36 matches
-
apelează la ajutorul lui Dumnezeu. Omul nu se naște liber, ci devine astfel luptînd cu sine însuși, și după multe suferințe. Educația creștină este eliberatoarea omului. În acest sens vorbește J. Maritain de "educația liberală" (8, p. 679). Așa cum filosofia neotomistă este criticată de pe poziții nu numai materialiste, ci și raționalist-cartesiene, și chiar teologice, tot așa se manifestă rezerve și față de teoria pedagogică a acestui curent filosofic. În fața numeroaselor critici, J. Maritain nu se descurajează: "desigur, nu am naivitatea să cred
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BOBOC, Istoria filozofiei contemporane. Filozofia nemarxistă la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, E.D.P., București, 1976 și Filozofia contemporană, orientări și tendințe in filozofia nemarxistă din secolul XX, E.D.P., București, 1980. 2. D. D. ROȘCA, "Neotomism și neotomiști", în vol. Studii și eseuri filozofice, Editura Științifică, București,1970. 3. G. VLĂDUȚESCU, Filozofia neotomistă în Franța, Editura Științifică, București, 1973. 4. J. MARITAIN, "La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
XX, E.D.P., București, 1976 și Filozofia contemporană, orientări și tendințe in filozofia nemarxistă din secolul XX, E.D.P., București, 1980. 2. D. D. ROȘCA, "Neotomism și neotomiști", în vol. Studii și eseuri filozofice, Editura Științifică, București,1970. 3. G. VLĂDUȚESCU, Filozofia neotomistă în Franța, Editura Științifică, București, 1973. 4. J. MARITAIN, "La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4-a, Desclée de Brouwer et C-ie, Paris, 1938, apud LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, Editura
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Filozofia neotomistă în Franța, Editura Științifică, București, 1973. 4. J. MARITAIN, "La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4-a, Desclée de Brouwer et C-ie, Paris, 1938, apud LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, Editura Științifică, București, 1969, p. 8. 5. LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, București, Editura Științifică, 1969. 6. Cf. F. SCIACCA (sub dir.), Les grands courants de la pensée mondiale contemporaine, vol. II, Fischbacher et Marzorati, Paris, Milano, 1964. 7. ÉTIENNE GILSON, Umanismul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
La réalisme thomiste", în Reflexions sur l'intelligence et sur sa vie propre, ediția a 4-a, Desclée de Brouwer et C-ie, Paris, 1938, apud LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, Editura Științifică, București, 1969, p. 8. 5. LIUBOMIRA MIROȘ, Etica neotomistă, București, Editura Științifică, 1969. 6. Cf. F. SCIACCA (sub dir.), Les grands courants de la pensée mondiale contemporaine, vol. II, Fischbacher et Marzorati, Paris, Milano, 1964. 7. ÉTIENNE GILSON, Umanismul medieval și Renașterea, Paris, 1932. Apud ANDREI OȚETEA, Renașterea, Editura Științifică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă la periferia unei religii recunoscute, constituia o sursă de satisfacție specială În sine. Abia mult mai târziu, prin anii patruzeci, au găsit În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au întrebat doar de ce ne-au terorizat cu atâta bibliografie și exigență când, cel puțin oficial, slujba noastră alimentară cerea să ne ștergem din memorie aproape tot ce învățasem. La ce bun grelele nopți cu Wittgenstein, Popper, Quine, cu structuraliști, neotomiști, personaliști? La ce bun atâta tinerețe frustrată de timp liber când directorii școlilor de pretutindeni credeau că știm să facem telegrame omagiale și suntem tobă de Congresul XI, despre care îmi amintesc doar că a început în ziua în care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fapt ce i-a marcat comportamentul față de scaunul pontifical și față de prozelitismul catolic (orientat la un moment dat mai ales către români, pe baza argumentelor istorice legate de originea lor etnică și lingvistică). Distanța filosofică dintre scolastica medievală de influență neotomistă − purtătoare a ideilor aristotelice, dar și a tezei primatului puterii papale - și teologia isihastă de sorginte neoplatoniciană a readus, în cadru politico-religios, dialogul dintre cei doi mari filosofi ai Greciei antice, tranșat anterior de gândirea iudeo-creștină. Înfruntarea teologică din prima
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a sfintelor taine și prin recitatea neîntreruptă a rugăciunilor (Arh. Crysostomos 219). Comentatorii actuali au reperat în polemica isihasmului, tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de o parte, gândirea neotomistă occidentală de influență aristotelică și, pe de altă parte, neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu tradiția monahală ascetică (în scrierile lui Grigorie Sinaitul și ale lui Grigorie Palamas); 2. o polemică între partida unionistă (reprezentată de Varlaam, trimisul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o bogată corespondență realizată cu superiorul său de la București, Raymud Netzhammer, ce se referă la perioada petrecută de Durcovici la Roma și din care reiese înclinația sa pentru studiu 541. Acțiunile episcopului Durcovici au fost în strânsă legătură cu mișcarea neotomistă, ce a pătruns relativ târziu în România și care nu a avut un caracter unitar. Primii care au "aderat" la această mișcare în spațiul cultural românesc au fost câțiva clerici catolici, printre care: Vasile Suciu, Ioan Miclea, monseniorul Vladimir Ghica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
conștiinței; se ocupă de cumpărarea unui teren la Cluj, pe care Asociația "Sfântul Nichita" să-și clădească o casă proprie de întruniri frățești și exerciții spirituale etc. Gânditor de elită, el a inițiat un puternic curent de susținere a filosofiei neotomiste, organizând cursuri de inițiere în această filosofie, urmate de un mare număr de cursanți, clerici și mireni, mulți profesori de la școlile blăjene, dar și intelectuali de alte profesii. În acest scop a tradus din franceză "Introducere în filosofie" a lui
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]