567 matches
-
latină, germană, limba în care și-a redactat teza de filosofie. Posedă noțiuni de limbă portugheză. În domeniul literar Jorge Bergoglio apreciază cel mai mult scriitorii Friedrich Hölderlin, Jorge Luis Borges și Feodor Mihailovici Dostoievski. Îi plac de asemenea filmele neorealismului italian. Iubește fotbalul și este susținătorul echipei argentiniene Sân Lorenzo de Almagro din liga întâi.
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
(n. 30 octombrie 1904 - d. 14 aprilie 1981) a fost un scenarist italian și o figură importantă în neorealismul cinematografic italian. Amidei s-a născut în Trieste. El a lucrat cu regizori italieni renumiți precum Roberto Rossellini și Vittorio De Sica. A fost nominalizat la patru premii Oscar: în 1946 pentru "Romă, oraș deschis", în 1947 pentru "Sciuscià", în
Sergio Amidei () [Corola-website/Science/335300_a_336629]
-
2000. S-a dezbătut mai cu seamă estetica acestui tip de film și cum se integrează Noului Cinematograf Românesc în marea familie a cinematografiei europene. S-a vorbit despre realismul cu care sunt înfățișate aceste istorii și legătura lor cu neorealismul italian. Deși problemele pe care le aduc în discuție amintesc de momente traumatizante ale societății, cel mai adesea s-a adus în discuție apelul la opțiunea stilistică a cineaștilor și la poziția detașată cu care regizorii Noului Cinematograf Românesc au
Nu sunt niște domnițe in distress () [Corola-website/Science/296075_a_297404]
-
și recunoscut că achiziționarea acestor filme a fost foarte riguroasă din punct de vedere a subiectelor. Publicul "cinefil" totuși nu a fost lipsit de marile capodopere ale cinematografiei mondiale ca "Roma oraș deschis, Hoți de biciclete, Roco și frații săi"(neorealismul italian), "Procesul de la Nürnberg, Ghici cine vine la cina, În arșița nopții", o serie de werstern-uri, neegalabilul "Pe aripile vântului" (S.U.A.) și multe altele din Franța, Anglia, Spania, Mexic, Japonia, China. Odată cu mărirea numărului de filme produse de "casele de
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
în lucrările expresioniștilor germani, ci și în creația a doi pictori austrieci, Oskar Kokoschka și Egon Schiele. Pictura lui Munch este studiată de asemenea cu atenție de Lucian Freud, care a continuat la începutul activității sale artistice tradiția germană a neorealismului ("Neue Sachlichkeit"). La fel ca Munch, Lucian Freud, servindu-se de liniaritatea desenului, reușește să reproducă pe pânză propriile sale stări de spirit.
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
al teatrului de stat din Helsingborg. În 1945 Bergman debutează ca regizor cu filmul "Criză" ("Kris"). Din 1946 până în 1955 toarnă, pe lângă diverse spoturi publicitare, șaisprezece filme prin care își dezvoltă un stil propriu, influențat de expresionismul german și de neorealismul italian. Cu "Amurgul unui clovn" ("Gycklarnas afton") din 1953 își începe colaborarea cu Sven Nykvist, care va deveni cameramanul său preferat. Primul mare succes internațional îi este datorat peliculei "A șaptea pecete" ("Det Sjunde inseglet") (1956), care va câștiga Premiul
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
urât" și "". Între jumătatea anilor 1940 și începutul anilor 1950 a avut loc apogeul , ce reflectau starea precară a Italiei postbelice. Pe măsură ce țara și-a revenit și a devenit una bogată în anii 1950, a urmat o nouă formă de neorealism, denumită „neorealismul roz”, apărând și alte genuri de film, cum ar fi peplum și apoi western spaghetti, care au fost populare în deceniile anilor 1960 și 1970. Mai recent, scena italiană a dispărut din atenția cineaștilor la nivel mondial, deși
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Între jumătatea anilor 1940 și începutul anilor 1950 a avut loc apogeul , ce reflectau starea precară a Italiei postbelice. Pe măsură ce țara și-a revenit și a devenit una bogată în anii 1950, a urmat o nouă formă de neorealism, denumită „neorealismul roz”, apărând și alte genuri de film, cum ar fi peplum și apoi western spaghetti, care au fost populare în deceniile anilor 1960 și 1970. Mai recent, scena italiană a dispărut din atenția cineaștilor la nivel mondial, deși a primit
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
său, din dorința de a face orice este nevoie pentru a păstra familia unită. În final, Nadia este ucisă de Simone. Filmul se termină fără nicio rezolvare, cu nori negri care planează asupra familiei, tipic pentru un regizor din perioada neorealismului italian. În timpul filmărilor, pelicula a fost confiscată, iar lui Visconti i s-a cerut să renunțe la scenele în care sunt prezentate violarea și uciderea Nadiei. Visconti a fost reabilitat de o hotărâre judecătorească din 1966. După cum declara Luchino Visconti
