143 matches
-
C. Faust. XV.5. 16. Lieu, op.cit., pp. 9-10. 17. După cum crede Lieu, ibidem, pp. 9-10. 18. Acta Archelai VII, p. 10 Beeson. 19. Hyle: Severus, p. 90, Theodoret, PG 83 col. 377b. 20. Ta pente tou kakou tamieia, potrivit neoplatonicianului tardiv Simplicius (In Enchiridion Epicteti 27), care a scris după 533, la Harran (Mesopotamia de nord), un Comentariu la Manualul lui Epictet, Întemeindu-și probabil respingerea maniheismului pe surse locale, după părerea lui Michel Tardieu, „Sabiens coraniques et sabiens de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
autorului Vieții la țară, în urma obținerii Premiului Academiei Române de către Slavici, pentru romanul Din bătrâni. Replica se axează pe disputa privitoare la naturalismul lui Émile Zola, ale cărui scrieri ar fi „un fel de spital” și este dată de pe poziția idealismului neoplatonician și a esteticii tradiționale clasice, fundamentată pe principiul frumosului. Traduceri fac Lia Măgură, M.G. Holban, Dim. C. Zavalide ș.a. Cronicile literare și teatrale sunt susținute de Aurel Alexandrescu-Dorna și Ion C. Bacalbașa. Mai colaborează Florea Simionescu, M. Negru, Elena Poenaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
în loc figuri novo testamentare, Varlaam, Ioachim, Ioan, Timotei. Intelectualismul, datele livrești (în exces), aluziile la antici și moderni, acestea și altele devin însemnele unui mental cu nostalgii de integralitate de unde trimiteri la Homer, la Enkidu (invocat de Nichita Stănescu), la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la Goethe și Dostoievski, la Rilke și Borges; modernul eruptiv, "nebun după pictură", cheamă în pagină exponenți ai freamătului mundan precum Géricault, norvegianul Munch, Van Gogh, japonezul Hokusai. Trei ani mai târziu, în Poeme din Ev-mediul odăii (1991
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
față de Imagine specific iudaismului, atestând influența culturii vizuale grecești asupra creștinilor. Prima decizie conciliară care legitima figurarea Grației și Adevărului prin imaginea lui Christos, în 692, întemeiase dogma imaginilor pe cea a Întrupării (Ioan Damaschinul inspirându-se pentru asta din neoplatonicieni). Faptul că a trebuit să treacă șapte secole și să curgă mult sânge până să se ratifice teologic implicațiile dogmei fondatoare arată cât de puternică era inerția de care s-a lovit această pătrundere a Cărnii în Divin. Hotărârea din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
re-prezintă artificial, imaginea în direct se oferă natural drept Ființă. După noțiunea de progres retrograd și cea de mondializare balcanizantă, trebuie să admitem realitatea unui alt paradox: societatea electronică drept societate primitivă. Micul ecran în culori îndeplinește și depășește dorințele neoplatonicienilor lui Plotin. Regăsind cămașa fără cusătură, el ne redă emoția prezenței imediate. La fel cum aurul mozaicurilor bizantine vehicula direct energiile divine către credincios, strălucirea fluorescentă a mozaicului televizual, fără umbre și fără valori, ne comunică în-sinele luminos al lumii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia cea mai probabilă este aceea între arhetip și istorie"93), a fost găsit de către istoricul religiilor în opera lui Eugenio d'Ors, și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În Încercarea labirintului, Eliade mărturisește "greșeala" de a fi dat cărții sale Mitul eternei reîntoarceri, subtitlul Arhetipuri și repetare, riscând să creeze confuzie cu terminologia lui Jung
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu „zeul este amestecat În toate”. Paralela dintre acest pasaj și Abaris-ul lui Heraclid din Pont scoate În evidență un anumit tip de explicație a acțiunii miraculoase a statuilor și obiectelor consacrate care se va regăsi ceva mai târziu la neoplatonicieni. În fragmentele lui Heraclid păstrate la Iamblichos Îl vedem pe Pitagora discutând cu Abaris „despre legătura cu cerul și cârmuirea exercitată de el asupra tuturor lucrurilor” și extrăgându-și argumentele din acțiunea obiectelor sacre. Din punct de vedere filosofic, această
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
căuta să atingă adevărul; de aceea zeul va fi de-acum Încolo Întrebat care este esența sa, dacă el este sau nu zeul unic. Acesta este Începutul oracolelor teologice care vor face faima unui oracol precum cel de la Claros. Filosoful neoplatonician Porphyrios citează un astfel de oracol În Viața lui Plotin: e vorba despre oracolul lui Apollo privitor la destinul ante și post mortem al sufletului lui Plotin 1. Deși nu este autentic, ci literar, ne putem da foarte bine seama
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
