213 matches
-
InterRegio”. Mania trunchierilor și preluarea ca atare a terminologiei europene (care nu este, de fapt, întru totul unitară) vor crea, din nou, probleme de flexiune și integrare a termenilor în enunț. Finala -o e simpatică în denumiri invariabile, cu ecouri neolatine; permite însă greu articularea și formarea pluralelor (am luat regioul de Ploiești... mai sunt alte regiouri până diseară?). S-ar putea ca vechile denumiri să mai reziste, în uzul curent (nu plătim încă în lei vechi?); s-ar putea ca
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
am urmat-o sau am desfășurat-o în paralel prin afinitate (înrudire), dar și prin izvorul cultural comun cu profesorul (măcar temporar) de limbă italiană. Am pomenit altă dată de acel buclucaș „cimiterial” pe care l-am crezut un cuvânt neolatin; abia târziu, prin eliminare, m-am dumirit („domerit”, ar spune Mateiu Caragiale) că e o invenție a lui Călinescu: lui nu i-a mai ajuns mormântal, sepulcral, macabru, a fabricat un cuvânt indiscutabil mai expresiv, la modul senzațional, dacă mi
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
1866-1867. De altfel, la folosirea lui determină și franțuzismul un certain roman sau une certaine idée. Faptul că un scriitor și om de cultură de anvergura lui Călinescu întrebuința cu vădită intenție demonstrativă italienisme și în genere neologisme latine și neolatine, în atmosfera de atonie și conformism de partid care oferea „noutăți” aproape numai din rusește sau trecute prin filiera muscălească, făcea din ceea ce citeam (sporadic) la Cronica optimistului sau cu alte ocazii o stridentă erezie... Timpuri! (Nu pot să uit
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
1959, când lucrurile se schimbaseră mult. Repet: este situația mea de atunci, nu e vorba de ce gândesc eu acum; mi-am schimbat și nuanțat unele propuneri sau ipoteze prea radicale, deși am rămas un partizan și un cultivator al neologismului neolatin, în care văd cea mai directă și justificată legătură a noastră cu Occidentul la care aspiră indistinct cam toată lumea. (A.G.)
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
face mai puțin falsă: poetul Heliade începe să-și desfășoare întregul său talent abia după 1840 și atinge maxima dezvoltare în a doua parte a vieții. În peisajul lingvistic încă incert al epocii pașoptiste, autorul Zburătorului a observat că vocabulele neolatine posedă o aură poetică proprie, o sonoritate stranie, care poate fi valorificată poetic. Nu ne învățase Heliade însuși, încă de la primul său studiu din 1831 (Regulile sau gramatica poeziei), că poezia posedă o limbă proprie, superioară limbii vulgului, și că
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
cu ciclul Visul) la poezia scrisă într-o limbă tot mai „ireală” în raport cu norma comună. Inițial, tiparul lamartinian oferise deja posibilitatea unor combinații pînă atunci inedite, a unor exemple frapante de poezie concomitent românească și modernă. Poeziile în limbaj pur neolatin vor continua reforma, ducînd-o la apogeu. Cele mai cunoscute poezii heliadești au o mare intensitate romantică, apropiindu-se însă de fondul local, istoric ori etnologic. O noapte pe ruinele Tîrgoviștii, dar mai ales Zburătorul, îmbină fericit pretextul național cu o
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
să concureze cîntarea divină (în oda Serafita). Reforma lingvistic-poetică s-a devalorizat însă prin repetare și prin exploatare redundantă. Dacă, în loc de cele peste o mie de versuri din Anatolida, Santa Cetate, La Schiller și Serafita, am fi avut din domeniul neolatin doar o sută de versuri remarcabile, acestea ar fi intrat pînă acum într-o antologie extrem de selectivă a poeziei românești. Dincolo de varietatea tematică deconcertantă a poeziei heliadești, o obsesie curioasă a persistat latent și a comandat unele dintre cele mai
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
vorbitori de limbă română nu reprezintă chiar o cantitate neglijabilă. Bine reprezentați și în străinătate, unde există comunități solide, putem sta, din acest punct de vedere, liniștiți. Mai mult, notează Mihai Zamfir cu extrema acuitate a poliglotului, avem o limbă neolatină! Aparținem, prin urmare, „celui mai select și mai elitist club lingvistic”. Club ale cărui literaturi (franceză, spaniolă, portugheză, italiană) ocupă, cum am văzut, un spațiu consistent în Plecând de la cărți. În siajul acestei observații, mai fac precizarea că, în articolul
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
Ion Mihai Este știută contribuția popoarelor germanice la căpătarea individuației ( în sensul lui C.G. Jung, de dezvoltare a particularităț ilor) popoarelor neolatine: francezii datorită francilor, ibericii datorită vizigoț ilor, italienii datorită goților și lombarzilor.... În ce privește poporul român s-a ridicat mirarea că o conviețuire atât de îndelungată cu goții și gepizii, pe ambele maluri ale Dunării, nu ar fi lăsat urme, abia
