97 matches
-
Desigur, condițiile naturale ale diferitelor altitudini reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care ar putea caracteriza spațiile nestatale. Acestea par să aibă În comun una sau mai multe dintre următoarele trăsături distinctive: sunt relativ impenetrabile (sălbatice, fără drumuri, labirintice și neospitaliere); populația este dispersată sau nomadă; nu prezintă interes din punctul de vedere al surplusului pe care și l-ar putea Însuși statul. Astfel, mlaștinile (și mă gândesc acum la arabii de la granița dintre Irak și Iran), deltele și estuarele În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
legenda medievală, de vitraliul declarat ca sursă. Ironia pătrunde și în povestea relatată: într-o legendă ce anunță chiar prin titlu un personaj primitor, acesta e prezentat, la un moment dat, cum își ucide oaspeții (părinții), înfăptuind astfel cel mai neospitalier dintre gesturi. În mai multe rânduri, problema distanței ce se cere abolite într-o ospitalitate necondițională, absolută este prefigurată, indicând astfel că într-un anume sens, ospitalitatea înseamnă proximitate, atingere, în ocurență, îmbrățișare. Traiectul lui Iulian, vânătorul pervers și sadic
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înseamnă proximitate, atingere, în ocurență, îmbrățișare. Traiectul lui Iulian, vânătorul pervers și sadic, apoi ucigașul fără voie al părinților săi, apoi rătăcitorul penitent și în cele din urmă luntrașul la dispoziția călătorilor, de la crimă la sfințenie este și traiectul între neospitalier și ospitalier, între omul care își descoperă propriul exil și faptul că este un străin chiar pentru el și între cel care se acceptă pe sine, este acasă în el însuși și poate, prin urmare, oferi ospitalitate. Rescriind legenda sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
chiar scara sau balconul casei constituie un refugiu, un spațiu de repliere în sine, în care se ascunde pentru a scăpa de agresivitatea camerei de zi dată de prezența celorlalți. Din această perspectivă, autorul Castelului opune spațiului domestic, resimțit ca neospitalier, camera de hotel, care ca spațiu de trecere înseamnă libertate, independență, absență a constrângerilor. Dar pentru cel care crede că "nu ești niciodată destul de singur când scrii", locul ospitalier prin excelență ar fi o pivniță uriașă, izolată de restul casei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mentă verde. După o masă câmpenească, rustică, dar generoasă, cei doi sunt recunoscuți (prin vasul cu vin care se umple singur) și ei își conduc gazdele pe un munte învecinat. Sub ochii bătrânilor întreaga regiune este inundată, case și oameni neospitalieri înghițiți de ape. Coliba sărăcăcioasă se transformă într-un templu magnific. Filemon și Baucis își vor continua viața ca preoți ai templului, până când, fiind prea vârstnici, vor fi transformați într-un stejar și un tei. Crengile acestor copaci sunt împodobite
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
secolul al XIX-lea că între Paști și Rusalii, Dumnezeu putea să se plimbe pe pământ și "nimeni nu i-ar fi refuzat ospitalitatea unei persoane care putea fi un apostol deghizat sau un înger"148. Pedeapsa pentru o colectivitate neospitalieră este, cel mai frecvent, un potop, o inundație, dar și o avalanșă, niște căderi de pietre, o ploaie de sulf și de foc și alte calamități care conduc la distrugerea comunității. Vechiul Testament oferă numeroase exemple ale acestor practici ospitaliere. Abraham
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cei mai săraci, cei mai nevoiași, care își sacrifică ultimele lor bunuri pentru a-l primi cum se cuvine pe oaspetele lor, în vreme cei puternici și bogați îi închid ușa. O comunitate întreagă, un sat sau un oraș, este neospitalieră, în opoziție cu ființa solitară, slabă, mizerabilă, situație accentuată și mai mult dacă e vorba de o femeie sau o văduvă, sau de cineva marginal, aflat într-o situație de semi-excludere. Povestea piticului care se întoarce acasă, din legendele germane
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
brânză. A doua zi o furtună cumplită devastează tot satul, strivit de o stâncă și doar cuplul de bătrâni este cruțat ce către pitic care se transformă în uriaș. În interiorul unei familii întâlnim aceleași opoziții între fiica ospitalieră și soacra neospitalieră, sau între copii ospitalieri și părinți neospitalieri. Și aici, în pozițiile familiale, ființa slabă, izolată, dezarmată este cea face dovadă de generozitate în găzduire. Sfârșitul poveștii inversează situația, avariția celor bogați conduce la ruinarea lor, bunătatea celui săra conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
