152 matches
-
film, muzică și literatură, muzică și plastică și așa mai de parte. Aș completa cu întoarcerea necomplexată la practici și la maniere cumva parcurse, știute, acumulate. Nu cred personal, că bagajul de experiențe, hai să-l numim - după caz - neoclasic, neoromantic, serial, al muzicii repetitive, al muzicii aleatorice, până la un punct, sau al muzicii spectrale este depășit. Provocarea este cum să pui aceste surse și resurse într-o stare de conjuncție, de sinergie, cum să le faci să devină compatibile și
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
precum Alexander McQueen și John Galliano, au fost descriși ca fiind practicanții unui "Haute Goth". Estetica și starea de spirit sunt parțial inspirate de romantism și neoromantism. Atracția gotherilor pentru imaginea întunecată, morbidă și misterioasă este în spiritul curentelor literare neoromantice (sec. XVIII-XIX). Alte elemente centrale ale gotherului sunt atitudinea teatrală și dramatizarea eului, elemente prezente deopotrivă în literatură, cât și în subcultură. Gotherii, ca membri ai subculturii, nu susțin violența, dar o tolerează. Subcultura nu este bazată pe ură și
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, George Orleanu, Gabriel Donna, Al. Petroff ș.a. Mai curând pseudosimbolism, mișcarea pe care încerca să o provoace revista „Literatorul” aducea în poezie ceva nou în opoziție cu eminescianismul și cu mișcările neoromantice paseiste de orientare rurală (sămănătorismul, poporanismul). Se promova inspirația citadină și exotică, cultivarea livrescului, rafinamentul formal, experimentarea de tehnici noi. Poezia orașelor, lirismul de sursă intelectuală, vitalizat de freamătul existenței moderne, comunicat pe calea versului liber vor deveni ideile structurante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
ulterior să se propună reluarea lor, în cadrul nostalgiei manifestate față de trecut, de către noua mișcare cultural-ideologică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima parte a secolului al XIX-lea care a fost romantismul. Gadamer însă nu este neapărat un filosof neoromantic. El și-a construit propria sa poziție teoretică în legătură cu tradiția și reforma cunoașterii societății prin susținute raportări critice la mișcarea hermeneutică germană. Cei mai de seamă reprezentanți rămân F. Schleiermacher, W. Dilthey, M. Heidegger. J. Habermas a atins subiectul în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Gică este adus în mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atît relativitatea simplității, a reducției "omului comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea Gică ascultă Ella Fitzgerald, It's only a papermoon, și taie cu foarfeca lui cea mai bună nasturi de
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
ale neamului nostru - coborând în adânca ancestralitate”), frecvente în monografie, se mai remarcă preferința pentru asocieri hazardate, în virtutea căreia autorul ciclului Desculț este apropiat de André Malraux sau de Ernest Hemingway. Ipoteza metodologică pe baza căreia este construit volumul Poeți neoromantici (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) nu se revendică de la o teorie a influențelor, întrucât cartea evită situarea într-un plan diacronic. Obiectul fiind „romantismul după romantism” în poezia românească din secolul al XX-lea, G. se limitează la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
realistă” a prozei eminesciene, cu texte de „observație socială” precum La curtea cuconului Vasile Creangă, ar duce pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza românească și vocația originalității, Craiova,1988; Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994; Moștenirea prozei eminesciene, Craiova, 1996; Studii de literatură română modernă și contemporană, Craiova, 2002. Ediții: Fănuș Neagu, Fântâna, pref. edit., Craiova, 1974; Al. Macedonski, Rondeluri. Psalmi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
din monografia lui Mihai Cimpoi Întoarcerea la izvoare spre a fi analizate dintr-o perspectiva actualizată. Extinderea axei comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii la "matricea românismului" în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
