330 matches
-
Moscovei, vizitându-i pe celebrul poet simbolist Veaceslav Ivanov și pe renumitul regizor și teoretician de teatru Fiodor Komisarjevski. Și era firesc ca cel care declarase că un automobil e mai frumos decât Victoria din Samothrace să fie încântat de: „Neostoitul vuiet, duduit, urlet al claxoanelor de automobil, de vocile trecătorilor, toate astea acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi mai departe de un muzeu încremenit, chiar dacă figurile stranii care o populează, în frunte cu „mohorâtul, neostoitul Henry” provoacă, la lectură, senzație de vid populat de făpturi care caută aerul. Un soi de labirint creat de un monstru vorace care se expune pe sine, acel Henry atins de o morbidețe, inclusiv sexuală, un tip împotriva căruia se
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
blestem s-ajungi oțet. Blestemul vorbei De-aș blestema aș spune-o vorbă Lucru de care mă feresc Dar pot s-arăt doar înspre titlu Și tu vei știi ce zămislesc. Blestemul vântului Te blestem să fii ca mine Umblător neostoit Să n-ai parte de odihnă Și nici timp de ațipit. Blestemul cucului Nu te blestem să fii ca mine Dar oricum ajungi aici De te porți fără rușine Cu părinți, colegi, amici. Blestemul pârâului (către fluviu) Te blestem s-
BLESTEME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377175_a_378504]
-
Drăghici (stabilit multe decenii peste hotare, dar revenit în țară) în istoria muzicii noastre ușoare. Nu știm cum a reușit să- l readucă pe Drăghici în studio, dar cu siguranță Ioana Sandu l-a convins cu vocea sa frumoasă, pasiunea neostoită și șarmu-i feminin - și îi mulțumim pentru asta! Pentru că așa avem gravate pe albumul de față șase minunate compoziții ale maestrului, între care, atenție, un duet de zile mari, în piesa “De nebun ce eram...”. Celelalte sunt “Mint”, “Doi prieteni
La jumătatea carierei by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83423_a_84748]
-
într-o măsură - ale timpului aceluia. Talentul e al lui Răzvan Petrescu: "O f.f. pasionată cititoare (39 de ani) a României Mari din Slobozia trimite o f. umedă scrisoare decalibratului șef al partidului cu același prenume. Dorul, fumul, par de neostoit de la distanță. ŤCum ați ajuns la perfecțiune și dincolo de ea ?ť se minunează făptura. Dincolo de perfecțiune n-ar mai fi decât divinitatea. Bănuiesc că bunul Dumnezeu are toate motivele să se neliniștească aflând că i-a ajuns Vadim T. prin
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
confundat adesea, în cazul lui Geo Dumitrescu, spiritul său sarcastic și vehement cu acela ironic și îngăduitor al moderniștilor." Nu insist (Manolescu, bob cu bob, o face) asupra a ce și cine a confundat, reținînd doar concluzia, eticheta de frondă neostoită pusă unui poet care nu știe de glumă, se-neacă, nu o dată, de scîrbă, refuză și bruschează, (se) nemulțumește din orice. Primul argument pentru o asemenea imagine e Libertatea de a trage cu pușca, volumul remarcat de Comitetul pentru premierea
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
astă dată, căci doctorul Anthony Edwards era alcoolic și insensibil, multă vreme, față de situația dramatică a rudelor (prin alianță) din România ("Suntem croiți pe alte calapoade și plămădiți din alte argile"), Pia se întoarce din ce în ce mai mult în trecutul izvorâtor de neostoită nostalgie, prilej totodată să scrie admirabile pagini de evocare a copilăriei și a plaiurilor natale. Punctul cardinal către care se îndreaptă mereu este Miorcanii, moșia Pillăteștilor de pe malul Prutului, în apropiere de Botoșani, loc mirific ce s-a identificat pentru
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
ignoră, mă rog, o poveste de găsit pe toate drumurile, care ei i se potrivește și o motivează, în afară că uneori îl duce pe Robert cu gîndul la familia lui, căreia uite că-i asigură tainul supraviețuirii prin pasiunea neostoită a Floricicăi. Totuși problemele familiei Susanu, deși de altă natură, nu pot fi ignorate, chiar dacă lui Robert îi e greu să accepte, se cam îndoiește că există și astfel de probleme. Să ai tot ce-ți trebuie, dar să te
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