devastează tot satul, strivit de o stâncă și doar cuplul de bătrâni este cruțat ce către pitic care se transformă în uriaș. În interiorul unei familii întâlnim aceleași opoziții între fiica ospitalieră și soacra neospitalieră, sau între copii ospitalieri și părinți neospitalieri. Și aici, în pozițiile familiale, ființa slabă, izolată, dezarmată este cea face dovadă de generozitate în găzduire. Sfârșitul poveștii inversează situația, avariția celor bogați conduce la ruinarea lor, bunătatea celui săra conduce la bogăție. Este evident că zeii văd dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unui templu, o catastrofă sunt interpretate prin povești de acest tip, ca și nașterea unui lac. Otto Henne-Am Rhyn157 a adunat numeroase povești asemănătoare cu poveștile despre Sodoma și despre Filemon. Astfel, el relatează povestea lui Isus respins de oameni neospitalieri dar găzduit de către o femeie bătrână care îi dă pâine și apă. Isus aruncă restul de apă pe fereastră ceea ce duce la o inundație și la formarea lacului. Sărăcia gazdei nu are numai un sens moral ci constituie și un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
singura), prevăzută pentru căsătoria fiului. După ce le-a ascultat povestea, Jupiter ia cenușa lui Aret și a Narcisei și îi recheamă la viață. Ei obțin transformarea colibei în templu ai căror preoți devin. Aret și Narcisa se căsătoresc, iar vecini neospitalieri sunt iertați din considerație față de mila și ospitalitatea oferite de Filemon și Baucis. E interesant aici că ospitalitatea este înnobilată prin moartea fiului. Ospitalitate și dragoste conjugală Legătura între ospitalitate și dragoste conjugală este un alt element fundamental al mitului
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cam așa cum o găsim, pe un vitraliu de biserică, în ținutul meu" - în care "cam așa cum" semnalează dualitatea narațiunii, fidelitatea și infidelitatea naratorului) dar și în titlu care poartă în el însuși un clivaj, o diviziune, fiindcă acest Iulian este neospitalier prin excelență: el și-a omorât oaspeții cărora soția lui le oferise propriul pat. Între cele două paturi ale ospitalității, între crimă și sacrificiu, între păcat și salvare, există o contradicție ambiguă pe care povestea o pune în scenă. Ironia
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
caturile, în ghivece de lut vopsit" se găsesc flori). Trăiau în pace de atâta vreme încât grătarul cu țepi al porții nu mai era coborât; șanțurile erau pline de ierburi. Și se pare că nu mai sunt obstacole ostile, elemente neospitaliere în acest loc în care rândunelele își fac cuiburile în crăpăturile crenelurilor. În interior domnesc curățenia, protecția, căldura, abundența, bogăția, hrana, ordinea și regularitatea, sănătatea și pofta de mâncare, munca și pietatea. În odăi tapiseriile apărau de frig; scrinurile gemeau
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tânăr caritabil care dădea de pomană cu modestie celor săraci. Cum oare atunci Iulian a putut să strice această virtute ospitalieră pe care părea să o poarte din cristelnița și să se dedea în mod atât de pervers vânătorii, practică neospitalieră față de natura primitoare? Chiar de la început în text sunt prezente conflicte, opoziții, tensiuni. Prima frază: "Tatăl și mama lui Iulian locuiau într-un castel înconjurat de păduri, clădit pe coasta unui deal" semnalează singurătatea și închiderea, dar și, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prin excelență un loc de ospitalitate în două rânduri (leprosul "cu glas aproape stins" șoptește într-adevăr: " Dă-mi patul tău"), pat care se dovedește în ambele cazuri un spațiu erotic și mormânt. Or Iulian, din pricina unei supărătoare confuzii, este neospitalierul prin excelență de vreme ce își omoară oaspeții. Fără îndoială există există o coincidență ironică a celor două ospitalități dintre care una duce la crimă, cealaltă la sfințenie 398. Dar aceasta dezvăluie că "în interior, ca și în exterior, miza ospitalității nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și legăturile sunt cu atât mai subliniate cu cât vor fi răvășite de prezența invadatoare a ceea ce nu poate fi numit. În ceea ce-l privește pe Camus, el ne prezintă un peisaj cu totul diferit de blânda Normandie, un peisaj neospitalier prin excelență, făcut din pietriș, pietre, drumuri cu gropi, greu de străbătut. Nu e primăvară și vremea nu e blândă: e jumătatea lui octombrie, zăpada s-a așternut, e un frig glacial după opt luni de secetă care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
glacial după opt luni de secetă care i-au cufundat pe locuitorii ținutului algerian în mizerie. Îndepărtarea, singurătatea îl obligă pe învățătorul de țară la o viață aspră de călugăr, în acest "ținut unde e greu să trăiești". În ciuda situației neospitaliere a acestui "ținut pierdut", în acest peisaj de deșert, de dezolare, luminat de o "lumină murdară", Daru este acasă la el: "Se născuse aici. Peste tot în altă parte se simțea exilat". El este "domn" în casa lui. Umbra gigantică