favorabile sau au ocultat-o? Ce discipline au găzduit-o, au refuzat-o ori au contestat-o? Stoicii formulează în Occident prima semiologie. Constituită între logică și gramatică, ea se situează de partea logicii. Aici rămâne situată pentru Sextus Empiricus, neoplatonicieni, preafericitul Augustin, logicienii și scolasticii medievali, Locke, Leibniz, Berkeley, Hume, Vico, Condillac, Diderot, logica matematică ș.a. între toate aceste poziții de gândire, aparent, creștinismul ar fi trebuit să ofere semnului un loc privilegiat. Există oare, ca posibilitate măcar, în filosofia
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
capable of good" (E: 594). Aceeași idee, exprimată însă în termeni mai sintetici, transpare din Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom: "Heaven and Hell are born together" (E: 609). Urmându-i atât pe gnostici, cât și pe neoplatonicieni 162, (mai exact, pe Plotin)163, care văd în materie "râul primar"164, Blake crede cu tărie în caracterul fundamental eronat al materiei, opus autenticității intelectului iluminat. De aceea el susține realitatea exclusivă a fenomenelor mentale în A Vision of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
literatura clasică, dialogul apără doctrina facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă tîrzie și lipsită de originalitate, a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil nu lipsit de dinamism și eleganță. Ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sub aspect spiritual se vor mai adăuga două aspecte fundamentale, anume; cultul icoanelor (multe dintre ele făcătoare de minuni), și apoi cultul moaștelor, care-și păstrează și astăzi vigoarea și puterea În credința noastră. Această realitate provine de la un concept neoplatonician aparținând lui Plotin, care consideră că lumea este de fapt o emanație divină ce pleacă de la ființa primordială - Dumnezeu Creatorul - și că icoanele care-l reprezintă pe Dumnezeu și pe sfinții săi au forța de a emana puteri vindecătoare, sau
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
etape bine definite în structura onto și filogenetică umană. Pătrunderea în cele mai profunde sfere ale cunoașterii ascunse, care influențează ideile științifice și spirituale, se face azi pe baza unor breșe inspirate din magie și din Kabbală, moștenite de la marii neoplatonicieni ai Renașterii italiene. Și totuși primul cuvânt al creației corespunde celui de-al doilea sefirot, Hokhmah, hemisfera cerebrală dreaptă, înțelepciunea lui Dumnezeu. Focul declanșat de coroana proprie Ființei propulsează spre lumină totalitatea divinității. De-acum plutind în sfera gândului fără de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... Mă-ntunec!” Aceeași interiorizare a luminii e vizibilă în creațiile Din valurile vremii..., Peste vârfuri, Veneția, Sonete, De câte ori iubito... . Propensiunea spre lumină a lui Eminescu nu e de origine neoplatoniciană, nu e de origine romantică și cu atât mai puțin impresionistă, ci e de sorginte românească, e o constantă a ethosului românesc, o vocație transmisă genetic, o calitate „etnopsihologică”, deși Eminescu lasă impresia tulburătoare că prefigurează aventura solară a impresionistului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a substanței divine, unică și nedespărțită, ce sălășluiește în lumile inferioare, penetrînd pînă la nivel mineral suflul vital ce le asigură existența. Este o emanație ("lumină din lumină") întîlnită, sub diferite nume și la hermetiști, și la gnostici (Sophia, Ennoia), neoplatonicieni, dar și în creștinismul răsăritean (energiile necreate) și în sufismul islamic, cum arată Constantin Bălăceanu-Stolnici, în Kabbala. Între gnoză și magie (Editura Vremea XXI, București, 2004). În Călăuza rătăciților, Maimonide spunea că aceasta este lumina emanată de Dumnezeu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
modificarea Torei, dar și pe creștini de distrugerea "adevăratelor" Evanghelii ale lui Iisus, care nu pot fi decît cele gnostice, considerate apocrife. Printre alte mari personalități gnostice ale timpurilor moderne regăsim pe Helena P. Blavatski, fondatoarea teosofiei, termen preluat de la neoplatonicianul Ammonius Saccus, pe Carl G. Jung, unul dintre principalii întemeietori ai analizei psihologice, care a scris un fel de "Evanghelie gnostică", ca urmare a învățăturilor primite din partea unei entități spirituale numită Philemon, și pe Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
chiar și aceea a generațiilor spontane ale concepțiilor lumii în care, în vremuri diferite, caracteristicile gnosticismului apar din nou. Curînd aveam să aflu că eram cu adevărat naiv. Nu numai gnosisul era gnostic, ci și autorii catolici erau gnostici, și neoplatonicienii. Reforma era gnostică, comunismul era gnostic, nazismul era gnostic, liberalismul, existențialismul și psihoanaliza erau și ele gnostice, biologia modernă era gnostică, Blake, Yeats, Kafka erau gnostici... Am mai aflat că știința este gnostică, iar superstiția e gnostică... Hegel este gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