intrat...? Acum, copiii noștri vor avea de ales Între expansiuni: sau În Afganistan, sau după Ben Laden, sau În Serbia sau În Irak. Ce căutăm noi acolo? Și ce caută americanul la noi?! Alte biruri, alte „bucurii”. De ce pentru pofta neostoită de petrol a unora și pentru experimentarea armelor ucigașe ale altora trebuie să tragem tot noi. De ce nu vă adânciți puțin În propria istorie, să vedeți că Înaintași mai Îndepărtați sau contemporani au făcut doar politica țării și nu cum
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
doar atunci când ea face să se nască o nouă ființă. Fericirea ce unește două vieți „se transferă” într-o viață fragedă, pentru a crește și a înflori într-un alt vas. Pare simplu... Domnul R. constată că mintea sa „aleargă” neostoită în căutarea unor explicații care să-l „împace cu situația”. Oare chiar nu „s-a împăcat”? Încearcă o evaluare „la rece”. În continuare, face lungi popasuri în orașul Teodorei, și nu doar pentru a „rezolva” diferite treburi personale: colaborări la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Scrie Mircea Gelu Buta: "În visurile noastre nu apăreau decât oameni frumoși, manierați, eleganți și tandri. În proiectele noastre își găseau locul doar povești de iubire, cu oameni însetați unul de celălalt, fideli necondiționat, devotați până la sacrificiu, în numele unor sentimente neostoite. E minunat să poți să visezi... E fascinant să poți construi dantelării ale unui destin ce va să vină și să încerci să crezi că, dacă îți dorești cu adevărat ceva, tot universul te va ajuta să îți îndeplinești dorințele
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
apărute în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" încearcă să circumscrie universul copleșitor în care îl cufundă lectura romanului, întrebîndu-se aproape descumpănit "cine mai poartă azi în cap, în Europa, o lume atît de neobișnuită ca acest autor ș...ț bîntuit de o neostoită sete metafizică" și posedînd harul de a "afla poezia și într-o chitanță". "Literar vorbind, Cărtărescu nu duce lipsă aproape de nimic" - opinează cronicarul ziarului "Süddeutsche Zeitung", ceea ce poate "irita" și fiindcă scriitorul "ignoră toate regulile economiei narative". El poate povesti
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
avînd o rubrică la un ziar local, în Iași, articolele le băteam direct la mașină, potrivindu-mi Consulul pe un teanc de cărți solide, în pat, cocoșat deasupra clapetelor, atent să nu sfîșii indigoul (stocasem c-o furie crescîndă, de neostoit, coli uriașe de indigo albastru, negru). D.P.: Iar la computer? De vreme ce corespondați lejer prin mail... E.B.: La computer am început prin 2002 să tastez, mai ales scrisori demențiale, torențiale, de dragoste și of adînc, pentru o pictoriță cam împușcată-n
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
vremea lui Eminescu, să miroase acest trist adevăr)". "Copilul civilizației extreme" nu lipsește nici el din foileton, cu tot conflictul lui, firește, inegal și terminat, cel mai adesea, în paguba lor, cu pietonii. Și alte conflicte urmează, de pildă acela, neostoit, cu toate suferințele de ambe părți, între poeți și critici. Mihalache Dragomirescu, predînd la Universitate "istoria unei literaturi care nu există", Paul Zarifopol, atacînd mortal, și numai la rege, Lovinescu, în fine, greșindu-și iremediabil (Topârceanu dixit) listele. Lume românească
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
lucrurile: trunchiul solid al acestui baobab-bătrân-capricios care te susține pe tine este însăși forța mirifică a suflețelului tău bun, care se ocupă cu purificarea dragostei, iar ramurile lui verzi de deasupra sunt nimic altceva decât dovada incontestabilă a dorului tău neostoit de prințul vieții tale, mierea zilelor tale, shangdi di liwu. nouă în al treilea loc: te întrebi cine o fi meșterit existența tuturor minunilor acestor ținuturi, uzina cărui suflețel o fi lucrat la armonia asta, cum o fi fost posibilă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
veselă, turnară mai mulți pumni de fasole, puțină sare, câteva drame de untdelemn și le îndemnară pe fete să întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
