156 matches
-
face promovare sunt dăunătoare sănătății și sunt asociate violenței. Atâta timp cât acestor produse li se permite existența și promovării trebuie să i se dea cuvântul. Marketing și auditul în marketing 8.2. Publicitatea. Tipuri de publicitate Publicitatea este forma de comunicare nepersonală care este transmisă prin mass media. Publicitatea este folosită ca mijloc de promovare a bunurilor, serviciilor, ideilor, imaginilor, scopurilor, persoanelor etc. O primă clasificare a publicității are în vedere obiectul căruia i se face publicitate. În funcție de acest aspect publicitatea poate
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea vorbi, credem, de următoarele tipuri de relații sintactice, caracteristice pentru determinanții predicatului (sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale cu zero 2. Dependența unilaterală ( = subordonare) a. completivă b. predicativă conform criteriului c. complexă restricțiilor formale Considerăm că înlocuirea termenului de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziție corespondent și invers, după cum reiese din exemplul: L-am văzut citind o carte./ L-am văzut că citea o carte. Regentul verbal poate fi un verb la un mod personal(Orzul să mi-l dați fiert în lapte.) sau nepersonal ( Gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri.), locuțiune verbală ( El o credea pierită, socotind că și făcuse seama singură.) sau o interjecție cu valoare verbală (Na-ți-o frântă că ți-am dres-o. Te iată prins de vânturi. Hai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectul simultan cu acțiunea. De aceea, Maria Rădulescu numește acest determinant ,,nume predicativ circumstanțial”. Acțiunea care e determinată de un nume predicativ circumstanțial poate fi exprimată printr-un verb la una din cele trei diateze, la un mod personal sau nepersonal, sau printr-o locuțiune verbală: a) După aceea ziua curse liniștită. Noaptea se lăsa murdară și grea. Puii sunt mâncați fripți. b) Priveam la apa care se strecura lină și limpede. Toți așteptau întristați, deznădăjduiți. A auzit-o întâia oară
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Să vii sănătos!, fie ca autor al unei acțiuni care o „revelează”, o caută în obiectul ei direct: Să te găsesc sănătos. Se înțelege că regentul verbal al atributului predicativ poate fi și un verb personal la un mod nepredicativ (nepersonal) care prescurtează de obicei o propoziție: Și oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă Pe ochii mari bătând închiși... (Eminescu, Luceafărul, op. cit.p.67) 2. În frază: a) Regentul atributului predicativ, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sau „chipul“ dat principiului întemeietor), este semnul apartenenței neautentice, exterioare la o ideologie sau alta. Pe scurt, neautenticitatea naște și face să prolifereze ideologicul. încărcătura ideologică a unei tradiții este cu atât mai mare cu cât relația individuală este mai „nepersonală“, mai încremenită în tipare impuse, fără experiența directă a sacrului ca manifestare a prezenței divine. Dacă religiozitatea presupune prin definiție o serie de însemne și repere exterioare relevante pentru un grup, dar și o serie de practici, rituri, ceremonii menite
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
al + genitiv/posesiv: Dar totuși tu nu ai vizualizat niciun tutorial înainte să îl faci pe acesta al tău (forum.skullbox.info); Oi fi vizitat 500 de muzee, dar pe acesta al Vieții - nu (oblia.wordpress.com). * Pronume + formă verbală nepersonală (supin): Astea de mâncat sunt mult mai scumpe decât alte consumabile. O situație aparte are construcția alcătuită din pronume demonstrativ și numeral cardinal, unde ambele componente au valoare pronominală: Aceștia doi vor sta la aceeași casă (www.roportal.ro). 3
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
Pronumele demonstrative de diferențiere manifestă capacități combinatorii mai largi decât cele ale demonstrativului de identitate, dar mai restrânse decât ale demonstrativelor de apropiere și de depărtare. Nu acceptă contextele (pronume demonstrativ de diferențiere) + adjectiv, (pronume demonstrativ de diferențiere) + formă verbală nepersonală (supin): *celălalt bun/*celălalt de citit, dar poate apărea în prezența unui numeral cardinal: Ceilalți doi au venit mai târziu, precum și a unei propoziții relative: Cine sunt eu fără ceilalți care să-mi dea un indiciu? (deceblog.net). 3.5
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
Asigurați-vă că fiecare angajat al firmei dispune de toate informațiile necesare pentru a putea rezolva într-un mod cât mai rapid și eficient cererile clienților. Canalele de comunicare Canalele de comunicare sunt, în principiu, de doua feluri: personale și nepersonale. Canalele de comunicare personale implică existența a două sau mai multe persoane care comunică direct unele cu altele. Trebuie făcută o distincție suplimentară între canalele mediatoare, canalele expert și canalele sociale. Canalele mediatoare constau în agenți de vânzări ai firmei
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
să acționeze prin intermediul factorilor de influență din cadrul unor 69 71 comunități; • să utilizeze pentru realizarea publicității de recomandare persoane care se bucură de o mare influență; • să elaboreze reclame care să aibă o mare valoare de conversație. Canalele de comunicare nepersonale vehiculează mesaje care nu presupun contactul sau interacțiunea la nivel personal. Acestea sunt mijloacele de informare, ambianța și manifestările organizate cu diverse ocazii. Mijloacele de informare constau în tipărituri (ziare, reviste, corespondență), rețele (radio, televiziune), mijloace electronice (benzi audio, benzi
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
