsen este În același timp creatorul unui sistem de etică, unul dintre primele elaborat În modalitatea neokantiană cuprinzând nu numai studiul categoriilor eticii, ci și teoria vieții religioase și concepția despre societate și stat. În viziunea filosofului neokantian, Etica apare ca „a treia știință care are un caracter universal, ca și logica și etafizica. Etica este „doctrina

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Etica neokantiană Friedrich Paulsen este În același timp creatorul unui sistem de etică, unul dintre primele elaborat În modalitatea neokantiană cuprinzând nu numai studiul categoriilor eticii, ci și teoria vieții religioase și concepția despre societate și stat. În viziunea filosofului neokantian, Etica apare ca „a treia știință care are un caracter universal, ca și logica și etafizica. Etica este „doctrina despre bunuri” (Güterlehre). În acest domeniu, Paulsen se detașează de Kant susținând că: „principiile morale sunt pentru viață, și nu viața

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
În această idee, Paulsen se Întemeiază pe filosofia lui Aristotel, luând apărarea unei etici energetice teleologice, În care legea morală nu mai este pur și simplu formă apriorică, ci este principial Înrădăcinată În viață. În argumentarea mai realistă a filosofului neokantian tema eticii este o temă dublă: ea trebuie să determine mai Întâi „Scopul vieții sau binele suprem” (das höchste Gut); apoi, căile și mijloacele atingerii acesteia. Prima este tema doctrinei bunurilor (Güterlehre), a doua este „doctrina virtuții și a datoriei

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
păstrează ideea că „o moralitate perfectă este imposibilă fără religiozitate”. În sistemul său de etică, Paulsen abordează și problemele social-politice. Astfel, după studiul datoriilor și al virtuților (domeniul deontologiei), el analizează „formele vieții sociale”, Îndeosebi familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen pornește, În mod firesc, de la Imm. Kant, de la Întemeierea metafizicii moravurilor, precum și de la Critica Rațiunii practice. Conform eticii kantiene, suprema menire a rațiunii constă În Întemeierea unei voințe bune, iar supraordonată acesteia este problema datoriei. Referindu

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
ține seama de Înclinațiile naturale; rea este contrarul!” Sarcina eticii este de a răspunde la Întrebările: 1. care este originea legii? 2. pe ce se sprijină valabilitatea ei? 3. care este conținutul cerințelor sale? Între aceste distincții esențiale ale filosofului neokantian se mai precizează: 1.- răspunsul la Întrebarea privind supremul bine duce la Teoria valorilor (morale, Güterlehre) 2. - orice teorie completă a vieții morale va da un răspuns ambelor Întrebări, așadar va cuprinde: a) o teorie a valorilor; b) o deontologie

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
rațională omul aparține domeniului realității absolute, În care Dumnezeu este legislator și căpetenie. Legea morală pe care omul o recunoaște În sinea sa este propriu-zis legea lumii, ordinea morală este ordinea relității În sine, Însăși ordinea divină a lumii”. Filosoful neokantian Fr. Paulsen face o seamă de obiecții filosofiei morale a lui Kant, considerată de unii interpreți (mai ales neokantieni!) drept „construcția definitivă a lumii morale”. Insuficiența științifică a operei lui Kant, cu toată superioritatea acesteia față de „teoriile dulceag-hedoniste ale virtuții

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
recunoaște În sinea sa este propriu-zis legea lumii, ordinea morală este ordinea relității În sine, Însăși ordinea divină a lumii”. Filosoful neokantian Fr. Paulsen face o seamă de obiecții filosofiei morale a lui Kant, considerată de unii interpreți (mai ales neokantieni!) drept „construcția definitivă a lumii morale”. Insuficiența științifică a operei lui Kant, cu toată superioritatea acesteia față de „teoriile dulceag-hedoniste ale virtuții”, constă În cultivarea „modului de gândire individualist raționalist al secolului al XVIII lea, de la care Kant nu s-a