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
va fi publicată și în volum. În aceeași revista este prezent, în 1876-1877, cu o recenzie la studiul fostului său elev, Arturo Graf, Della poesia popolare rumena și cu un ciclu de articole purtînd titlul generic Considerațiuni generale asupra literaturilor neolatine care prefațează chemarea să, în 1878, la Catedră de Istoria Literaturilor Neolatine de la Universitatea din București, prilej cu care va țipari și prelegerea inaugurală a cursului sau, Utilitatea studiilor neolatine în România. În același an semnează, alături de Marc^ Antonio Canini
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
1876-1877, cu o recenzie la studiul fostului său elev, Arturo Graf, Della poesia popolare rumena și cu un ciclu de articole purtînd titlul generic Considerațiuni generale asupra literaturilor neolatine care prefațează chemarea să, în 1878, la Catedră de Istoria Literaturilor Neolatine de la Universitatea din București, prilej cu care va țipari și prelegerea inaugurală a cursului sau, Utilitatea studiilor neolatine în România. În același an semnează, alături de Marc^ Antonio Canini, F. Bruzzesi, dr. V. Morini și Enrico Croce, un manifest prin care
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
ciclu de articole purtînd titlul generic Considerațiuni generale asupra literaturilor neolatine care prefațează chemarea să, în 1878, la Catedră de Istoria Literaturilor Neolatine de la Universitatea din București, prilej cu care va țipari și prelegerea inaugurală a cursului sau, Utilitatea studiilor neolatine în România. În același an semnează, alături de Marc^ Antonio Canini, F. Bruzzesi, dr. V. Morini și Enrico Croce, un manifest prin care se pronunța în favoarea colonizării italienilor în Dobrogea realipita României. Profesorul este tot mai solicitat de obligațiile didactice (pe
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
mai mare în comparație cu alte limbi romanice. Iată un exemplu din domeniul vocabularului de originea latină. Se știe că în fiecare limbă romanică există două pături lexicale. Primul strat cuprinde cuvintele savante. Aceste cuvinte au pătruns în română din celelalte limbi neolatine (mai ales din franceză și italiană) sau prin intermediul limbii ruse, engleze și germane, începând cu secolul XIX-lea, și formează un standard comun, pot să spun banal, pentru toate limbile romanice, cuprinzând și limba română. Al doilea strat cuprinde vocabularul
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
indecizie. Paradoxul se referă chiar la elementele constitutive ale vieții publice din România, la acea conjuncție a spiritului și a gîndirii de factură orientală, transmise și modelate prin tradiția și prin practica eclezială, cu o anumită acțiune formativă a limbii neolatine asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar indecizia, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
rămâne acel «hiatus» stihial dintre traduttore și traditore, dintre literal și literar. Cel ce tra duce - transferă semantic, preia și decantează chinul creatorului, îl comunică relevant, ca un purtător de cuvânt al cuvântului. Riscul nostru, de vorbitori-scriitori ai unei limbi neolatine (româna) - este unul special atunci când vom trans-spune poezia în engleză, este dilema a ceea ce Umberto Eco numea «limitele interpretării». Adică, peiorativ zicând, vom fi între autor și cititorul englez, mesagerul (epuizabil...) - «de la Anna la Caiafa».” În seriozitatea situației date, fiecare
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
povestiri, cuvinte, expresii auzite în Orient. Mozarabi, prizonieri, cântăreți, cavaleri, preoți creștini care vorbeau araba și lucrau la curțile califilor dădeau tonul culturii nu numai în Spania, ci și în Italia (cf. Giovanni Battista Pellegrini, L´elemento arabe nelle lingue neolatine con particolare riguardo all´Italia. In L’occidente e l´islam. Settimane di studio del centro italiano de studi sul´altro medioevo. Spoleto 1965). Între 1018 și 1120, perioadă importantă pentru poezia curtenească în sudul Franței, francezii au făcut vreo
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
adevărați. Ar fi scris în exil sau „din amărăciunea exilului”, toți, intelectuali de talie europeană, „cu privirile îndreptate spre romanitatea vestică”, ceea ce nu e cu totul adevărat pentru niciunul. Polonia și Kochanovski, nașii lui Dosoftei, nefiind același lucru ca Franța neolatină a lui Bossuet, Cantemir trăgându-și seva mai degrabă din Turcia și Rusia, așa dar, din Est, iar Budai dintr-o Europă de Mijloc. Să trecem. Și să ne întoarcem la sacrificarea unui secol și jumătate de literatură română. În
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
