114 matches
-
2 decembrie 1998. Au trecut de atunci aproape 18 ani, nu foarte mulți, dar nici puțini. Amintirea lui nu s-a stins vreo clipă. El trăiește încă prin cuvintele rostite și scrise, prin sfaturi, povețe și, mai ales, prin trăirea nepământească. Slovele așezate pe hârtie doresc să vorbească, cât de puțin, despre un călugăr cum rar a fost în lume, un misionar, îndrumător de obști și un sihastru de la cumpăna mileniilor. Părintele Cleopa a fost unul dintre marii slujitori ai Bi
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
stele-perechi. Zăpezile de altădată, (Ori nu mai sunt, ori nu mai vin) Placid, mă însoțesc în noapte Prin vis, dulceață și divin. Zăpezile de altădată... Mă ard, dar totuși le iubesc, Au fost cândva a vieții parte, Un dar celest, nepământesc. Zăpezile de altădată, Prin ger,îmbrătișați,spre zori Le retopim cu nonșalanță, În vremuri noi, uitând de noi... ***** Zăpezile de altădată... Căldura lor? N-o voi uita!.. Mă însoțesc în ierni, departe, Ningând, visând cu pana mea... (18.12.2015
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368492_a_369821]
-
pantă alungită, dulceagă, ne îndemna să străbatem vastul teritoriu cenușiu, fiindcă numai în felul acela vom putea afla ce căutăm. Din cauza vântului ce bătea cu putere, ne deplasam încetul cu încetul, pe suprafața de pământ tainic, ce părea, mai degrabă, nepământesc. Asemenea eroilor din basme, păream a fi supuși la încercări înainte de a ajunge la destinație. Deși numeric grupul de excurșioniști era reprezentativ, pe întinderea cenușie parcă nu însemna nimic. Ne împrăștiaserăm care pe unde, mulți abandonând în plin traseu înaintarea
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
sfârșitul săptămânii, poți chema și actorii”. Duminică, am asistat la repetiție. În scenă apărea și o femeie, o balerină rusoaică, fostă glorie a Moscovei și model pentru mai mulți pictori. Am privit-o cu atenție. Era de o frumusețe aproape nepământească, cu trăsături perfecte, ca sculptate. Pielea îi era albă ca marmura, iar privirea, angelică. Mi-am dat seama că se potrivea perfect rolului, dar, în același timp, m-am îndrăgostit nebunește de ea. Îi sorbeam din priviri fiecare mișcare, fiecare
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
gândul Că nu mă satur să-l ascult, Cum se prelinge-ncet pe gură, Un strop de cer și de tumult. Atât de caldă ți-e privirea, În ochii tăi mă întâlnesc Și mă topesc printre troiene, Cu focul tău nepământesc. Surâsul tău mă înfășoară Cu fir ușor de borangic, Din vremuri vechi de odinioară, Ce foc în mine au aprins. Atât de-ntinsă-i depărtarea Ce se așează între noi, Că se întunecă și zarea De-atâta chin, și-atâtea
ATÂT de DANIEL DAC în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350247_a_351576]
-
Ce minunat putea fi să trăiești! Să descoperi, prin propriile puteri și prin simțurile cu care ai fost dotat de la natură, magia vieții, să iei contact cu creațiile marilor scriitori, muzicieni sau pictori ai omenirii, să asiști la frumusețea aproape nepământească a unui răsărit de soare pe plajă sau la spectacolul oferit de pădurile și apele munților... Ai săi erau mulțumiți de felul în care evolua, dascălii aveau numai cuvinte de laudă, dar nu știau ce să creadă despre faptul că
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
Peste păienjeniș de triste umbre S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă ca un lup flămând la stână Săgeata lunii-n gândurile sumbre Tăceri înmănuncheate în cuvinte Iubirii-i fac cărare-n lan de maci Din vis pribeag, un iscusit cârmaci, Logodnic în nepământești veșminte. Gânduri de jar, osânda depărtării Și patima desprinsă din strânsoare Un zâmbet rătăcit în rugi de floare Când versul crește-n inima-nserării. Cluj Napoca, 5 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Când versul crește-n inima-nserării / Georgeta Resteman : Confluențe Literare
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
2012 Toate Articolele Autorului Concert Serafic în armonie mă frâng! Ma supune sublimul o clipă Atinse, corzile se tânguie, râd In desăvârșire mă pierd cu risipă. Lebedele eterice ale sufletului plutesc Pe lacul de argint, cristal împodobit Cu raze fascinante, nepământesc Răsfrânte-n gând, copleșitor învăluit. Sacră, radiantă lumină nevăzută Se furișează, topește frigul ființei Anotimpuri ale astrelor, nălucă Vin spre mine din era elocinței. Tulburător, mă -nalță dincolo de stele Transfigurându-mă o clipă într-un refren Slavă și Iubire în
