566 matches
-
a investit în film peste două milioane de dolari. Dincolo de valoarea didactica, documentarul lui Scorsese cucerește prin fervoarea confesiunii ("Aș fi putut fi și eu unul din copiii din Paisà") și prin patosul necontrafăcut, patosul unui mare îndrăgostit de neorealism. Prin neorealism, "cinematograful a redat demnitatea și orgoliul național unei țări devastate de război, care trebuia să-și găsească identitatea și unitatea culturală"... Cinematograful acela avea o energie, un patos social, o "tensiune morală și lingvistică" pe care filmul de azi le-
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
Berlin) al danezului Soren Krag-Jacobsen, înscris la secțiunea "Cinematograful lumii contemporane" și relatînd economic peripețiile extraordinare ale unui tînăr reîntors la țară lîngă fratele său retardat. Un film ce respectă strict regulile acestui "joc serios", născut nu din saracie că neorealismul căruia într-un fel îi este cofratern, ci din provocarea ambițioasă de a merge din nou la sursă primară a emoției, la instinct și improvizație, la surprinderea necontrafăcută a reacțiilor și mediului. Totul cu speranța că, scăpînd de hemoragia "efectelor
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer de taxi!) a ilustrat excelent pentru cinefilii români manifestul nonconformist ce amintește de neorealismul anilor '50, "un legămînt de castitate" estetică făcut pentru delimitarea clară de cinematograful comercial "superficial și aseptic". Stilul nervos dezvăluie secretele unei familii onorabile inducînd o senzație de claustrofobie, de paranoia, prin mișcări de cameră simple, printr-un decupaj strict
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
astăzi "Dogma 95" nu mai e un fenomen izolat - asemeni experimentului numit "The Blair Witch Project" (Proiect - Vrăjitoarea) și, cine știe, în timp, ea va ajunge, poate, să aibă același efect precum, în epocă, Noul val francez sau - păstrând proporțiile - neorealismul. Cât despre Søren Krag-Jacobsen (cineast de 53 de ani, deci trecut bine de a doua tinerețe și, deja, celebru în Danemarca prin șapte filme pentru tineri), "Mifune" dovedește că "preceptele" Dogmei 95 pot, de asemenea, servi ca adevărată cură de
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
c..., dimineața sau seara?" Atît au reținut, ei, din film, atît le-a dat, lor, filmul. Sigur, s-ar putea spune că e vina lor, și nu a filmului; totuși, o oarecare lipsă de generozitate subterană subminează acest puseu de "neorealism" românesc, apărut, culmea, prea tîrziu! Imediat după '89, Fellini compara momentul nostru cu cel al Italiei de după război - era un bun moment, atunci, pentru un neorealism autohton. Între timp au trecut 10 ani și acel tren istoric s-a dus
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
nu a filmului; totuși, o oarecare lipsă de generozitate subterană subminează acest puseu de "neorealism" românesc, apărut, culmea, prea tîrziu! Imediat după '89, Fellini compara momentul nostru cu cel al Italiei de după război - era un bun moment, atunci, pentru un neorealism autohton. Între timp au trecut 10 ani și acel tren istoric s-a dus. Acum, se pregătește, poate, "epoca telefoanelor albe"! Sau roșii. Cristi Puiu declara, la Cannes, în "Le Film Français" că "În România cinema-ul e de reinventat
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
-l convingă pe Ipu, „nebunul satului” (Gérard Depardieu), să-și asume el vina, în schimbul promisiunii unei înmormântări fastuoase și a unor recompense pentru familia lui. ### Despre producție “Din punct de vedere estetic, Condamnat la viață se încadrează în conceptul de neorealism, interpretat în cheie modernă. De aceea, nu va lipsi ironia subtilă care caracterizează cinematografia europeană, în tradiția unor succese internaționale ca Cinema Paradiso, Mediterraneo, Life is Beautiful sau Train de vie.” “Am ales Transilvania ca loc de filmare pentru că aici
Gérard Depardieu şi Harvey Keitel, într-un film românesc [Corola-blog/BlogPost/98290_a_99582]
-
șase cilindri din lume“. De-a lungul anilor, firma a produs nu numai automobile de lux, ci și avioane și motoare de avion. VINERI, 17 MARTIE LUCHINO VISCONTI În 1976 a murit regizorul italian Luchino Visconti, reprezentant de seamă al neorealismului în cinematografie. Născut în 1906, și-a început carfiera în cinematografie ca asistent al regizorului francez Jean Renoir. După 1944, a montat în premieră în Italia piese ale unor mari dramaturgi moderni, creându-și un ansamblu propriu, în care s-
Agenda2006-10-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284839_a_286168]
