144 matches
-
etica modernă, filosofia engleză - unde hedonismul este adoptat, - și filosofia continentală unde este adoptată concepția energetică, platonico aristotelică. Ambele concepții, Însă, stau sub semnul generalului care nu le avantajează pe nici una dintre ele. 3. Perspectiva istoric-teleologică a datoriei În axiologia neokantiană Reflecția asupra vieții umane și a valorilor ei pleacă și de la Sollen, „a trebui”. De la „a trebui”, de fapt, se ajunge la reflecția despre ce anume Înseamnă bine și ce Înseamnă rău. Nu este prea lesne pentru că voința umană nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul V Conceptul de drept. Dreptul obiectiv și dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio asumă consecvent perspectiva axiologic: „Conceptul dreptului - scria filosoful jurist - aparține categoriei valorilor; nu se confundă nici cu faptul, nici cu existența
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
există datorită violabilității sale. Dacă ar lipsi posibilitatea nedreptății, nu ar avea sens afirmarea Dreptului. Deoarece nu s-ar putea stabili o distincție Între acțiunile juste și cele injuste, și nu ar putea să apară nici o normă de acțiune”. Filosoful neokantian consideră că noțiunea de Drept exprimă Întotdeauna adevăruri metafizice, adică „un adevăr superior realității fenomenelor, un model ideal care tinde să se impună acestei realități”; pe scurt, „un principiu de apreciere a valorii”. Și este un principiu de apreciere a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Drept - ni se spune - „incertitudinile sunt inadmisibile”. El este un „minimum de etică”, adică are numai atâta Etică, cât este indispensabilă vieții sociale - Ubi societas, ibi jus (Ă) Ubi homo, ibi jus. Dreptul În sens obiectiv se precizează, prin distincții neokantiene indubitabile, la juristul italian. El ne vorbește, la această treaptă a Realității juridice despre: 1. Bilateralitate, 2. Generalitate, 3. Imperativitate și 4. Coercibilitate. Despre Bilateralitate am vorbit mai Înainte, ca despre Coercibilitate, asupra căreia ne vom opri mai Încolo. Despre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dat Într un timp și asupra unui obiect particular oricare ar fi el, ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu poate refuza de a le Întâlni ca atare, tot atât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să semnifice o apărare sau un dig contra autorității Statului, cât o concepție rațională a acestei autorități și cerința unei reforme radicale a acesteia ab intus, „dacă ea s-a abătut de la fundamentul ei legitim”. „Fără Îndoială, subilniază filosoful italian neokantian, scopul imediat al acestei afirmări, repetat de atâtea ori și În diverse maniere, În decursul secolelor, a fost de a le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice și a puterilor lor. Mai ales În acest scop s-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
natură, aparține „În chip egal tuturor”, nu ar trebui să fie abolit „chiar sub forma legii printr-un vot”, În oricare ar fi adunarea (parlamentul). Într-o manieră idealist-romantică (Fichte-Hegel), Giorgio del Vecchio Își proiectează opțiunea etatistă axiologică, de factură neokantiană (Paulsen, Cassirer): „Nici o lege, cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate distruge legea care singură justifică existența Însăși a Statului și deci, de asemenea, existența și autoritatea organelor sale”. Nu trebuie să uităm niciodată, conchide juristul italian, că „dreptul unui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caracter organic și constructiv, avînd totdeauna drept scop, protecția persoanei umane, satisfacerea nevoilor sale și punerea la lucru a puterii inteligenței În toată extensiunea sa (care este, după Dante, aceea de a Închina, dedica lui Dumnezeu, Întregul neam uman, subliniază neokantianul italian). Așadar, activitatea Statului, fiind orientată, În chip ideal, către aceste scopuri nobile, este totodată legată de existența reală a mijloacelor apte de a le atinge. Cercetarea acestor mijloace este o parte - și nu cea mai mică - din Însăși această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scopuri diferite și chiar opuse, nu numai În domeniul economic și intelectual, dar, de asemenea, În domeniul politic, cu excepția faptului dacă, din ea, decurge o amenințare concretă și directă pentru ordinea juridică a Statului”. Analiza pertinentă și echilibrată a filosofului neokantian italian apreciază, cu justețe și profunzime, că „normele care domnesc diferitele organizații sociale sunt adesea trase din acelea deja formulate sub formă generică, prin codurile și legile În vigoare”. Desigur, orice societate (asociație) tinde să-și creeze (și să dezvolte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statul se formează, ca urmare a unirii ginților, Într-o „unitate superioară, pentru necesități temporare, apoi permanente, de conciliere sau de apărare; Statul ar fi deci, În mod esențial, o unitate supragentilică”. 