697 matches
-
chinois, Paris PUF, 1973 II. Elemente de cultură și civilizație 1. Noțiuni de geografie a Chinei. Importanța factorului geografic în determinarea tipului de cultură și civilizație 2. Originile și compoziția etnică a Chinei. Moduri de existență și culturi. 3. Culturile neolitice Yangshao și Longshan. 4. Regalitatea arhaică: epocile Shang și Zhou. Societatea nobiliară. 5. Cărțile clasice 6. Caracterizare a vieții intelectuale în perioada pre-imperială. Marile școli filozofice 7. Întemeierea imperiului Qin. Particularități ale politicii legiste. 8. Imperiul Han - caracterizare a vieții
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
ai săi. ”Aceste așezări fiind în apropierea unor izvoare sau cursuri de apă ne face să credem că teritoriul a fost locuit din neolilic” . Vechimea satelor trebuie căutată în vremurile îndepărtate argumentate de condițiile favorabile ale cadrului natural. Purtătorii culturii neolitice se îndeletniceau cu cultivarea primitivă a pământului și creșterea animalelor domestice (în special a cornutelor mari) și își făceau așezările pe boturi de deal sau locuri joase” . În concluzie, Vornicenii, prin poziția geografică, având vatra pe platouri înalte de 200
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
ce vine din Galați pe Dunăre, de aici și celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat orașului în trecut. Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezența omului neolitic (Boian-Giulești) 5000 i.Hr., la Brailița (vârful Cațagaței), viața a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestată o puternică așezare getică între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături cu grecii - de la pontul Euxin
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Șardu Nirajului, Tâmpa și Veța. Orașul Miercurea Nirajului se găsește pe cursul mijlociu al râului Niraj, la confluența acestuia cu Nirajul Mic, pe drumul județean Târgu Mureș - Miercurea Nirajului - Sovata. Potrivit săpăturilor arheologice orașul a fost locuit încă din epoca neolitică. Pe teritoriul localității Miercurea Nirajului au fost găsite topoare de piatră (2000 - 1700 î.Ch), monezi bizantine din epoca împăratului Iustinian, un denar din domnia lui Iulius Cezar, iar hotarul satelor Beu și Moșuni este traversat de drumul roman spre
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
comună Tetoiu) și se află în aria de antropogeneza de pe malurile fostului lac Getic.. Descoperirile arheologice întâmplătoare în zona înconjurătoare localității atestă o continuitate neîntreruptă a vietii omenești începând încă din paleolitic .O dovadă în acest sens o constituie așezările neolitice descoperite în Bălcești,precum și unele urme materiale aparținând triburilor din prima epoca a fierului scoase la la lumină pe teritoriul comunei vecine Valea Mare. Existența populației trace și anume a triburilor gete din zona este dovedită de numărul mare de
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
mai demult "Petrifalău, Sânpetru, Petrești-Alba", (în dialectul săsesc "Piterschterf, Pitterštref, Pitešdref", în , în ) este o localitate componentă a municipiului Sebeș din județul Alba, Transilvania, România. Așezată la 4 kilometri de Sebeș, localitatea Petrești, cea care a dat numele unei culturi neolitice, apare astăzi că o așezare româno-germană prosperă și cochetă. Petreștiul este amintit documentar în 1309 sub numele roman de Vila Petri. În 1317 este pomenit sub denumirile de Petrifalău (maghiară) și Petersdorf (germană). În secolul al XIII-lea, localitatea a
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
zidul fostei cetăți. Ruinele turnului-clopotnița se află astăzi în mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetății medievale de stil romanic. De jur împrejur s-a păstrat și curtină (zidul) de piatră care înconjura odinioară biserica. Satul a dat numele cunoscutei culturi neolitice cu a sa faimoasa ceramică pictată - cultura Petrești. Petreștiul este totodată ultima așezare săsească de pe Valea Sebeșului, coloniștii germani evitând locurile muntoase ascunse și reci. Sașii au imprimat localității o arhitectură tipică, cu străzi largi, străjuite de canale de apă
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
orașe din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive. Brașovul este cel mai important oraș din regiunea de dezvoltare Centru. Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
veninoase sau cum să captureze și să imobilizeze animalele aparținând diferitelor specii. Așadar, putem spune că primele cunoștințe biologice sunt anterioare apariției scrisului în istoria omenirii. Primul mare salt în evoluția cunoașterii biologiei s-a înregistrat o dată cu așa-numita "revoluție neolitică". Atunci comunitățile umane au trecut de la modul de viață nomad, bazat pe cules, vânătoare și pescuit, la cel sedentar, bazat pe agricultură. Perioada este plasată cu peste zece milenii în urmă, în zona Orientului Mijlociu. Aici încep să fie cultivate
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
fost descoperite urme de locuire umană datând din perioada preistorică. Fosile de neanderthalieni datând de la jumătatea paleoliticului au fost găsite în nordul Croației, cel mai celebru și mai bine conservat sit fiind cel de la Krapina. Rămășițe din mai multe culturi neolitice și calcolitice s-au găsit în toate regiunile țării. Cea mai mare parte din situri se află pe văile râurilor din Croația de nord, iar cele mai importante culturi descoperite sunt Starčevo, Vučedol și Baden. Din Epoca Fierului s-au
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
suprafață de 31,57 ha (intravilan). De-a lungul timpului așezarea a fost cunoscută sub diverse denumiri că "Bărcia Mică", "Nidiș", "Kisbarcsa", "Felsöbarcsa", "Apródpálfalva", "Klein-Sammetdorf". Zona a fost populată din cele mai vechi timpuri, pe vatra satului fiind găsite locuiri neolitice și eneolitice. Primele atestări documentare apar în anul 1257. În hotarul cu localitățile Barcea Mică și Sântuhalm s-a descoperit, pe malul Cernei, o așezare hallstattiană timpurie. Tot aici s-au mai descoperit materiale ceramice Coțofeni, române și medievale timpurii
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
