185 matches
-
pătratul înscris în cerc (sau vice-versa) este mai veche (cercul înscris în pătrat înscris în triunghi înscris în sfera/cerc este o reprezentare bine cunoscută a cvadraturii cercului). Însuși Leonardo da Vinci (1452-1519) se ocupase intens de această problemă, cunoscînd neoplatonismul florentin mai ales din tratatul Corpus Hermeticum tradus de Marsilio Ficino. Faimosul Studiu de proporții după Vitruvius ("Omul Vitruvian", ca. 1490) al lui da Vinci putea foarte bine să îi slujească lui Blake drept inspirație pentru Albion's Dance (fapt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fapt, raționalizarea credinței care începe cu apologeții secolului al II-lea se produce în cadrul și cu instrumentele filosofilor eleniști. Teologia dogmatică, am spune noi, a "pompat" informație pentru toți descendenții lui Platon; dar la vremea aceea, creștinismul apostolic era în raport cu neoplatonismul, care avea o situație priveligiată, ceea ce este astăzi banda desenată în raport cu eseul filosofic (un album cu Tintin lîngă o teză de doctorat despre Hergé). Istoricii artei fac remarci paralele. Arta paleocreștină este o ramură a artei antice, pe care o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
astea, îmi veți spune, nu reprezintă decît sociologie după ureche. Poate, dar folositoare la mai buna reprezentare a religiei socialiste. Credința în salvarea prin știință nu e nouă, ea a avut forme de expresie celebre în Antichitate, alături de ermetism și neoplatonism. Această aparentă similitudine i-a condus pe cîțiva autori la evocarea, în legătură cu "socialismul științific", a tradiției gnostice. Dacă cuvintele au un sens și istoria religiilor o realitate, gnoza are drept principiu, comun tuturor variantelor sale, detașarea "pneumei" de materie, reducînd
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cetății și în sfârșit la cel al psihologiei și fiziologiei individuale. Această idee care va fi dezvoltată mai târziu de Platon în Timaios ajunge una de o majoră importanță în gândirea europeană ulterioară, în special la Philon din Alexandria, în neoplatonism și în scolastică. Nerespectând acest nume „geometric”, paznicii vor uni mirese și miri care nu sunt potriviți și astfel se vor naște „copii lipsiți de o natură bună și de o soartă bună” care, ajungând mai târziu la puterea cetății
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
efectelor sale asupra istoriei gândirii. De exemplu, știm că el a contrariat gândirea politică greacă și că a avut parte de o serioasă critică în Politica lui Aristotel, apoi că a avut un real efect asupra teoriilor ascensiunii sufletului în neoplatonism și a ocazionat un splendid comentariu în această direcție, cel al lui Proclos. Apoi, știm că el a avut un efect real în constituirea utopiilor modernității timpurii, că a deschis în contemporaneitate o discuție asupra fundamentelor totalitarismului și că, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dreptul și menirea conducătorului. Dar dincolo de sensul politic, există un sens metafizic foarte important cel puțin din punct de vedere istoric: tradiția platonismului târziu, cea a comentariilor la tratatul aristotelic Despre suflet (întrucât aceste comentarii au împrumutat mult din problematica neoplatonismului) și mai ales tradiția neoplatonismului medieval a cunoscut drept una dintre cele mai interesante probleme tipice ale sale întrebarea dacă reflexivitatea este un act complet sau incomplet al sufletului. De la Alexandru din Afrodisia și Siger din Brabant, pentru care faptul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dincolo de sensul politic, există un sens metafizic foarte important cel puțin din punct de vedere istoric: tradiția platonismului târziu, cea a comentariilor la tratatul aristotelic Despre suflet (întrucât aceste comentarii au împrumutat mult din problematica neoplatonismului) și mai ales tradiția neoplatonismului medieval a cunoscut drept una dintre cele mai interesante probleme tipice ale sale întrebarea dacă reflexivitatea este un act complet sau incomplet al sufletului. De la Alexandru din Afrodisia și Siger din Brabant, pentru care faptul de a te cunoaște pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
luat naștere o atitudine disprețuitoare și condescendentă față de imaginație, considerată adeseori, În raport cu rațiunea și cu intelectul, ca fiind un fel de „nebună a casei”, o sursă de erori și falsuri. E adevărat, au existat În istorie curente și filosofii - precum neoplatonismul, hermetismul Renașterii sau Romantismul - care au acordat fanteziei un rol important, de „regină a balului”, dar În general ea a fost desconsiderată ca o funcție inferioară și imprecisă a sufletului. Astăzi Însă, știm că gândirea prin imagini este mai genuină
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nici de funcția lor social-ideologică și culturală. Ca să duc mai departe distincția dintre imaginar și imagine, aș mai observa faptul că imaginarul a fost În Europa adeseori conceput mai degrabă dintr-o perspectivă metafizică și noi suntem moștenitorii ei. În neoplatonism și apoi În Renaștere, imaginarul era privit ca o entitate sau ca o componentă a unui psihic transcendent. De exemplu, În Renaștere imaginarul era văzut ca o realitate ontologică, care ține atât de psihicul uman, cât și de cel cosmic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