2. Cea de-a doua poziție - relevă filosoful neokantian - rezidă În afirmația că „un anumit caracter politic” poate fi constatat chiar În faza numită prestatală, În familia patriarhală, așa cum ne-o prezintă Biblia, sau tradiția romană, unde se poate vorbi despre autoritatea lui pater familias, având totodată, simultan, un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu putem vorbi decât despre „prodromuri” sau „fragmente de realitate” a Statului. Ceea ce este esențial, logic, când se vorbește despre Stat, este „referirea la un centru comun de determinații juridice compunând un sistem. O organizare juridică este un Stat - observă neokantianul italian - când ea este, Într-un fel, făcută subiectivă, deci când regulile care o constituie și care, fiind imperative, exprimă toate - Într-un fel sau altul - o voință, ajungând la o voință unitară, de care ele se consideră ca dependente
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se manifestă prin grade (Ă) nenumărate, și, adesea, În opoziție directă Între ele”. Sistemul de organizări juridice, devenit preponderent față de altele, este sistemul juridic ce are cel mai Înalt grad de pozitivitate. Acesta dobândește cu adevărat, caracterele Statului, subliniază filosoful neokantian. Statul are, În același timp, un caracter de absolut și un caracter de relativitate, ca expresii diferite ale faptului că Statul este sistemul juridic preponderent pentru un mediu dat, În mod formal exclusiv, În rațiunea logicii propriei sale construcții interne
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
germinează spontan În spiritul uman și se concretizează În mii de forme diferite, pe care Statul poate să le limiteze și să le regleze, dar pe care nu le poate suprima, așa după cum el nu poate suprima individualitatea umană”. Gânditorul neokantian socotește că adevărata problemă este alta, anume aceea de a ști În ce mod Statul poate să se pună la adăpostul pericolului formațiunilor sociale și juridice spontane și de a transforma energiile acestora „În elemente având o valoare pentru dezvoltarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statul este cu atât mai tare și mai sănătos, cu cât el este expresia justiției, căci el trebuie să constituie sinteza armonică a tuturor energiilor juridice care există și care se desfășoară, natural, În elementele care Îl compun”. După concepția neokantianului italian, ar fi o politică greșită, aceea care ar pleda pentru comprimarea sau oprimarea unora dintre aceste elemente, substituind forța fizică rațiunii, și opresiunea libertății, Întrucât aceasta este fondată pe natură. „Dar libertatea nu poate fi nelimitată, nici lăsată În afara
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este permis să formulăm părerea că o mai bună Înțelegere și o coordonare mai rațională a diverselor energii naționale, face mai solidă, de acum Înainte, În numele sacru al justiției, pacea lumii”. 2. Problema individului și a libertății În Stat Celebrul neokantian Ernst Cassirer, contemporanul ceva mai vârstnic al lui Giorgio del Vecchio a scris o lucrare profundă, asupra dinamicii politico-juridice a Statului și Individului, tentând să apere valorile civilizației și libertății. Lucrarea a apărut În anul 1946 (postum, căci filosoful german
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
definit, o anumită putere, care reprezintă voința socială cea mai tare. Dar această putere poate fi - și de regulă este! - combătută de alte puteri, adică de alte voințe, care pot să fie chiar mai puțin forte decât grupul preponderent”. Filosoful neokantian observă - cu temeiuri depline - că: „Istoria În general nu este făcută din bulversări solemne, ci mai ales, din gestații lente, din fermentații obscure și latente, din eroziuni graduale și imperceptibile prin care, adesea, instituțiile În vigoare variază foarte mult În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
justifică, Își apără opțiunea de filosofie a Dreptului, când scrie: „Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care respingem definițiile dogmatice ale Statului, care afirmă, fără nici o distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum oracolele Sybillelor, valoarea sa absolută”. Gânditorul neokantian aduce În scenă definițiile hegeliene ale Dreptului și Statului. Filosoful clasig german postkantian scria În 1821: „Statul este realitatea ideii etice, spiritul etic ca voință manifestă, evidentă În ea Însăși, substanțială, care se gândește pe ea Însăși, care se cunoaște