compunându-se contrastant", viziunea translirică, obiectivă", lirismul colectiv, precipitat de a o situa: e geopolitică", "imaginea limpidă înșelător transparentă", sugestiile folclorice "tratate fantast", sensibilitatea de grup, aspirantă spre gnomism, simbolurile "un adevărat corn al abundentei" cu care se identifică patria "neoromanticului" Grigore Vieru. Criticul originar din Basarabia îl vede pe Grigore Vieru drept un "menestrel al simțămintelor simple", înscriindu-l în categoria spiritelor din care mai fac parte poeți precum Goga, losif, Coșbuc, Aron Cotruș, Beniuc. Concluzia finală constă în relevanța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
în situația să aleagă între supremația statului și salvarea instituțiilor democratice au optat constant pentru stat. Astfel mobilată, intelectualitatea și-a edificat timpul său, pretinzând să joace rolul de mediator între putere și națiune. Avea să eșueze lamentabil în versiunea neoromantică a celei de a treia căi, care s-a vrut echidistantă în raport cu statul și societatea. Poziționându-se echidistant în relația dintre stat și societate, intelighenția a eșuat într-o specie de elitism sui generis și un complex sacerdotal, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că, de la începutul până la sfârșitul cărții, e obligată să fugă de un urmăritor, de o obsesie, de o amintire. Scenele de seducție sunt - poate și din acest motiv - printre cele mai nereușite din roman. Scrise în limbajul expirat al tradiției neoromantice, sugerând mai mult decât și-au propus să sugereze, sugrumând pudic referințele la actul sexual propriu-zis, ele slăbesc tensiunea cărții și riscă să-l transforme pe detectivul obsedat cândva de înaltele virtuți cavalerești într-un burghez oarecare. Și totuși, atrăgător
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Schenk, Geist der europäischen Romantik, Frankfurt am Main, 1970; Al. Balaci, Al. Dima, Yvette Nafta, Romantismul românesc și romantismul european, București, 1970; I. Montanelli, L’Italia giacobina e carbonara, Milano, 1971; Anghelescu, Preromant. rom., passim; H. Zalis, Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Zamfir, Proza poetică, passim; Paul Cornea, Originile romantismului românesc, București, 1972; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Romantismul românesc, București, 1972; D. Arendt, Der poetische Nihilismus in der Romantik, Tübingen, 1972; V. Mîndra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), București, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
așa cum le înțelegea marele istoric: Ura împotriva culturii străine, Țărănismul „Sămănătorului”, Adorația trecutului și, mai ales, „Sămănătorul”, o revistă personală?. Dar demontarea sistematizată a argumentelor „clevetitorilor” nu reușește să spulbere impresia de reacție umorală a unei personalități animate de mesianismul neoromantic, din perspectiva căruia trecutul trebuie să fie drapat într-un eroism de paradă, iar țărănimea să fie prezentată ca o clasă socială omogenă și idilică. Se retipăresc acum poeme de Coșbuc (Non omnis moriar), alături de texte ale unor noi poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
și năruiri, pe alternanțe innumerabile. Pentru a ți-l apropia, contactele cu integralitatea operei sunt obligatorii; nici o categorie poetică nu-l cuprinde îndeajuns. Succesiv sau simultan, iată-l jucându-și nu rolul, ci rolurile: transparent ori ermetic, neoclasic, baroc ori neoromantic, instaurator de sensuri dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
părăsea această lume, cutezătorul marcat de "un complex al singurătății mândre" (Eugen Simion) câștigase prinsoarea cu Metafora. EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" Cu originalul Emil Brumaru intra în literatură (în 1970) un nonconformist structural. Nu primele lui Versuri în partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ele reproduc texte din volumele precedente; li se adaugă însă pagini inedite, acestea demonstrând contacte cu Nichita Stănescu, cu Ioan Alexandru, cu alți colegi de generație. S-a vorbit de poezie "pură" în sensul sublimării expresiei prin decantare (Mihail Dolgan)*. Neoromantic, mesianic și polemic, partizan al prozodiei consacrate, tentat de marile teme ale timpului său și umblând Pe urmele lui Orfeu (cum indică eseurile sale din 1983), volumele lui Nicolae Dabija includ și versuri de agora, circumstanțiale (unele puse pe muzică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în cheie patetică (împresurat de întrebări), privind în sinele tânjitor și contemplând necontenit largul, Vasile Nicolescu cultivă sistematic discreția clasicismului din totdeauna. Arhitectul s-a vrut un căutător de armonii. CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU Rădăcinile lui George Vulturescu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lucian Blaga, Luntrea lui Caron (1990). Merită menționat și un articol al său despre Urmuz („Revista de istorie și teorie literară”, 1988), cu o abordare mai puțin obișnuită a Paginilor bizare, relevând în spatele prozatorului avangardist un creator realist sau un neoromantic. Odată cu Mass-comedia. Situații și moravuri ale presei de tranziție (2001) prinde contur jurnalistica lui V. Nucleul volumului poate fi socotit articolul „Noi” și „ei”, cu presa la mijloc, care exploatează o temă predilectă: analiza formelor de camuflare a contextului identitar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
familii de spirite, în raport cu înclinațiile specifice ale acestora 35. Deosebirile profunde dintre idealul metafizic al lui Kant și al lui Blaga oglindesc, prin urmare, opoziția dintre aspirațiile și opțiunile spiritului universalist și obiectiv, care privilegiază știința, și ale spiritului istorist neoromantic, care valorizează cu deosebire creațiile imaginative cât mai îndrăznețe, cu maximă rezonanță existențială 36. Dacă Immanuel Kant năzuia să facă din filosofie o știință, dacă el îi inspiră și astăzi pe cei ce înțeleg să formuleze și să soluționeze probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
latre, să grohăie/ sau cel puțin să vorbească./ [...] Or ea stătea nemișcată în vârful cerului albastru,/ nici vie, nici moartă,/ și-atunci pădurea se urni din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
cu o prezență vie în revistele epocii, în jurul anilor 1880-1914. Personalitatea suplă a acestui “poeta loquax” e surprinsă într-un medalion pitoresc, sagace, flatant, în anii de la sfârșitul unei cariere pe care succesele modeste, nu o ocoliseră:”un fel de neoromantic decadent ... Se inspiră din literaturile străinătății și mai ales din cea a Franței, căutând în forma mai artistică și în ideea mai rafinată, dar mai puțin sinceră, realizarea unui ideal în care se recunosc influențele succesive ale romantismului, Parnasul și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Ana: „La noi acasă, pe vremea asta, moș Vasile se uită la soare, căci ceasornicul uriaș al celor sărmani este soarele, și lelea Irina citește din foaia de mură sorocul Irinuței” (La Quichy). Și în teatru conflictul psihologic din dramoleta neoromantică Maica cea tânără, jucată la Teatrul Național din București în 1912, cu Aristizza Romanescu, este reflexul unui conflict social. Retrasă la mănăstire, o tânără de familie bună e obsedată de imaginea unui bărbat, neacceptat de ai ei. Cum acesta se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
replică la poezia ideologică oficială. Dar, cum a sesizat critica, autoarea se teme de clișee, e în stare să își înfrâneze sentimentele pentru a nu cădea în stereotipii, să fugă de melancolie, pe care „au cărat-o în spate poeții neoromantici”. De aici, un „discurs antidiscursiv”, contorsionat cu bună știință, alungarea sentimentalismului prin exces de luciditate. Dacă termenul nu ar fi atât de lax, s-ar putea vorbi de postmodernism, cu referință specială la volumul Semne de viață (1987), unde expresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
date descărcate din biblioteci sau pentru "chat" cu un prieten de pe alt continent. Scopurile multiple pentru care Internetul poate fi folosit la un preț rezonabil sau gratis i-au determinat pe unii observatori să-i compare pe beneficiari, în termeni neoromantici, cu călătorii din secolul al XVIII-lea, care cereau hrană și adăpost pe la casele în care ajungeau la căderea serii 20. Deși atrage atenția în mod corect asupra caracterului contractual sau voluntar al interacțiunilor electronice, comparația este cît se poate
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]