IV-lea î.e.n.); situl mai cuprinde și alte așezări din alte epoci: cultura Boian (neolitic, mileniul al V-lea î.e.n.), eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului (cultura Monteoru), perioada Halstatt, perioada geto-dacică, până în epoca migrațiilor. Al doilea cuprinde o singură așezare neolitică aparținând culturii Boian, aflată la 800 m vest de satul Băești. Al treilea sit arheologic, din punctul „La Cetățuie”, în valea Maului și valea Pluteșului, de lângă satul Cernătești, cuprinde o cetate medievală din secolele al XVI-lea-al XVII-lea
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
unele unele fiind lucrate pe o față („choppers”) iar altele pe ambele fețe („chopping tools”), precum și anumite tipuri de unelte („așchii”) desprinse prin cioplire din nuclee de silex, fiind adevărate „unelte universale” bazate pe exploatarea naturală a resurselor. Caracteristic epocii neolitice (6000 î.Hr. - 2500 î.Hr.) sunt primele așezări omenești stabile. În Slatina au fost semnalate așezări stabile în mai multe puncte, însă locuirea umană se concentra pe terasa stângă a râului Sopot care prezenta avantaje naturale deloc neglijabile. Pe acest mal
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
a fost asigurată, până târziu, în Evul Mediu și chiar în Epoca Modernă, de bogăția în apă de izvor a văii Sopotului. „Cișmelele lui Ionașcu erau alimentate cu ajutorul conductelor de olane din pământ ars care captau apa de aici. Așezările neolitice au fost la început deschise, nefortificate, menționând pentru neoliticul timpuriu așezarea din cartierul Cireașov, punctul Sărăcești (aparținând Culturii Starčevo-Criș); iar mai târziu așezarea de pe valea Sopotului, aparținând civilizației materială și spirituală creată de purtătorii culturii arheologice Vădastra (5000 î.Hr. - 3500
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
cultural Chilia - Militari (sec. II d.Hr. - IV d.Hr.). În perioada de tranziție dintre eneolitic și epoca bronzului (2500 î.Hr. - 1800 î.Hr.), în arealul Slatinei s-au așezat comunități aparținând culturii Coțofeni, care exprimă prima sinteză etnică între autohtonii neolitici și comunitățile indo-europene sosite din stepele nord-pontice. Așezării de pe valea Sopotului, i se adaugă locuiri similare, semnalate în cartierul Clocociov, punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire Coțofeni se suprapune, în majoritatea cazurilor, cu un stat de locuire care aparține culturii
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
creat cu aproape 2.000 de ani în urmă se păstrează și astăzi la Muzeul Județean de Istorie din Brașov două fragmente. Pe Dealul Cetății cele mai vechi urme de locuire datează, conform descoperirilor arheologice din 2010, încă din epoca neolitică. Apoi, o nouă fază de locuire aparține începutului epocii bronzului (cultura Glina-Schneckenberg), arheologii identificând o așezare apărată de valuri de pământ si prevăzute cu palisadă. Sistemul defensiv consta din 3 șanțuri și tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice. Două se află tot la Domnești, pe malul stâng al Sabarului, ambele în zona fostului sat Cațichea: unul la vest de biserică, având o așezare neolitică, una din secolele al III-lea-al IV-lea e.n. și una din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea; iar celălalt având o așezare din neolitic și una din secolele al XV-lea-al XVI-lea. Celelalte situri se
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
stratificarea și de contextul, au fost complet trecute cu vederea . Părintele săpăturilor arheologice a fost William Cunnington ( 1754-1810 ) . El a efectuat săpături în Wiltshire în 1798 , fiind finanțat de către Șir Richard Colț Hoare . Cunnington a făcut înregistrări meticuloase ale movilele neolitice și epocii bronzului , iar termenii le-a folosit pentru a clasifică și de a le descrie , fiind încă utilizate de către arheologii de astăzi . Una dintre cele mai importante realizări ale arheologiei din secolul al XIX-lea a fost dezvoltarea stratigrafiei
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
epocă a preistoriei și cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul final "epipaleoliticul" și holocenul timpuriu, "mezoliticul". Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
piatră lustruită; practicarea agriculturii și domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de "comunități sătești timpurii" (în engleză: "Early Village Communities"), însă termenul nu a fost larg acceptat. În Orientul Apropiat, culturile definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
definite ca neolitice au apărut în mileniul al X-lea î.Hr. Cele mai timpuri manifestări au loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
loc în Levant (Neolitic aceramic A și Neolitic aceramic B) sau PPN (Pre-pottery neolithic), iar de aici se răspândesc spre est și vest. Culturi neolitice au fost atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
și nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 î.Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numără Mehrgarh în regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 î.Hr. și Lahuradewa, aproximativ 6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune. În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
6200 î.Hr. valea fluviului Gange în India. Unele descoperiri făcute pe valea Gangelui indică așezări neolitice datate aproximativ 8000 î.C. și polen de cereale datat 13000 î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune. În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată aproximativ între 7000 î.Hr. până în 5000 î.Hr.. În sud-estul Europei societățile neolitice apar prin 7000 î.Hr., iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
î.Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariție mai timpurie a modului de viață neolitic în această regiune. În Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datată aproximativ între 7000 î.Hr. până în 5000 î.Hr.. În sud-estul Europei societățile neolitice apar prin 7000 î.Hr., iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acestă regiune se numără cultura Starčevo-Criș și cultura ceramicii liniare sau „Linearbandkeramic”. Printr-o combinație de difuziune culturală și migrație, tradițiile
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]