152 matches
-
Gheorghe Grigurcu Olimpiu Nușfelean, Spiritul sau strigătul, Colecția Opera Omnia, Tipo Moldova, 2012, 320 p. Numindu-l altă dată pe Olimpiu Nușfelean un neoromantic, ne dăm seama, la lectura unui ansamblu al producției d-sale lirice, în ce măsură ni s-ar putea justifica impresia. Departe de-a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
înmulți și ecourile itinerariilor franceze ale Ťfrumoasei străineť care este literatura noastră. În Ťpauzeť, de exemplu la cocktailul de la Maison des Ecrivains din Paris, am avut ocazia să discut, între alții, cu editoarea Jaqueline Chambon, cunoștință mai veche, de pe vremea neoromantică a deschiderii Centrului Cultural Român din Paris, la început de timp post-revoluționar. Am aflat încă o dată că nu se fac averi cu cărțile scriitorilor noștri, că rămâne mereu vitală calitatea traducerilor și adecvarea la momentul Ťpieții literareť dependente de factori
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
gen de poezie colectivă implicită. Că lucrurile stau așa, ne dăm seama încă mai limpede urmărind evoluția producției în chestiune. După 1989, Magda Cârneci și-a dat pe față, dacă putem spune astfel, postura civică, inițial criptată, îngropată în nebuloasa neoromantică. D-sa se rostește acum deschis, în nume social, atașîndu-se pe neașteptate unor filoane încă mai îndepărtate ale poeziei românești (Arghezi, Cotruș, Goga, Coșbuc), împrejurare ce-i încarcă verbul de un fior al organicității. Canavaua pe care se țese proclamația
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
necăjesc. Pur și simplu am plecat de acasă, dând și divorț totodată. Munca pentru mine devenise ca o rugăciune. Nu am știut să trișez cu sentimentele, cu stările mele interioare, poate e un defect, nu o însușire; poate am rămas neoromantică. Nimeni nu-mi putea lua fericirea serilor când, într-o cameră citeam, citeam cărți ale căror subiecte mă făceau curioasă: psihologie, astronomie, literatură... orice, nici fervoarea și tensiunea nopților când întrebările curgeau. Cine sunt, ce sunt, de ce mie?! Lacrimi de
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
este doar cronica unui simplu debut, ci debutul cronicii unei noi aspirații de înalt. O aspirație completată și îmbogățită de minunatele ilustrații ale lui Mihai Cătrună. Aspirând la titlul de „poet(ă)”, Carmen Huzum se apropie, prin febrilitatea simțirii, de neoromantici, abordează o poezie de factură modernă, în care transpar simboluri metamorfice (nisipul, fluturii). Un debut în forță și, sperăm, un viitor cu vitalitate și perseverență. Vom striga, atunci, precum Nelly Sachs către Paul Celan: [ ... ] cu poemele tale mi-ai dat
„IUBIRE FĂRĂ MANUSCRIS” – VOLUMUL DE DEBUT SEMNAT CARMEN HUZUM (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365092_a_366421]
-
necăjesc. Pur și simplu, am plecat de acasă, dând și divorț totodată. Munca pentru mine devenise ca o rugăciune. Nu am știut să trișez cu sentimentele, cu stările mele interioare, poate e un defect, nu o însușire; poate am rămas neoromantică. Nimeni nu-mi putea lua fericirea serilor când, într-o cameră citeam, citeam cărți ale căror subiecte mă făceau curioasă: psihologie, astronomie, literatură... orice, nici fervoarea și tensiunea nopților când întrebările curgeau. Cine sunt, ce sunt, de ce mie?! Lacrimi de
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
pic” este o antologie din propriile volume, publicată sub egida Asociației Cultural Creștin Umanitare „Ars Vivat”, Ulmeni, Maramureș și prefațată de Ileana Roman care definește personalitatea poetului în termeni contradictorii, văzând în el un răstignit pentru realizarea actului creator: „un neoromantic de la nord, acul busolei însă mai oscilează, iar poetul e trist și vesel în toate cele patru vânturi. Pare o cruce pe care își răstignește viața și moartea, iubindu-le în felul său, covârșitor fiind travaliul, drumul.” Volumul în proză
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
Timp, /căutând Drumul spre / Eternitate...” (cufundat în apa privirii unei Femei...) „ Orice iubire adevărată este absolută și nepieritoare, chiar dacă ea se clădește pe teritoriul celei mai flagrante perisabilități” ( Tema iubirii în literatura universală) Poetul George CĂLIN poate fi considerat un neoromantic “incurabil”, versurile sale purtând straiul “înnoit”al vremii, mijloacele stilistice folosite pentru a conferi greutate și valoare scrierii sunt bine ancorate în lumina prezentului, dar și în arborii semantici ai viitorului. Metaforele ( nu puține la număr) conferă versurilor forță sugestivă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