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu un „ar fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și pedepsitor. Concepția istoric-teleologică a lui Paulsen este concretizată În: 1. filosofia dreptului și 2. filosofia moralei. Filosoful neokantian probează o viziune concretă și realistă, când relevă: „Moravurile și comportarea morală, sistemul moralității obiective, la fel ca și dreptul ca produs și funcție, nu sunt considerate ca fiind ale individului ca atare sau ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
distrug viața individuală, influențează nefast viața altora și provoacă degenerarea urmașilor. În aceeași tendință teoretică de formulare, de Întemeiere a eticii teleologice, Paulsen ia În considerație succesiv recunoașterea subiectivă a meritelor persoanei cât și aprecierea obiectivă a acțiunii. După filosoful neokantian tocmai În aceasta constă sarcina eticii: de a defini acțiunea justă! Împotriva eticii formaliste kantiene, Paulsen apără concretețea normelor morale și de drept pe care le consideră a fi aidoma „prescripțiilor medicale dietetice, care admit și favorizează adaptarea la condiții

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
umane prin voința rațional-morală, independent de instinctele naturale și de afecte. Stăpânirea de sine apare sub două forme principale: moderația și eroismul. În raport direct cu acestea sunt descrise bunăvoința, iubirea de aproapele tău, spiritul de solidaritate. Despre dreptate filosoful neokantian reflectează: „Dreptatea apare În primul rând În autolimitarea obișnuită În urmărirea propriilor interese, ținând seama de interesele ambiției umane. În afară de aceasta, ca simț al dreptății care intervine pretutindeni pentru drept și dreptate, cel care nu numai nu face răul, ci

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
etica modernă, filosofia engleză - unde hedonismul este adoptat, - și filosofia continentală unde este adoptată concepția energetică, platonico aristotelică. Ambele concepții, Însă, stau sub semnul generalului care nu le avantajează pe nici una dintre ele. 3. Perspectiva istoric-teleologică a datoriei În axiologia neokantiană Reflecția asupra vieții umane și a valorilor ei pleacă și de la Sollen, „a trebui”. De la „a trebui”, de fapt, se ajunge la reflecția despre ce anume Înseamnă bine și ce Înseamnă rău. Nu este prea lesne pentru că voința umană nu

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio asumă consecvent perspectiva axiologic: „Conceptul dreptului - scria filosoful jurist - aparține categoriei valorilor; nu se confundă nici cu faptul, nici cu existența

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
există datorită violabilității sale. Dacă ar lipsi posibilitatea nedreptății, nu ar avea sens afirmarea Dreptului. Deoarece nu s-ar putea stabili o distincție Între acțiunile juste și cele injuste, și nu ar putea să apară nici o normă de acțiune”. Filosoful neokantian consideră că noțiunea de Drept exprimă Întotdeauna adevăruri metafizice, adică „un adevăr superior realității fenomenelor, un model ideal care tinde să se impună acestei realități”; pe scurt, „un principiu de apreciere a valorii”. Și este un principiu de apreciere a

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Drept - ni se spune - „incertitudinile sunt inadmisibile”. El este un „minimum de etică”, adică are numai atâta Etică, cât este indispensabilă vieții sociale - Ubi societas, ibi jus (Ă) Ubi homo, ibi jus. Dreptul În sens obiectiv se precizează, prin distincții neokantiene indubitabile, la juristul italian. El ne vorbește, la această treaptă a Realității juridice despre: 1. Bilateralitate, 2. Generalitate, 3. Imperativitate și 4. Coercibilitate. Despre Bilateralitate am vorbit mai Înainte, ca despre Coercibilitate, asupra căreia ne vom opri mai Încolo. Despre

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
dat Într un timp și asupra unui obiect particular oricare ar fi el, ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu poate refuza de a le Întâlni ca atare, tot atât

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
să semnifice o apărare sau un dig contra autorității Statului, cât o concepție rațională a acestei autorități și cerința unei reforme radicale a acesteia ab intus, „dacă ea s-a abătut de la fundamentul ei legitim”. „Fără Îndoială, subilniază filosoful italian neokantian, scopul imediat al acestei afirmări, repetat de atâtea ori și În diverse maniere, În decursul secolelor, a fost de a le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice și a puterilor lor. Mai ales În acest scop s-

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]