29 matches
-
realități profunde. Tot ceea ce poate fi explicat prin cauze naturale se cuvine a fi explicat prin cauze naturale, restul ținând, indelebil, de cauzele divine. În cercetarea sa științifică, George Manu nu a eliminat presupoziția metafizică cum au procedat, de pildă, neopozitiviștii Cercului de la Viena neinstituind o graniță insurmontabilă între știință și religie. Punerea în acord a celor două nu implica subordonarea uneia în favoarea celeilalte, ci încerca refacerea unui proiect mai vechi, rupt fraudulos de agenda modernității. Pentru cercetătorul român, lumea fizică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
agresivitatea cumulată asupra acestui simbol universal al răului, calea de acces la "experiența religioasă" și oaza în care poate respira "neconstrânsă" de efectele extreme ale capitalismului. Astfel, răul universal materializat devine vizibil, dobândește trup și, mai ales, "sânge", ilustrând "idealul neopozitivist contemporan al înțelesului legat de o referință materială"358. O dată ce Hitler și-a identificat cu succes "dușmanul", observă Kenneth Burke, întregul său raționament ulterior vine de la sine, în mod "automat"359. Orice contraargument (în "sprijinul" evreului) este neputincios din principiu
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
vedere teologice contradictorii, ar fi devenit o amenințare. Când a intrat în Royal Air Force, Clarke a insistat ca în fișa lui să scrie "panteist", nu anglican, iar într-un eseu din 1991, intitulat "Credo", s-a descris ca fiind un neopozitivist încă de la vârsta de zece ani. În 2000, Clarke a declarat unui ziar srilankez, "The Island", că "nu cred în Dumnezeu sau în viața de apoi", identificându-se ca ateu. El a fost laureat ca umanist de către Academia Internațională Umanistă
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
în realitate, dar în libertatea în cadrul pluralității, în erodarea principiului însuși al realității. Analizând esența postmoderismului, să examinăm apariția și etapele principale ale dezvoltării lui. Ca predecesori ai postmodernismului pot fi considerați F. Nietzsche, Z. Freud, M. Heidegger, cât și neopozitiviștii. F. Nietzsche, de exemplu, a criticat știința și filosofia clasică în numele vieții și al păstrării, chiar și al „bestializării" omului natural, menționând că dispare din știință părerea independentă asupra realității, caracterul cinstit și convenabil al ei ș.a. Z. Freud, în
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]