neînțelese, dar considerată limbă sfântă, limba cărților religioase. Secole de-a rândul, am trăit o situație paradoxală: deși popor vorbitor al unei limbi romanice, n-am folosit limba latină în scriere și biserică, chiar dacă suntem singurul popor din familia popoarelor neolatine care este de confesiune ortodoxă. Interese prea mari de apărare a ortodoxiei în fața ofensivei catolicismului, au dusă la scoaterea scrierilor latinești din biserica și cancelaria domnească și introducerea prin forță , prin amenințare și grele pedepse, a limbii slavone. Această înlocuire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
par“ trebuie legat de „foc“ por, pur, par cu p > f; huo „par“ < armean hur „foc“ < hor „soare“ (iranic). • engl. peruke < fr. < it. perruca este cu etimologia incertă, s-a presupus legătură cu lat. pilus „par“, dar în toate idiomurile neolatine părul este cu l că în latină, numai în română e cu r, poate și în vreun dialect italian de unde e it. perruca. Părul prin firele sale e în relație cu zeul, cu Soarele: „La mandeeni preotul nu are voie
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]
-
linie colaterală (alianță), rudenia prin încuscrire, rudenia convențională, termeni de politețe și respect între rude, termeni din atmosfera semantică a nunții și termeni care exprimă ideea generală de rudenie. Fiecărui termen analizat i se indică etimologia și corespondența în limbile neolatine, slavă și maghiară. Folosește metoda comparativă pentru a lărgi sfera de cuprindere și înțelegere a acestor termeni. Cartea a apărut în anul 1966 și este o încununare a efortului depus de-a lungul a peste două decenii. Bine documentată și
UN STUDIU LINGVISTIC INEGALAT PÂNĂ ACUM ÎN ROMÂNIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350306_a_351635]
-
Contextul lor se leagă De-acea întâlnire lângă-un ram de tei- Un amalgam de gusturi de idei De demnitate, încă nenăscută, Ei vin cu această noutate, Că se atacă lume multă, De se pierd râuri de mândrie Și demnitate neolatină, Și gândul ce frumos se zbate, Într-o celulă ... vie, din două lumi, ce vine... Spectacolul lor e-nțepenit În ochi de suflete iertătoare! Originali, cum sunt Ei...ne țin sufletu-n în picioare... Referință Bibliografică: ORIGINAL SĂ FII / Lilia Manole
ORIGINAL SĂ FII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350096_a_351425]
-
noastre - motiv care îl făcea pe Tudor Arghezi să creadă că româna va deveni și ea, într-un viitor nu prea îndepărtat, o limbă internațională. Dar, mai presus de toate acestea, lipsită aproape complet de barierele dialectale ale surorilor ei neolatine și chiar ale englezei, limba română păstrează de veacuri o unitate și exactitate lexicală uluitoare, cimentată de vicisitudinile istoriei, însușire cu care nici o altă limbă nu se poate mândri întotdeauna. Deoarece suntem siguri că viitorii colaboratori vor ține cont de
REVISTA „BOGDANIA”, O PUBLICAŢIE LITERARĂ EDITATĂ LA FOCŞANI, AL CĂREI SCOP PRIORITAR ESTE PROMOVAREA CULTURII ŞI A GRAIULUI DULCE ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351871_a_353200]
-
cheamă porumbel. După câte știm, latinii numeau pasărea de care vorbim palumbus, cuvânt moștenit în română porumb, ulterior diminutivat, în spaniolă palomo „porumbel bărbătuș“ și paloma „porumbița“, dar tot pe latinește i se spunea columbus și columba, moștenite în limbi neolatine occidentale: it. colombo și colomba, fr. colombe (cf. și neologismul columbofil „crescător de porumbei“) precum și numele maghiar al păsării galamb (golomb) și slav golonb. Așadar palumbus era sinonim cu columbus. Din egalitatea columbus = palumbus = porumb notată a = b = c rezultă
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PORUMB de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369868_a_371197]
-
multe trâmbe de migratori: goții, gepizii, avarii, pecenegii, cumanii, slavii etc., din care o bună parte au fost asimilați în vastul și complexul proces de formare a poporului și limbii române (la noi slavii reprezintă adstratul, după cum la celelalte popoare neolatine din vestul Europei superstratul este datorat elementului germanic), acest fapt demonstrează indubitabil că pe întinsul teritoriu din fosta Dacia Traiană exista o populație activă, sursă de hrană și bogății pentru năvălitori. Dar nu, d-l H. Bogdan, în consens cu
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
și peste 300 de titluri din producția editorială a anilor 1701-1800. Între acestea, mai mult de 2/3 din fond vehiculează informații despre români, unele constituind ample și documentate comentarii privind istoria, limba, etnografia, geografia, aria de locuire a populațiilor neolatine din centrul și sud-estul Europei, situația politico-statală a Țărilor Române. Printre elementele ce o particularizează în istoria biblioteconomiei românești este meritul de a fi prima bibliotecă publică ce a pătruns în circuitul informațional național și internațional prin publicații proprii: Catalogul
BIBLIOTECA ESTIVALĂ „V. A. URECHIA” DIN GALAŢI – LOCUL IDEAL ÎN PERIOADA VACANŢEI COPIILOR ŞI ADULŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353884_a_355213]