-
scena Naționalului lisabonez, varianta 2007. În ziua de 21 martie a.c., va avea loc lansarea celei de-a douăzecea ediții festive, cu ilustrații, a romanului O que diz Molero, considerat, la vremea apariției, ca fiind o carte-bombă care rupea cu neorealismul, revoluționând scrisul portughez din sec. al XX-lea. Cu acest prilej, a fost invitată să participe și traducătoarea în limba română, d-na Micaela Ghițescu, a cărei versiune necenzurată a fost publicată în chiar aceste zile de Editura Humanitas în
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
moartea este întîmpinată fără spaimă, ea este deja acolo, iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și ca intensitate a trăirii. Regizorul insistă pe o serie de cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor etc. Interesante sunt și cele cîteva gros-planuri, ca și o contrucție minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate extraordinară, dar
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
acelui tablou de Pieter Bruegel cel Bătrân (,Vânătorii pe zăpadă"), derulat milimetric în unduirea preludiului în fa minor al lui Bach. Aș mai așeza alături tablourile lui Leonardo Da Vinci cu turnurile Florenței renascentiste în fundal, și nuanțele ocru ale neorealismul italian din anii '60. Sunt dimensiuni ale universului, imbricate unele în altele, pe care le traversez ca un pendul, în largi amplitudini. Surprind cu ochii minții ținuturi fabuloase, acoperite de un cer neînchipuit de senin, scăldate de apele calde ale
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu în care postmodernismul a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului în propriul text și tonul
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
internaționale • Joseph F. Harrington și Bruce J. Courtney, Relații româno-americane. 1940-1990 • Paul Ullmann, Relațiile Austriei cu România între 1945 și 1955 • Stephen M. Walt, Originile alianțelor • Stephen M. Walt, Teorii ale relațiilor internaționale În curs de apariție David A. Baldwin, Neorealism și neoliberalism. Dezbaterea contemporană Joseph S. Nye, Jr, Puterea blândă. Calea către succes în politica mondială LIBRARII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICĂ ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Venezia, devenit peste doi ani Leone di San Marco și, mai târziu, Leone d’oro. Tot în 1947, după multe peregrinări prin diferite săli, festivalul se va întoarce la Palazzo del cinema Lido. Deși Mostra a fost o trambulină pentru Neorealism, scandalurile nu au ocolit-o, cea mai contestată ediție fiind cea din 1960, când capodopera lui Visconti, Rocco și frații săi, a fost ignorată. Venirea la conducere a teoreticianului Luigi Chiarini, în 1963, va spori prestigiul, dar valul mișcărilor contestatare
Veneția 2013 - Mostra internațională de artă cinematografică. La Mulți Ani, bătrânei Doamne! by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74532_a_75857]
-
importanți ai momentului. Elaborat în ultimul deceniu al comunismului (cu siguranță însă, revizuit substanțial până la publicarea sa în al treilea an de după revoluție) Sonata pentru acordeon este un soi de Moromeții citadin, sau, dacă preferați un produs târziu în descendența neorealismului italian, de tipul Rocco și frații săi. Un roman în alb și negru al periferiei bucureștene în deceniul nouă al secolului XX, o lume dură, golită de orice sentimentalism, înecată într-o permanentă lumină crepusculară, care își strigă în gura
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
Goodfellas din filmul omonim al lui Martin Scorsese apărut în 1990 sau americanizații mafioți din Prizzi's Honor (1985) al lui John Huston pentru a enumera doar câțiva clasici dispar în Gomorra. Într-un fel, Matteo Garrone reînnoadă cu tradiția neorealismului italian, felia de viață este livrată însă ca un biftec în sânge, trântit astfel încât fleica să răsune înfundat precum corpurile de vieri ale mafioților măcelăriți fără figuri de stil sau aristocratice reverențe făcute tradiției. Și cei care în final îi
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
zâmbet larg, paternalist și ochelari fumurii explică în câteva cuvinte esența organizației: ucide și stăpânește. Comentariul regizorului lipsește, impresia fiind că a pus sub lupă toată această lume declanșând un efect opic de tipul caragialianului "simt enorm și văd monstruos". Neorealismul lui Matteo Garrone este îmbibat în cruzime, nu una contrafăcută, cosmetizată ca să creeze efecte, ci una denundată de orice rest de romanță și pitoresc, o vivisecție fără anestezie. În primele scene ale filmului chipurile mafioților care se bronzează artificial apar