contextuit et ita per omnia una et sibi conveniens iugabilis competentia cucurrit, elementorum diversitatem ipsa differentiarum aequalitati consocians. Ratio divini decoris nu apare în textul platonician, Macrobius sugerează, subliniind astfel, rațiunea ( ) divină, concepută fie ca fie ca a doua ipostază neoplatoniciană, ca principiu și cauză a frumuseții, a armoniei universale, aceasta din urmă fiind efectul funcției ei ordonatoare. Formularea macrobiană se distinge de cea a lui Platon care exprimă pe de-o parte necesitatea (), pe de alta posibilitatea ( / adj. verbal = visibile
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
o sferă care învăluie și conține în sine totalitatea speciilor (Comm. I, 17, 10 quia sphaerae spatia et loca complectentis omnia unus est cursus rotari; ibid. I, 17, 11; Enn. II, 2, 1 ). Macrobius (I, 17, 12-13) interpretează în funcție de metafizica neoplatoniciană o aluzie a lui Cicero, care numește ultima sferă (extimum globum), cea care le antrenează pe toate celelalte în mișcarea de rotație, zeul suprem (Summum deum): aceasta nu poate fi cauza primă, un zeu atotputernic, de vreme ce este o creație a
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
principiilor, întrucât armonia celestă își are originea în însăși esența Sufletului Universal creat în funcție de intervale matematice și proporții armonice. Partea a treia Filozofie Capitolul 1 Sufletul Universal Suflete individuale Întreaga doctrină macrobiană a sufletului se subordonează unei singure teorii metafizice neoplatoniciene: teoria procesiunii care indică maniera în care formele realității depind unele de altele. Deasupra unității multiple care constituie Lumea Inteligibilă trebuie considerat Unul absolut (Divinitatea deus; prima causa, princeps et origo I, 14, 6) fără distincții și fără diversitate, din
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
14, 15 catena aurea) care unește creaturile cele mai insignifiante cu Zeul Suprem. Capitolul 2 Relația Suflet trup Opoziția suflet-trup, echivalentă cu cea dintre principiile spiritual și material, este fundamentală în istoria filozofiei, Macrobius încearcă să o rezolve în cadrul sistemului neoplatonician, al cărui adept este, apelând la mai multe domenii filozofice, etică, ontologie, metafizică. Relația dintre suflet și corp presupune două nivele de referință: raportul Sufletul Universal Corpul Universal și sufletul uman corpul uman, fiecare implicând anumite destinații și diferențe în
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
echilibrul Sufletului Universal (nemuritor), care animă Corpul Universal (parțial muritor) și sufletul uman (nemuritor), care dă viață corpului (muritor) (II, 12, 15-16; Plot, II, 2, 12). Macrobius preia o imagine și idee stoică (Cicero), care însă se mulează pe sistemul neoplatonician al său: omul este microcosmos, sufletul omului guvernează, domină trupul, după cum Sufletul Universal guvernează Universul (II, 12, 11 ideo physici mundum magnum hominem et hominem brevem mundum dixerunt). Sufletul uman este zeu în măsura în care este asemănător celui care a creat și
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
prin încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul moral din ultima lor viață (I, 9, 4-5). Macrobius preia, în spiritul tradiției pythagoreice și orphice, teoria metempsihozei, teoriile adiacente platoniciene (reamintirii - ; reîncarnare - ), miturile eschatologice în sprijinul unei doctrine neoplatoniciene. Antagonismul suflet - trup, unitatea și nemurirea sufletului este rezolvată de Macrobius prin supunerea lui la renașteri ciclice într-un corp care este sursa tuturor relelor (expresia platoniciană corp/temniță - Crat. 400a; Phaid. 62b preluată și de Macrobius (Comm. I, 10
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
monada (parul-impar), muzica terestră și celestă, mișcările contrare ale sferei fixe și a planetelor, imobilitatea Pământului, teoria antipozilor și a mareelor, relațiile Sufletul Universal - suflete multiple, suflet - trup la nivel microcosmic (Om) și macrocosmic (Univers); acestea fiind dogme esențiale platoniciene, neoplatoniciene și neopythagoreice. 1.7.2. de preferința manifestă pentru schemele binare (perechi contrare): în domeniul muzicii se distanțează de Platon și de teoria sa mai evoluată (Phil. 17c), neadmițând existența unui sunet intermediar, între ascuțit și grav, în teoria elementelor
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Sufletului Universal, rezultat al unității contrariilor, în domeniile realității: 2.2.1. relația cu Unul și Intelectul, celelalte două ipostaze (metafizică: subordonare); 2.2.2. construirea Corpului Universal (matematică, metafizică, funcție generatoare); 2.2.3. ierarhizarea și guvernarea Universului (diviziunea neoplatoniciană) incluzând ordinea planetelor, distanța dintre ele, mișcările contrare, legitatea naturii: sfera aplanes pe de o parte și pe de alta Pământul și cele 7 sfere planetare (astronomie, matematică, metafizică; funcție ordonatoare); 2.2.4. muzica sferelor (muzică, astronomie, metafizică, funcție
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]