CONCERT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366418_a_367747]
-
2 decembrie 1998. Au trecut de atunci aproape 18 ani, nu foarte mulți, dar nici puțini. Amintirea lui nu s-a stins vreo clipă. El trăiește încă prin cuvintele rostite și scrise, prin sfaturi, povețe și, mai ales, prin trăirea nepământească. Slovele așezate pe hârtie doresc să vorbească, cât de puțin, despre un călugăr cum rar a fost în lume, un misionar, îndrumător de obști și un sihastru de la cumpăna mileniilor. Părintele Cleopa a fost unul dintre marii slujitori ai Bi
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
Din povestea de iubire scrisă cândva, Nebunia noastră împărțită la doi Pentru o clipă am fost amandoi. În brațele tale ca un copil să adorm, Din buzele tale nectarul să sorb Liniște în sufletul tau să găsesc Vis de iubire nepământesc. Un heruvim El stă sprijinit pe perna cea albă, Cu capul plecat se uită la ea Din ochi lumini vorbind de iubire Sfârșitul e aproape,despărțirea e grea. Își aduce aminte de ei, prima dată, Copii ce cerșeau iubire glumind
DE DRAGOSTE -POEME de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361613_a_362942]
-
timpul nopții. Pleoapele grele ca pământul mi s-au lăsat numaidecât peste ochii dornici de odihnă. Dornici numai, fiindcă lucrurile au luat o întorsătură aparte. În loc să mă ia în brațe somnul, mă aștepta ceva inedit. Mă aflam în fața unui hol nepământesc, făcut în totalitate din argint. Am privit cu atenție înăuntru. Trei ziduri: în stânga, în dreapta și în capătul holului. Dincolo de ziduri “știam” că se află încăperi. Misiunea mea era să intru mai întâi pe hol și după aceea să intru într-
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
pumni rugina Cum printre ramuri goale țipă ciuma Când noaptea-n dans de iele-și toarnă vina? Nu simți în tâmple șoapta clipei mute Închisă-n cerc de foc, arzând sentințe Cu tălpi de nori frizând scântei durute Și scăpărând nepământești dorințe? Când trup de vânt culca mătasea ierbii Îți amintești? - mai sângerau petunii Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic Din
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
al nesfârșirii Să ne cânte-un lied vioara săvârșind versul iubirii Și-ntr-o limpezime sacră, cotropiți de-atâtea doruri, Să scăpăm de-ncătușare și tristeți, în dulci fioruri. Gurii tale să-i fiu roabă, brațului să-i fiu alintul În nepământești dorințe, tâmplelor-lucind argintul- Să le dăruim doar liniști, în oglinda dintre lacuri Curgă nestemate-clipe de acum și până-n veacuri! (5) Ion VANGHELE: SĂRUT MÂNA, DOAMNA MEA Sărut mâna, doamna mea, Mi-a fost dor de tine-aseară Dorul meu nu se
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
apele din mai multe râulețe, miile de forme, planuri și axe în multe culori, fumurii, roz, alburii, gălbui, maro, verde, cărămiziu, mov, din care predomina roșu, toate născute din neant, iti răscolesc întreaga ființă, îți dau impresia de straniu, de nepământesc, de ceva vecin cu nebunia. Parcă îți vine să încerci cu gândul cum ar fi să te arunci în această genune. Te înfiori, te temi să nu te cheme piaza-rea și îți muți privirea în altă parte. Acest tulburător și
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
după ce ai văzut săvârșită învierea”[40]. Credința întărită de nădejde este și pentru Atenagora Atenianul izbânda în fața morții: „credem că după ce vom pleca din viața aceasta, vom trăi o altă viață, mai fericită decât cea de aici, una cerească și nepământească”[41], prin urmare, „de dragul nădejdii în viața veșnică, noi suntem în stare să disprețuim nu numai bunurile vieții pământești ci chiar și unele plăceri îngăduite ... ”[42]. Autorul epistolei către Diognet, face în capitolele șase și șapte, apologia vieții curate și
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