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
la școala modernismului. Ororile războiului și realitățile dure ale lumii postbelice reclamă însă o reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi Wright, Mailer, Ellison, sau chiar Bellow și Updike, el ia preponderent forma unui
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
în imobilul din Romă, cu soția și un îngrijitor al său. Născut în aprilie 1922 la Romă, Carlo Lizzani și-a început cariera în cinematografie în calitate de critic de film și scenarist. A scris scenarii pentru astfel de maeștri celebri ai neorealismului italian că Roberto Rossellini, Giuseppe De Santis și Alberto Lattuada. Ca regizor și-a făcut debutul în 1951, cu peliculă 'Achtung! Bandiți!', câștigându-și faima cu filmul 'Cronache di poveri amanți' (Cronică unor amanți săraci, 1954). Dar faima adevărată i-
Un celebru regizor s-a sinucis by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71769_a_73094]
-
ci și ca pe un maître à penser, oricum ca pe-un reper estetic și civic în vremuri de restriște. Debutând în deceniul doi al veacului XX, clasicizantul Montale, înrâurit de rezoluțiile ermetice ale unui Parronchi sau Luzi, interferează cu neorealismul unui Pasolini sau cu neoavangarda generației botezate i nuovissimi (Giuliani, Pagliarini, Sanguineti etc.). Cel din urmă avatar al scriiturii sale este dicțiunea profetică, epigraful și aforismul în chip de jurnal, marcate de biografism și sarcasm, comportamente tipice pentru cultura postmodernă
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
le-o plăcea cumpărătorilor. Numai că piața asta e mică și speranțele de a o lărgi sunt slăbuțe. Așa că eforturile scriitorilor chitiți pe sex s-au cam perimat și s-a trecut la faza a doua, la un fel de neorealism, raportabil la cel italian al anilor de după război, nu numai în film, unde e evident, cel puțin pentru mine, ci și în proză, teatru, ba chiar, să citești și să nu crezi, în poezie. Iar piața, câtă e, se pamează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
pentru poet acea cotitură, de el însuși calificată ca o trecere de la contemplare la coborâre spre problemele lumii, „la discesa nel magma” - coborârea în magmă, titlu al unei culegeri din 1963, care reprezintă adevărata sa ruptură de procedurile expresive anterioare. Neorealism, angajare civică, polemici Necesitatea unei reluări de contact cu lumea concretă, cu lumea realului cotidian, era însă în plină desfășurare încă din anii patruzeci, generând mișcarea numită Neorealism. Acesta propunea un rapel la realismul veacului XIX, adică angajarea necondiționată a
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
culegeri din 1963, care reprezintă adevărata sa ruptură de procedurile expresive anterioare. Neorealism, angajare civică, polemici Necesitatea unei reluări de contact cu lumea concretă, cu lumea realului cotidian, era însă în plină desfășurare încă din anii patruzeci, generând mișcarea numită Neorealism. Acesta propunea un rapel la realismul veacului XIX, adică angajarea necondiționată a literatului, angajare căreia îi corespundea, pe plan etic, protagonismul omului ca „problemă capitală”. Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
bănui, va ataca în broșura Pentru realismul socialist „încercările revizioniste”, „negativismul” și „empirismul târâtor”, „spiritul modern” cultivat de revista „Steaua”, pe L. Raicu, pentru că insista „asupra sentimentului de concret în literatură, neglijând aproape complect factorul ideologic”, pe Radu Cosașu pentru „neorealismul ostentativ”, pe Nichita Stănescu pentru îndrăzneli imagistice în fond benigne. Dezavuați erau de Crohmălniceanu și revizioniștii din exterior, Jan Kott, Milan Kundera, Marek Hlasko, Georg Lukacs, la fel „dramaturgii absurdului” Bekett și Ionesco. Broșura demascatoare a lui Ov. S. Crohmălniceanu
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
chiar forma lui concretă. Dacă pînă acum scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi de stilizare modernă, minimalistă, acum schimbă radical direcția, surprinzîndu-mă și impresionîndu-mă. Remarcabilă ideea, precum și materializarea ei. Un décor care amintește imediat de neorealismul lui Visconti, de viermuiala din apartamentele sordide, de du-te-vino-ul de pe scările insalubre, de violența din Rocco și frații lui. Un décor care joacă de la începutul și pînă la sfîrșitul spectacolului. Faptul că regizorul și scenograful formează de mult o echipă
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]