curte formată din arieni; Simmacus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgâne pe care le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit o ambianță culturală foarte stimulatoare, mult diferită de cea provincială din Cartagina și de cea păgână, mărginită, orientată exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, cum era cea din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mărginită, orientată exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, cum era cea din Roma. Existau aici cercuri de literați, în general păgâni, dar care erau interesați de creștinism; era cultivată aici nu numai retorica, ci și filosofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de oameni proeminenți și însuși episcopul, Ambrozie, persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oferi ceva atât cărturarilor, cât și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai târziu ar fi avut loc trecerea la creștinism. Ne oprim aici și asupra unei probleme despre care s-a discutat foarte mult și anume cât de bine cunoștea Augustin limba greacă. Cunoașterea aceasta a fost întotdeauna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa în vila unui cunoscut de-al său, Verecondus, la Cassiciacum, localitate de lângă Varese; în acea perioadă scrie tratate filosofice, dar se dedică și rugăciunii creștine și meditației, pentru că mai crede încă în posibilitatea de a realiza un echilibru între neoplatonism și creștinism. În acest fel, temele și titlurile dialogurilor de la Cassiciacum au un caracter profan, iar lecturile care le subîntind sunt acelea ale unui neoplatonic latin din secolul al patrulea: în primul rând, Virgiliu și Cicero. Augustin se întreabă aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai intimă. Augustin vorbește deja despre experiențele pline de dezamăgiri din trecut, despre descoperirea „stelei polare” (creștinismul) care îl poate călăuzi; amintește despre propriile lecturi ale cărților neoplatonice. Credința creștină apare aici într-o întrepătrundere armonioasă cu filosofia, cu acel neoplatonism pe care scriitorul îl studiase la Milano, așa cum vom afla ulterior, câțiva ani mai târziu, din Confesiuni; dacă în cazul lui Marius Victorinus filosofia mai era încă, în special, o știință grecească, acum e pe deplin o disciplină creștină; desigur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
in der früchristlichen Literatur, Fink Verlag, München 1970. - Pentru problema cunoașterii limbii grecești: B. Altaner, Augustinus und die griechische Sprache, în Pisciculi (Mélanges F.J. Dölger), Aschendorff, Münster 1959, pp. 19-40. 3. Convertirea și perioada ce i-a urmat: din nou neoplatonismul și cearta cu maniheienii După aceste experiențe, în săptămâna sfântă din 387, Augustin a fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii care veniseră împreună cu el din Africa, Alipius și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
octoginta tribus; de octo Dulcitii quaestionibus: A. Mutzenbecher); BA 10, 1952 (G. Bardy, J.-A. Beckaert, J. Boutet). Studii: G. Sfameni Gasparro, Enkrateia e antropologia..., Augustinianum, Roma 1984. Alte opere din acei ani ale lui Augustin sunt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărând-o de interpolările maniheiste și confruntând-o cu păgânismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgâne. Profund
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod credibil un eveniment sau altul, ci, mai cu seamă, pentru clarificarea evoluției spirituale a lui Augustin, rămâne totuși un punct fundamental în discuție, și anume dacă a avut loc o convertire la creștinism, sau mai degrabă o convertire la neoplatonism: dialogurile scrise la Cassiciacum, așa cum am văzut, ar fi, într-adevăr, mai degrabă operele unui neoplatonic decât ale unui creștin, iar neoplatonismul ar fi prezent și după botezul din 387, cel puțin în toate operele ce precedă hirotonisirea care are
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în discuție, și anume dacă a avut loc o convertire la creștinism, sau mai degrabă o convertire la neoplatonism: dialogurile scrise la Cassiciacum, așa cum am văzut, ar fi, într-adevăr, mai degrabă operele unui neoplatonic decât ale unui creștin, iar neoplatonismul ar fi prezent și după botezul din 387, cel puțin în toate operele ce precedă hirotonisirea care are loc în 390. În această formă alternativă, problema e rău pusă. Eventual, putem să gândim, așa cum face Courcelle, că Augustin s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interpretării valabile astăzi, Boethius este un perfect creștin laic, care, mai mult, este profund atașat de credința sa, așa cum Sinesius, după ce s-a convertit, a devenit episcop în orașul său și a scris Imnuri cu conținut deopotrivă creștin și neoplatonic. Neoplatonismul, filosofia de care s-au folosit în primă instanță apărătorii vechii culturi grecești și adversarii creștinismului cum sunt Iulian Apostatul, Proclus și Damascius, asigura încă foarte bine unui creștin, în secolul al șaselea, instrumentele necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de ce filosofia și nu religia?” nu putem da răspunsuri univoce pentru că trebuie să examinăm mai multe laturi ale problemei în felul următor. Filosofia de la care așteaptă Boethius răspunsuri când scrie Consolatio philosophiae este, în esență, acea filosofie religioasă, sinteză de neoplatonism și credință creștină, care de mai multe secole, cel puțin din vremea lui Marius Victorinus, fusese acceptată de intelectualii creștini. Cum poate fi despărțit platonismul de creștinism în operele marilor gânditori creștini precum Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Marius Victorinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sunt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerând-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de precedenții polemiști anticreștini, în primul rând de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I din această lucrare, pp. ???-???) și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leontie din Bizanț, acestea trebuie trecute în seama altui autor (aici, pp. ???-???). Merită însă amintită și opinia celor care continuă să atribuie unui singur autor scrierile din corpusul lui Leontie (în afară de Despre cele șapte); acesta ar fi mai legat de neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leontie e în strânsă legătură cu antropologia sa. Respingând definiția aristotelică a sufletului ca primă entelehie a unui corp fizic, Leontie consideră că sufletul este o substanță imaterială
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast, sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică; autorul apără aici doctrina Facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]