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui tribunal al Rațiunii. Astfel că, noi nu putem accepta ca fiind apriori legitimă orice formă de Stat. „Determinarea criteriului de evaluare al realității politice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
distincție trebuie să fie și locul armonizării dintre Stat și Individ, susține filosoful. Numai pe această bază a unității dintre pluralul subiecților și unicitatea Statului se poate concepe idealul de Stat adică al Statului subordonat Rațiunii, Statul Dreptății (Justiției). Filosofia neokantiană a lui Giorgio del Vecchio se dezvăluie, În esență, În ideea că o aceeași raționalitate se află, coincide, În Individ și Stat. „Individul, ca ființă rațională, are caracterul de autonomie, adică el are În sine principiul absolut al unei ordini
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Eroarea cea mai funestă a tuturor sistemelor care se numesc democratice este exact aceea de a crede că totul În Stat, poate să fie obiect de deliberări făcute valabile printr-o majoritate oarecare de voturi. Din nefericire - continua remercabil gînditorul neokantian al Dreptului -, există o tendință nesănătoasă, la majorități, puse pe sacrificarea minorităților, ca cei mai puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de nerecunoscut chipul. Va fi nevoie de mari eforturi și de o operă prometeică, de personalități de tip Ťpresocraticť, spre a-i arăta drumul. Grecia este, pe plan spiritual, o corabie fără cîrmă. Ducem lipsă de figuri europene. Odată cu dispariția neokantienilor, intelectualitatea greacă europeană a rămas fără ecou. Nume importante, precum Nikiforos Vrettakos și Konstantinos Despotopoulos, adevărate călăuze spirituale, tălmăcesc cuvîntul adevărului, Konstantinos Axelos, și el o figură de seamă, dar toți sunt ca niște insulițe în largul mării. }ara care
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
neglijează aproape total forma în care spun (sau înțeleg)”. Aceste forme de comunicare derivate sunt explicate și raportate la situația de comunicare ideală, la care se referă filosoful german Jügen Habermas (unul dintre ultimii reprezentanți ai Școlii de la Frankfurt, a neokantienilor) care, într-adevăr, în cele două volume ale lucrării sale Teoria acțiunii comunicative (din 1981), demonstrează adâncul dezechilibru comunicațional tocmai prin această discrepanță ușor sesizabilă dintre proiecția ideală sau modelul utopic și comunica rea plină de constrângeri, axată pe inegalitate
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
neglijează aproape total forma în care spun (sau înțeleg)”. Aceste forme de comunicare derivate sunt explicate și raportate la situația de comunicare ideală, la care se referă filosoful german Jügen Habermas (unul dintre ultimii reprezentanți ai Școlii de la Frankfurt, a neokantienilor) care, într-adevăr, în cele două volume ale lucrării sale Teoria acțiunii comunicative (din 1981), demonstrează adâncul dezechilibru comunicațional tocmai prin această discrepanță ușor sesizabilă dintre proiecția ideală sau modelul utopic și comunicarea plină de constrângeri, axată pe inegalitate și
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE de EUGENIU NISTOR în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360296_a_361625]
-
neglijează aproape total forma în care spun (sau înțeleg)”. Aceste forme de comunicare derivate sunt explicate și raportate la situația de comunicare ideală, la care se referă filosoful german Jügen Habermas (unul dintre ultimii reprezentanți ai Școlii de la Frankfurt, a neokantienilor) care, într-adevăr, în cele două volume ale lucrării sale Teoria acțiunii comunicative (din 1981), demonstrează adâncul dezechilibru comunicațional tocmai prin această discrepanță ușor sesizabilă dintre proiecția ideală sau modelul utopic și comunicarea plină de constrângeri, axată pe inegalitate și
Între discurs și discursivitate () [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
neglijează aproape total forma în care spun (sau înțeleg)”. Aceste forme de comunicare derivate sunt explicate și raportate la situația de comunicare ideală, la care se referă filosoful german Jügen Habermas (unul dintre ultimii reprezentanți ai Școlii de la Frankfurt, a neokantienilor) care, într-adevăr, în cele două volume ale lucrării sale Teoria acțiunii comunicative (din 1981), demonstrează adâncul dezechilibru comunicațional tocmai prin această discrepanță ușor sesizabilă dintre proiecția ideală sau modelul utopic și comunicarea plină de constrângeri, axată pe inegalitate și
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]