Rocco și frații săi () [Corola-website/Science/317328_a_318657]
-
cărei instituții posedă și pretind o jurisdicție asupra cadrelor teritoriale preexistente. Ideea de integrare presupune o conotație pozitivă, implică ideea de creare de legături dincolo de statul națiune prin adeziunea voluntară și pașnică. Aceste teorii sunt: funcționalismul și neofuncționalismul, realismul și neorealismul, neomedievalismul și federalismul european. Toate acestea sunt explicate în subcapitolele de mai jos. Este prima teorie folosită în procesul construcției europene, mai precis a stat la baza primelor forme de organizare comunitară: Tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
literatura română desprins din zona new wave și se caracterizează prin abordarea tematică a unei realități bazate pe suprimarea conceptului de individualitate și pe încarcerarea lui într-un sistem globalizant, destructiv și restrictiv, având conexiuni multiple cu depresionismul francez și neorealismul american. ul are intenția de a depăși sfera liricului tradițional și de a include în conceptul de metaforă toate transferurile complete de termeni și de structuri vizionare, demonstrând că elementul negării tradiționalismului este un argument pentru credința ad litteram în
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
un curent literar desprins din zona new wave și se caracterizează prin abordarea tematică a unei realități bazate pe suprimarea conceptului de individualitate și pe încarcerarea lui într-un sistem globalizant, destructiv și restrictiv [conexiuni multiple cu depressionismul francez și neorealismul american]. Debarasat de nebuloasa unor ficțiuni premontorii, deprimismul reușeste să se evidențieze tocmai prin forța lui de-a rezista valoric într-un sistem în care se diferențiază clar doua opțiuni majore:" "a) elitismul - și migrarea textelor literare într-un microunivers
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
Berlin) al danezului Soren Krag-Jacobsen, înscris la secțiunea "Cinematograful lumii contemporane" și relatînd economic peripețiile extraordinare ale unui tînăr reîntors la țară lîngă fratele său retardat. Un film ce respectă strict regulile acestui "joc serios", născut nu din saracie că neorealismul căruia într-un fel îi este cofratern, ci din provocarea ambițioasă de a merge din nou la sursă primară a emoției, la instinct și improvizație, la surprinderea necontrafăcută a reacțiilor și mediului. Totul cu speranța că, scăpînd de hemoragia "efectelor
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
din banal și maculatură făcându-l pasibil de literaritate. Flora și fauna tramvaiului 21, Calea Moșilor - Voluntari, cu cerșetorii recitând din Eminescu, basarabencele și chinezii ar fi fost cu adevărat reportaj literar, demn de un Brunea Fox de exemplu, dacă neorealismul aglomerării ar fi rămas descris ca atare, fără a face un comentariu de genul "cel acer a gândit că în tramvaiul 21 se poate face un ban bun cu poezia are negustoria în sânge. Mai mult, are geniu." Cam neconvingător
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
teoriilor cauzale. Deși atât de popular în ultimii zece ani sau poate tocmai datorită popularității sale , constructivismul a stârnit numeroase critici. Pentru unii autori, încercarea explicită a constructiviștilor de a găsi o altă cale de mijloc, celebra via media între neorealism și neoliberalism, pozitivism și postpozitivism, materialism și idealism, îl face să fie o construcție teoretică șubredă, mozaicată, cu un grad de generalitate care se pretează la adaptări în fiecare dintre cele două tabere enumerate în dihotomiile de mai sus și
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
Goodfellas din filmul omonim al lui Martin Scorsese apărut în 1990 sau americanizații mafioți din Prizzi's Honor (1985) al lui John Huston pentru a enumera doar câțiva clasici dispar în Gomorra. Într-un fel, Matteo Garrone reînnoadă cu tradiția neorealismului italian, felia de viață este livrată însă ca un biftec în sânge, trântit astfel încât fleica să răsune înfundat precum corpurile de vieri ale mafioților măcelăriți fără figuri de stil sau aristocratice reverențe făcute tradiției. Și cei care în final îi
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
zâmbet larg, paternalist și ochelari fumurii explică în câteva cuvinte esența organizației: ucide și stăpânește. Comentariul regizorului lipsește, impresia fiind că a pus sub lupă toată această lume declanșând un efect opic de tipul caragialianului "simt enorm și văd monstruos". Neorealismul lui Matteo Garrone este îmbibat în cruzime, nu una contrafăcută, cosmetizată ca să creeze efecte, ci una denundată de orice rest de romanță și pitoresc, o vivisecție fără anestezie. În primele scene ale filmului chipurile mafioților care se bronzează artificial apar