celor drepți, eliberate de pedepse, duc o viață fericită ... ”[76]. Iar filosoful atenian Atenagora scrie plin de convingere: credem că după ce vom pleca din viața aceasta, vom trăi o altă viață, mai fericită decât cea de aici, una cerească și nepământească dacă avem, bineînțeles sufletele îndreptate spre Dumnezeu și cu Dumnezeu și dacă ne vom ridica deasupra patimilor și nu vom rămâne numai trupuri, ci vom cădea într-o viață mai rea decât cea omenească, vrednică de toată pedeapsa focului.”[ 77
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
împreuna-viețuire cu frații intru credință și apropierea de Dumnezeu (“Vrei, așadar, frate, să iei asupra ta viața singuratica și să zorești spre cununile celei mai mari biruințe, a liniștii ? Lasă grijile lumii, cu domniile și cu stăpânirile ei, adică fii nepământesc, fără patimă și fără de orice pofta, ca, făcându-te străin de tovărășia acestora, să te poți liniști într-adevăr” - Evagrie Ponticul). Ca urmare, nu ne miră că o scriitoare a cărei opera este, în întregul ei, de factură spirituală își
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
Al îngerilor care se-mbracă în culoare, Purtându-le sărutul spre cerul de opal. Plutesc, sau se avântă, ca-n jocuri de copii Și clatină trifoiul pe care poposesc, Năvala lor cuminte destramă păpădii, Când delicat le-mbie cu dans nepământesc. Mărgeanul din apusuri le spune bun-rămas, Lumini crepusculare, spre zare rătăcesc. Se-ascund în nemișcare, în locuri de popas, Arhanghelii culorii din neamul fluturesc. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Arhanghelii culorii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
îndemână omului pentru supraviețuire, dar în Arizona, oamenii și-au ales să trăiască pe un teren atât de lipsit de apă, așa cum puterea minții mele nu reușea să înțeleagă. Întinderile lipsite de apă ni s-au înfățișat în imagini parcă nepământești, parcă aparținând altei lumi, oferindu-ne multe imagini cu răni adânci și suferințe ale pământului, dar și multe dovezi ale mării puteri de adaptare a omului. Din loc în loc apăreau copăcei pitici, jnepeni, ierburi perene, plante chircite, dar mai ales
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
ei și a capacității de a reține detalii semnificative. Sedona Ardeam de nerăbdare să vină ziua planificată pentru a vizita Sedona, oraș exclsiv turistic care se află în zona numită Verde Valley. Am mai scris despre această bijuterie pământeasca și nepământeasca în unele privințe, dar nu am putut opri condeiul care a alergat prea repede să noteze dând viața a ceea ce am văzut și revăzut. Împrejurimile ni s-au părut la fel de fascinante, frumuseți pure și exuberante în fața cărora rămâi înmărmurit. Sunt
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
gârla lui răsculată./ Îi simt, îi simt/ smoala aprinsă, fonta lichidă,/ otrava toridă./ Și carnea mea trosnește deodată,/ din zăvoare drăcești,/ prin mădulare să se deschidă/ ca niște uși, ca niște ferești:/-Intră , sânge al temniței, intră./ vino din funduri nepământești,/ vino să mă cotropești.../ Îl chem., îl chem, iar și iar,/ și sângele temniței vine,/ vine și urcă în mine,/ clocotitor de pojar./ Sângele temniței urcă în mine/ cu neodihnitul lui zvon,/ din fier, din iad, din beton.../ Și sângele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam în pumnul clipelor
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
din versurile lui, dar pentru ea el era poet, omul născut pentru dragoste. Făcuse din Byron un chip de erou și iubea acest chip; nu voia să vadă în el omul cinic, voia ca el să fie un cavaler, gingaș, nepământesc, într-un cuvânt, așa cum femeile vor să-i vadă întotdeauna pe iubiți. De la o vreme Byron începu să se plictisească de meseria de cicisbei. Deși petrecea timpul ,,vicios și plăcut”, totuna în el creștea golul vieții. Și nu doamna Guiccioli
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
îl miros, dar sar peste el, mă prefac în rachetă, îl sfidez cu mișcări de atletă, despart aerul gros... Și urc ... mă arunc cu avânt în vâltoare, brusc prind și aripi, simt cum îmi cresc, mă transform într-un corp nepământesc! Mă înalț către soare... Și zbor! În largi cercuri plutesc peste lume, prin ea și cu ea împreună, mă simt doar a mea, redevin cunună! Zbor și zâmbesc... Plutesc... peste ziduri înalte, dealuri și pomi, ape și mlaștini întunecoase, roiuri
ZBOR de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342981_a_344310]