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vină de hac unui astfel de adversar". Ulise crede că ele cântă: el nu aude liniștea sirenelor, el ignoră existența lor din acest motiv. Ființă de limbaj, șiretul herald al civilizației, în neîncetată căutare de ospitalitate, este ființa cea mai neospitalieră fiindcă el nu poate să primească această tăcere. Civilizația ca proces de refulare se protejează de sirene și de zei, de Eros și de Thanatos, de această limbă în limbă care este absența ei însăși și forța ei distrugătoare. Kafka
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Poziția geografică îi conferă Mării Negre un climat temperat continental în jumătatea nordică și unul subtropical în cea sudică, evidente în zona de litoral și mult mai atenuate spre interior. Furtunile sunt frecvente, de unde și numele acordat în Antichitate de „mare neospitalieră“. În Marea Neagră se varsă mai multe fluvii, care aduc un volum însemnat de apă dulce și aluviuni. Cele mai importante sunt DunăAMINTIȚI Vă definiția mării de tip continental; principalele trepte de relief ale bazinului maritim. HIDROGRAFIA 59 AMINTIȚI-Vă cauzele
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
investirea ei cu așteptări insistente și răbdătoare, exprimate indirect prin formulele de adresare respectuoase. Totul depindea de câștigarea încrederii celuilalt, fără de care locuirea amenință să devina tocmai opusul ei, adică un frământ neliniștit perpetuat de ostilitatea mediului, o cantonare în neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îmbunătățirea și satisfacerea dorințelor. Inhibând acele dorințe naturale pe care oamenii le neagă și stimulându-le pe cele care nu-i afectează pe cei din jur, omul poate conferi dorințelor sale superioritate. Dacă este nevoit să trăiască într-un mediu neospitalier în raport cu activitățile pe care le râvnește, omul găsește căi pentru a-și satisface dorințele. Științele și artele au înflorit sub imboldul dorințelor și au perseverat în slujirea lor. Ele sunt sursa tuturor valorilor. Baza originară a dorințelor conduce și trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să nu se aibă nici un fel de grijă față de deținut, cu atât mai mult cu cât, în curând, prin deportările* în masă, mâna de lucru devine inepuizabilă. în paralel, deportații sunt trimiși în calitate de „coloniști speciali” să exploateze zone virgine și neospitaliere. Primul șantier-„model” din Gulag este inaugurat în noiembrie 1931. Stalin* a decis să se sape un canal între Marea Baltică și Marea Albă, numit Bielomorkanal: 227 de kilometri, dintre care 39 în plin granit, 19 ecluze, 49 de baraje mici
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
neuniformă a pământurilor mănoase și pozițiile strategice diferite de pe suprafața planetei noastre.632 Chiar la o privire superficială a hărții continentului african se poate observa modul în care granițele au fost trasate: linii drepte în zonele deșertice, care sunt spații neospitaliere și contururi 'interesate' în zone cu resurse de apă (în special). Pentru a ilustra acest aspect prezentăm mai jos harta a două țări, Senegal și Gambia, unde trasarea granițelor s-a făcut fără a se ține cont de vreun criteriu
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
oferă nici certitudinea că toți românii sunt ospitalieri și nici nu oferă nicio informație despre absența ospitalității în rândul altor popoare. Prin urmare, stereotipul funcționează după o falsă logică, fiind în același timp și adevărat și fals (există și români neospitalieri, așa cum există și alte popoare ospitaliere, aceasta nefiind o caracteristică exclusiv a românilor). Mai mult, considerând propozițiile francezii sunt mândri și francezii sunt muritori, și delimitând două categorii: grupul, reprezentat de francezi, și non-grupul, reprezentat de popoare care nu sunt
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Iași : concerte, foc de artificii, raliuri automobilistice. Un ultim cuvânt despre pietatea pelerinului. În lumea ortodoxă, binomul pietate-pietism are o presă proastă. Pietatea este percepută ca o formă de religiozitate străină „spiritului” ortodox, asociată devoțiunii catolice, mai degrabă rece, străină, neospitalieră. Termenul „pietate” nu poate primi însă definiții precise. Pietatea este o „stare de dragoste” - o descriere imperfectă, dar care se apropie de experiențele comunitare ale umanității. Pelerinii sunt pioși, practică chiar forme extreme de pioșenie în gesturi, acte rituale, lecturile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]