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
Neorealismul (în cinematografie) — — (cunoscut și ca neorealismul italian sau era de aur a cinematografiei italiene) este o mișcare artistică cinematografică națională din Italia, conectată la neorealismul din arte, caracterizată de subiecte legate de clasa cea mai de jos din peninsulă, descriind
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]
-
Neorealismul (în cinematografie) — — (cunoscut și ca neorealismul italian sau era de aur a cinematografiei italiene) este o mișcare artistică cinematografică națională din Italia, conectată la neorealismul din arte, caracterizată de subiecte legate de clasa cea mai de jos din peninsulă, descriind realistic povestea celor săraci, a celor
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]
-
Neorealismul (în cinematografie) — — (cunoscut și ca neorealismul italian sau era de aur a cinematografiei italiene) este o mișcare artistică cinematografică națională din Italia, conectată la neorealismul din arte, caracterizată de subiecte legate de clasa cea mai de jos din peninsulă, descriind realistic povestea celor săraci, a celor ce aparțineau clasei muncitoare din orice domeniu al economiei, folosind filmări autentice, realizate în locuri reale, cu minimum de
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]
-
curentului neorealist italian descriu adesea condițiile dificile morale și economice din timpul și după cel de-al doilea război mondial, prezentând viața de zi cu zi a oamenilor, sărăcia, injustiția, disperarea și opresiunile de orice natură. Mișcarea artistică filmică a neorealismului italian este larg acceptată a începe după căderea guvernului fascist al lui Benito Mussolini și întoarcerea armelor de către rezistența italiană împotrica nazismului, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fapte istorice ce au determinat pierderea centrului artistic de către industria
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]
-
începe după căderea guvernului fascist al lui Benito Mussolini și întoarcerea armelor de către rezistența italiană împotrica nazismului, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fapte istorice ce au determinat pierderea centrului artistic de către industria de film italiană. De asemenea, neorealismul a fost semnul istoric clar al schimbărilor sociale și ideologice, precum și a progresului cultural și social din Italia post-fascistă. Printre reprezentanți de frunte ai neorealismului cinematografic se pot menționa Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Cesare Zavattini, Luchino Visconti, Giuseppe De
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]
-
fapte istorice ce au determinat pierderea centrului artistic de către industria de film italiană. De asemenea, neorealismul a fost semnul istoric clar al schimbărilor sociale și ideologice, precum și a progresului cultural și social din Italia post-fascistă. Printre reprezentanți de frunte ai neorealismului cinematografic se pot menționa Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Cesare Zavattini, Luchino Visconti, Giuseppe De Santis, Suso Cecchi d'Amico și Federico Fellini. Modul în care neorealismul cinematografic (neorealismul italian) continuă să fie o sursă de discuții printre istoricii filmului
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]
-
a progresului cultural și social din Italia post-fascistă. Printre reprezentanți de frunte ai neorealismului cinematografic se pot menționa Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Cesare Zavattini, Luchino Visconti, Giuseppe De Santis, Suso Cecchi d'Amico și Federico Fellini. Modul în care neorealismul cinematografic (neorealismul italian) continuă să fie o sursă de discuții printre istoricii filmului. În ciuda influenței semnificative pe care acest curent cinematografic a exercitat-o (și continuă a exercita), există istorici care au argumentat că există filme italiene, dar și alte
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]
-
cultural și social din Italia post-fascistă. Printre reprezentanți de frunte ai neorealismului cinematografic se pot menționa Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Cesare Zavattini, Luchino Visconti, Giuseppe De Santis, Suso Cecchi d'Amico și Federico Fellini. Modul în care neorealismul cinematografic (neorealismul italian) continuă să fie o sursă de discuții printre istoricii filmului. În ciuda influenței semnificative pe care acest curent cinematografic a exercitat-o (și continuă a exercita), există istorici care au argumentat că există filme italiene, dar și alte opere literare
Neorealism (cinema) () [Corola-website/Science/337364_a_338693]