tămâierii -“ etc. George Călin este un idealist, un sentimental, “condamnat cu iubire” veșnică, peregrin prin labirinturile existenței sale , în căutarea a ceea ce înseamnă desăvârșirea întregului. “Apariția neoromantismului a fost remarcată și de Al. Macedonski, care nu a ezitat să denumească neoromantic fenomenul literar de la începutul secolului al XX-lea, considerat de unii simbolist, iar de alții decadentist. Pentru Al. Macedonski, neoromantismul se asociază cu ascensiunea spre ideal.” * Înzestrat cu o imaginație fecundă, cu o fantezie debordantă, acesta este „hăituit” de metaforă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
aceeași disperare să te strig/ De dincolo de viață, de dincolo de moarte.” (Așteptându-te) Ca în tradiția românească, între viață și moarte nu există barieră de netrecut, ci vamă pe care o trece sufletul. Poezia de dragostea a Elisabetei Preda este neoromantică, ilustrând sintagma acelui „farmec dureros de dulce” din somul eminescian, luat ca model: „În urmă,/ lac, pădure, castel și castelani/ s-au risipit sub ani, doar fata cu scrisoarea/ în amintiri plutesc,/ pe aripi de visare/ sub umbrele-nserării/ ca
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
poetul Florin T.Roman, ca două aripi de porumbel pe care sunt scrise poveștile cerului. Cele două cărți “Elegii și nostalgii “, apărută la editura Mirador, Arad, 2015 “ și “Omnia vincit amor! “(Dragostea învinge totul),editura Studis, Iași, 2017, înmănunchează poeme neoromantice rezultate din sublimarea cultă a unui expresionism profund, neliniștitor pentru conștiință.Poetul cântă, de altfel, precum expresioniștii visele, ochiul din frunte, care nu este alceva decât cel interior, pregătit pentru orice iluzie, evocă prin elegii visele creditoare sau primăvara:” Pășeam
VIBRAȚIA NEOROMANTISMULUI ÎN POEZIA LUI FLORIN T.ROMAN, CRONICĂ DE AL [Corola-blog/BlogPost/381474_a_382803]
-
însă pierde în aceeași măsură din cutezanță și fantezie”. A. D. Xenopol și N. Iorga sunt „cazuri” aparte. Primul va edifica un sistem propriu, cel de al doilea, greu calificabil, a făcut legătura între epoca de glorie a romantismului și avânturile neoromantice ale istoriografiei contemporane. Desigur că Al. Zub are perfectă dreptate când constată că spiritul critic la sfârșitul secolului XIX diferă de la un istoric la altul, iar modurile de manifestare sunt foarte variate. „Dispoziția romantică și atitudinea critică - spune el - pot
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nimănui”. Spațiu incert dintre fronturi, interval ambiguu, neutru, loc al tuturor intersecților posibile, al lui și-și. Nu ne va mira așadar dacă În paginile ce urmează se Întâlnesc fără a se Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete, În bătaia tuturor adierilor sau furtunilor. Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă tc "Țara nimănui \: Între neoclasicism și avangardă " „După esteți și decadenți, n-a mai rămas nici un termen
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
99; Ioana Pârvulescu, „Manualul bunului singuratic”, RL, 1994, 6; Ioan Moldovan, „Manulalul bunului singuratic”, F, 1995, 2; Radu Cernătescu, Spre fericitul nicăieri al textualismului, LCF, 1996, 6; Dan Silviu Boerescu, Prietenii mei scriu versuri, LCF, 1996, 15; Ioan Holban, Un neoromantic, RL, 1998, 50; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 433-435; Grigurcu, Poezie, I, 289-295; Popa, Ist. lit., II, 634; Rotaru, O ist., V, 505-506; George Vulturescu, „Cartea urmelor”, PSS, 2002, 3-4; Vasile Spiridon, Poezia - nevindecată rană, CL, 2003, 5
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
de care s-a bucurat, Se face ziuă a alunecat în uitare, Trandafirii roșii (1915), scriere dramatică în trei acte și în versuri, cu o carieră scenică remarcabilă, se bucură încă de un anume interes. Lucrarea, o feerie în notă neoromantică, dezvoltă motivul jertfei aduse unui ideal. Valorile poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
George, Sfârșitul, III, 215-221; Cioculescu, Itinerar, IV, 433-438; Piru, Critici, 217-219; Teodor Vârgolici, Jurnalul de detenție al unui poet, ALA, 1994, 208; Barbu Cioculescu, „Infernurile noastre”, JL, 1994, 9-12; Gh. Bulgăr, Biografii răvășite, VR, 1994, 7-8; Dumitru Micu, Un livresc neoromantic, L, 1997, 41-42; Gh. Bulgăr, Emil Manu - 75, ALA, 1997, 388; Simion, Fragmente, II, 315-318; Dicț. scriit. rom., III, 65-67; Popa, Ist. lit., II, 1097; Firan, Profiluri, II, 32-35. S.I.