devenit un loc comun sintagma viața mea e un roman, dar de data aceasta, lucrul chiar merită Încercat. Fiindcă aici Întîlnim descrierea atentă, cu exces de detalii, a trei lumi complementare : arta, boema, emigrația. Cu inserturi (permanente !) politice, cu atacuri neostoite anticomuniste și, vai!, chiar antisemite. PÎnă a citi memoriile „sovietologului” (cum se autointi tulează) Furdui, sincer să fiu, nu știam că numele lui Stalin - Djugașvili - s-ar traduce prin...fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm...Culmea ironiei! Mai Întîlnim, În viața
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nu avea grijă, că știu locul”. „Atunci, drum bun, băiete și ai grijă pe unde mergi” Am ieșit din casă. De pe prispă, am privit șleaul... Nici zbor de pasăre nu tulbura zarea, d-apoi picior de om! Doar vântul sufla neostoit. Măi Pâcule, tu o făceai pe grozavul de pe când îți ștergeai nasul cu mâneca. Ce să mai spun acum? - l-a tachinat moș Dumitru. Cine n-o face pe zmeul la vârsta ceea, Dumitre? Poate tu te-i fi ținut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mitruță. Noul conducător al convoiului se dovedea mai iscusit... Ocolea cu mai multă dibăcie troienele cele mari și a agățat felinarul la vedere pentru cei din spate... Cu pleoapele abia întredeschise, Hliboceanu urmărea scânteia felinarului ce pâlpâia prin perdeaua viscoalei neostoite. În același timp nu-i scăpa din vedere pe cei din fața lui: „Iordache! Ține poteca făcută de cei din față. N-o lua pe alături!” „Alecule! Te văd cam zgribulit. Pune un țol pe tine, să nu te mai spargă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intervenit Mitruță. Pecetluiți-i pe câte o sanie și ochii pe ei, să nu ne scape. Caii îi aduce Puicuță... Nu duce grijă, Hlibocene, că pușca îi încărcată. Uite-o colea - l-a liniștit Mitruță. Au mers răzbit prin ninsoarea neostoită. În cele din urmă au ajuns la Crâșma din drum. Uite că, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns întregi și nevătămați - a vorbit Hliboceanu către Costache, ieșit să le deschidă poarta. Măi, să fie! Da’ de când aveți voi cai? Stai stai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tare timp de luni de zile și, cu toate astea, rămân ca lovit cu leuca văzând cum dispare degetul mijlociu al Maimuței în pizda Linei. Starea care m-a cuprins, în consecință, poate fi cel mai bine descrisă ca un neostoit du-te-vino al cuiva prins până peste cap. Mamă, ce prins eram! Vreau să spun că aveam atâtea de făcut. Tu vino aici, iar eu mă duc acolo - bun, acum du-te tu acolo și vin eu aici - fain, acum ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vînturi. Îmi luam numele de Heathcliff. Mă Întindeam pe spate. Îmi priveam degetele de la picioare. După asta, mă avîntam În munca mea cu energie sporită. Eram Jay Gatsby. Aveam o mare capacitate de refacere. Îmi vedeam de treaba mea, neostoit. Din afară, păream tot ființa afabilă de altădată, și cine putea ști că În sufletul meu se ascunde o inimă frîntă ? În fiecare dimineață, Norman și cu mine citeam Boston Globe. Îl citeam din scoarță-n scoarță, inclusiv anunțurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
loc de veci. Să aibă unde să vină baba să te bocească, să mai vorbească de una, de alta, că tare-i greu și negru pământul... Cum nimeni n-avea de gând să se mute într-un loc cu suflete neostoite, spurcat, Paul a închiriat foarte ieftin tot spațiul. A adus un sobor de preoți să-l sfințească, altfel cine mai lucra pentru el?, a curățat bine zidurile să nu fie zyklon, pentru orice eventualitate, nu știa ce-i, dar citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
viața în doi înseamnă concesii, răbdare, acceptare a năzuințelor și speranțelor celuilalt. O înnebunea singurătatea, una mult mai cruntă decât cea dintâi, dar nimic n-o împovăra mai tare ca regretele. Îi era dor de Ștefan. Un dor pustiitor și neostoit, care-o făcea să se trezească lac de sudoare, măcinată de o dorință sălbatică de a-l strânge în brațe, de a-și lipi buzele de buzele lui, trupul de trupul lui, de a mai fi, măcar o dată, împreună. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui din Huta, o femeie al cărei chip, din fotografiile păstrate și din mărturiile cunoscuților, apare ca o lumină greu de uitat, o frumusețe nobilă, cu stil, mult deasupra obșteștii drăgălășenii rustice de mîndruță cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]