36 matches
-
se observă că se are în vedere vîrsta cea mai propice pentru formarea concepției despre lume). Au fost create societăți pedagogice neotomiste, ordine călugărești pentru problemele educației, un Centru de studii pedagogice la Paris; apar reviste de pedagogie cu orientare neotomistă ("Educația", în Franța, "Revista catolică a educației", în S.U.A. ș.a.). Au fost scrise lucrări de filosofia educației în spirit neotomist: Éducation à la croisée des chemins, Hummanisme integral, 1938, de J. Maritain; La pedagogia di Tommaso d'Aquino, 1931, Pedagogia
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogice neotomiste, ordine călugărești pentru problemele educației, un Centru de studii pedagogice la Paris; apar reviste de pedagogie cu orientare neotomistă ("Educația", în Franța, "Revista catolică a educației", în S.U.A. ș.a.). Au fost scrise lucrări de filosofia educației în spirit neotomist: Éducation à la croisée des chemins, Hummanisme integral, 1938, de J. Maritain; La pedagogia di Tommaso d'Aquino, 1931, Pedagogia generale, 1948, de Mario Casotti. Personalitatea reprezentativă a neotomismului nu numai în plan filosofic, ci și pedagogic (evident sub aspect
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
naște liber și că stă în puterea sa să se dezvolte a întărit tendința spre independență față de Divinitate. Educația nouă, activismul pedagogic, în general continuă J. Maritain își iau originea tocmai în această filosofie cartesiană și rousseauistă. În concepția filosofului neotomist educația nu poate fi decît una creștină, care apelează la ajutorul lui Dumnezeu. Omul nu se naște liber, ci devine astfel luptînd cu sine însuși, și după multe suferințe. Educația creștină este eliberatoarea omului. În acest sens vorbește J. Maritain
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apelează la ajutorul lui Dumnezeu. Omul nu se naște liber, ci devine astfel luptînd cu sine însuși, și după multe suferințe. Educația creștină este eliberatoarea omului. În acest sens vorbește J. Maritain de "educația liberală" (8, p. 679). Așa cum filosofia neotomistă este criticată de pe poziții nu numai materialiste, ci și raționalist-cartesiene, și chiar teologice, tot așa se manifestă rezerve și față de teoria pedagogică a acestui curent filosofic. În fața numeroaselor critici, J. Maritain nu se descurajează: "desigur, nu am naivitatea să cred
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BOBOC, Istoria filozofiei contemporane. Filozofia nemarxistă la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, E.D.P., București, 1976 și Filozofia contemporană, orientări și tendințe in filozofia nemarxistă din secolul XX, E.D.P., București, 1980. 2. D. D. ROȘCA, "Neotomism și neotomiști", în vol. Studii și eseuri filozofice, Editura Științifică, București,1970. 3. G. VLĂDUȚESCU, Filozofia neotomistă în Franța, Editura Științifică, București, 1973. 4. J. MARITAIN, "La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
XX, E.D.P., București, 1976 și Filozofia contemporană, orientări și tendințe in filozofia nemarxistă din secolul XX, E.D.P., București, 1980. 2. D. D. ROȘCA, "Neotomism și neotomiști", în vol. Studii și eseuri filozofice, Editura Științifică, București,1970. 3. G. VLĂDUȚESCU, Filozofia neotomistă în Franța, Editura Științifică, București, 1973. 4. J. MARITAIN, "La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4-a, Desclée de Brouwer et C-ie, Paris, 1938, apud LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, Editura
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Filozofia neotomistă în Franța, Editura Științifică, București, 1973. 4. J. MARITAIN, "La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4-a, Desclée de Brouwer et C-ie, Paris, 1938, apud LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, Editura Științifică, București, 1969, p. 8. 5. LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, București, Editura Științifică, 1969. 6. Cf. F. SCIACCA (sub dir.), Les grands courants de la pensée mondiale contemporaine, vol. II, Fischbacher et Marzorati, Paris, Milano, 1964. 7. ÉTIENNE GILSON, Umanismul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4-a, Desclée de Brouwer et C-ie, Paris, 1938, apud LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, Editura Științifică, București, 1969, p. 8. 5. LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, București, Editura Științifică, 1969. 6. Cf. F. SCIACCA (sub dir.), Les grands courants de la pensée mondiale contemporaine, vol. II, Fischbacher et Marzorati, Paris, Milano, 1964. 7. ÉTIENNE GILSON, Umanismul medieval și Renașterea, Paris, 1932. Apud ANDREI OȚETEA, Renașterea, Editura Științifică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care neglija orice nu se găsea în raporturile complexe (dar pentru care contextul este irelevant) dintre cuvinte și propoziții; deductivismul economiștilor laissez-faire veniți tot din lumea germanofonă, ca Hayek și Mises, cărora li s-a alăturat Milton Friedman; tradiția școlii neotomiste de la Chicago, reprezentată de Robert Hutchins și Mortimer Adler (la rândul lor, cu surse americane mai vechi). Astfel, Chicago a devenit centrul unei gândiri absolutiste, antipragmatiste și anti-istoriste. În acest cadru trebuie citit antimodernismul conservator-liberal al lui Bloom, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o bogată corespondență realizată cu superiorul său de la București, Raymud Netzhammer, ce se referă la perioada petrecută de Durcovici la Roma și din care reiese înclinația sa pentru studiu 541. Acțiunile episcopului Durcovici au fost în strânsă legătură cu mișcarea neotomistă, ce a pătruns relativ târziu în România și care nu a avut un caracter unitar. Primii care au "aderat" la această mișcare în spațiul cultural românesc au fost câțiva clerici catolici, printre care: Vasile Suciu, Ioan Miclea, monseniorul Vladimir Ghica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
poate fi urmărit). Relativismul reduce istoria literaturii la o serie de fragmente disparate și deci discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o situație actuală trecătoare, fie că se întemeiază (cum e cazul cu criteriile neoumaniștilor, marxiștilor si neotomiștilor) pe vreun ideal abstract, străin de literatură, nepotrivit formei istorice a literaturii. Termenul de "perspectivism" implică recunoașterea faptului că există o singură poezie, o singură literatură, comparabilă de-a lungul veacurilor, care se dezvoltă, care se transformă, care e plină
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]