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
Ana: „La noi acasă, pe vremea asta, moș Vasile se uită la soare, căci ceasornicul uriaș al celor sărmani este soarele, și lelea Irina citește din foaia de mură sorocul Irinuței” (La Quichy). Și în teatru conflictul psihologic din dramoleta neoromantică Maica cea tânără, jucată la Teatrul Național din București în 1912, cu Aristizza Romanescu, este reflexul unui conflict social. Retrasă la mănăstire, o tânără de familie bună e obsedată de imaginea unui bărbat, neacceptat de ai ei. Cum acesta se
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
în situația să aleagă între supremația statului și salvarea instituțiilor democratice au optat constant pentru stat. Astfel mobilată, intelectualitatea și-a edificat timpul său, pretinzând să joace rolul de mediator între putere și națiune. Avea să eșueze lamentabil în versiunea neoromantică a celei de a treia căi, care s-a vrut echidistantă în raport cu statul și societatea. Poziționându-se echidistant în relația dintre stat și societate, intelighenția a eșuat într-o specie de elitism sui generis și un complex sacerdotal, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1955, la revista „Tânărul scriitor”, iar prima lui carte, Germinații, apare în 1967. Pământul, seva, semințele, tablourile idealizat bucolice preamăresc aici un comunism imaginat după o rețetă încă în uz. Depășind aceste imagini conformiste, de vagă orientare tradiționalistă, dar și neoromantică, declamativă, G. se arată în Altare de iarbă (1969) un autentic poet htonic, încercând totuși să justifice în lirica sa, sub pretextul „miraculos” al vieții trăite în mijlocul naturii-mamă, o vârstă a „împlinirilor sociale”. Poetul devine prin Lynxul (1972) mai reflexiv
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
nu mai amintește de romanticul întârziat de odinioară, poetul dovedind odată cu înaintarea în vârstă nu doar o vitalitate (uneori exacerbată), dar și capacitatea de adaptare la noile formule poetice, ceea ce i-a determinat pe comentatori să îl considere fie un „neoromantic orientat spre expresionism” (D. Micu), fie un exponent al „neobarocului, cu similitudini în poezia marelui Góngora” (Ion Lungu). Relațiile apropiate cu Lucian Blaga (căruia, de altfel, i-a și dedicat câteva culegeri de documente biobibliografice) ar fi presupus și o
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira și păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995), Infinitul de aur (2001). Având un temperament liric neoromantic cu tentă expresionistă, L. preferă totuși formula bine articulată, muzicală. Fondul mistic și metaforic se întâlnește simbiotic cu un orfism imnic de tip Hölderlin, susținut de credința în poezie ca act demiurgic, taumaturgic și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
Naruszewicz și Adam Mickiewicz. Abordând perioadă modernă, Ion C. Chițimia privește Cântarea României în raport cu creația lui Adam Mickiewicz, Virgil Șoptereanu urmărește receptarea lui Mihai Eminescu în cultura rusă și structurile filosofico-estetice ale lui Schopenhauer în creația lui Eminescu și a neoromanticilor ruși; G. Mihăilă scrie despre Eminescu și slavistica; Ion C. Chițimia compară universul poetic al lui Mihai Eminescu din Mai am un singur dor cu acela al lui Stanislaw Wyspianski din poezia Niech nikt nad grobem mi nie placze; Gheorghe
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
literare”, „Argeș”, „Astra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Fakty” (Torun - Polonia), „Journal des poètes” (Belgia) ș.a. Culegerea de poezii Sunetul visării (1978) a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. Poet al expresiei elegante, cu o sensibilitate neoromantică, R. scrie versuri suave închinate iubirii, în tonalitate elegiacă, cu frecvente nostalgii de toamnă, transpuse adesea în ritmuri tradiționale. O constantă ar fi aspectul calofil și grațios al poemelor, prezent încă din Plânsul oglinzilor. Motivul liric fundamental al cărții este
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
Schenk, Geist der europäischen Romantik, Frankfurt am Main, 1970; Al. Balaci, Al. Dima, Yvette Nafta, Romantismul românesc și romantismul european, București, 1970; I. Montanelli, L’Italia giacobina e carbonara, Milano, 1971; Anghelescu, Preromant. rom., passim; H. Zalis, Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Zamfir, Proza poetică, passim; Paul Cornea, Originile romantismului românesc, București, 1972; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Romantismul românesc, București, 1972; D. Arendt, Der poetische Nihilismus in der Romantik, Tübingen, 1972; V. Mîndra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), București, 1973
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Istoria, III, 185-188; Felea, Prezența, 201-205; Vartic, Modelul, 16-17, 140-151, 295; Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, CNT, 1983, 14; Eugen Todoran, Gânduri despre Radu Stanca, O, 1983, 15; Nicolae Manolescu, Teatrul lui Radu Stanca, RL, 1985, 42; Ovidiu Ghidirmic, Poeți neoromantici, Craiova, 1985, 155-160; Pop, Jocul, 219-230; Ioana Mărgineanu, Teatrul și artele poetice, București, 1986, 232-235; Tihan, Apropierea, 70-76; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 385-395; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 85-89; Fanache, Eseu, 189-196; Tudor Opriș, 500 debuturi literare, Galați, 1991, 85-86; Ada D.
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]