actualizarea unei construcții verbale în discurs presupune două tipuri de alegeri: alegeri temporale, vizînd plasarea timpului explicat în una dintre cele trei epoci cronologice, și alegeri aspectuale, vizînd articularea fluenței timpului implicat în proces cu cel al timpului universal. Modurile nepersonale nu articulează verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt realizat (ca participiul prezent din franceză: chantant "cîntător") sau într-un simplu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gen). Un argument al structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată centrului verbal, pune în lumină blocarea acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul. O altă trăsătură a subiectului este sesizată în studiile care pun accent pe componenta pragmatică a limbii și pe relația acesteia cu gîndirea, ținîndu-se cont de legătura dintre judecată și propoziție, ca atare, subiectul este considerat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Substantivele care desemnează locutorul 2.7. Termenii inclusivi 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale 3.2. Grupurile prepoziționale 3.3. Propozițiile reduse 4. Acordul unor tipuri de verbe-predicat 4.1. Acordul verbelor la diateza reflexiv-pasivă 4.2. Acordul operatorilor modali 4.3. Acordul în enunțurile care descriu operații matematice Capitolul 4. ACORDUL SINTAGMELOR BINOMINALE
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau o propoziție redusă. În partea finală a capitolului, este discutat acordul anumitor tipuri de verbe-predicat: verbele reflexive cu valoare impersonal-pasivă și operatorii modali. Al patrulea capitol se referă la subiectul format dintr-o sintagmă binominală, am
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
adjectivul pronominal de întărire: eu însămi, noi înșine (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). Persoana a III-a singular este asociată în limba română cu defectivitatea, fiind utilizată în contexte în care subiectul este non-nominal (propoziții sau forme verbale nepersonale). Prin urmare, persoana a III-a singular este persoana nemarcată în română, la fel ca în celelalte limbi (Sauerland, 2005). 3.2. Genul În limba română, distincțiile de gen reflectă parțial caracteristicile de gen natural ale referentului, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Cazul nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ, atribuit prin guvernare (complementul direct este guvernat de centrul verbal) (L. Avram, 2003). În engleză, doar Flexiunea personală (engl. finite Inflection) poate atribui cazul nominativ. Verbele la forme nepersonale (infinitiv, gerunziu) nu pot să atribuie cazul nominativ: (7) a. He tried [*he to attend lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) b. I can't imagine [*he attending lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominativ: (7) a. He tried [*he to attend lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) b. I can't imagine [*he attending lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) Spre deosebire de engleză, în limba română formele verbale nepersonale pot avea un subiect în cazul nominativ. Este vorba de formele de infinitiv, cele de gerunziu și cele de participiu; subiectul supinului este controlat obligatoriu de regent: (8) a. A-ți trimite copilul la grădiniță sau la școală fără mic-dejun
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiectului este destul de permisivă, admițând diverși constituenți: (11) (a) nominal: Cărțile sunt pe masă., Ion este inginer. (b) propoziție relativă: Cine are carte, are parte. (c) propoziție conjuncțională: Îmi convine să plec mai târziu. (d) verb la o formă verbală nepersonală: A greși e omenesc. (e) grup prepozițional: După ora 9 e foarte bine. (f) propoziție redusă: Ion ministru la Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri de consituenți sunt "canonici": se întâlnesc frecvent și în toate registrele limbii (cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
e) grup prepozițional: După ora 9 e foarte bine. (f) propoziție redusă: Ion ministru la Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri de consituenți sunt "canonici": se întâlnesc frecvent și în toate registrele limbii (cu precizarea că formele verbale nepersonale sunt puțin întâlnite în limbajul popular sau colocvial). Ultimele două tipuri de constituenți, grupurile prepoziționale și propozițiile reduse, sunt "non-canonici", deoarece se întâlnesc mai rar și par a fi mai curenți în registrul oral sau într-un stil care imită
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect este numit în GALR și în gramaticile tradiționale "subînțeles". Uneori, subînțelegerea subiectului este impusă obligatoriu sintactic. Astfel, subiectul unor propoziții conjuncționale sau verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau complement): (15) a. Ion începe / poate să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din contextul extralingvistic (deictic): (16) Când a venit
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
relative permite acordul semantic al verbului, spre deosebire de propozițiile cu subiect exprimat prin substantiv, unde acordul semantic este mult mai restricționat. Totuși, în limba vorbită, și substantivul poate admite acordul semantic al verbului-predicat (vezi infra, 2.7.2). Din grupul pronumelor nepersonale inclusive fac parte pronumele nehotărâte, relative, interogative și negative: toți (toate), câțiva (câteva), unii (unele), fiecare, oricare, care, câți (câte), niciunul (niciuna), niciunii (niciunele). Uneori pronumele inclusiv este la singular, în timp ce verbul-predicat este la plural. Trebuie să presupunem că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în absența trăsăturii formale de gen (dumnealor), acordul în gen se face referențial: (102) a. Dumneaei nu a fost invitată. b. Dumnealui nu a fost invitat. c. Dumnealor nu au fost invitați / invitate. 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale Când subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală sau o propoziție, verbul-predicat, participiul și adjectivul predicativ nu își pot verifica trăsăturile cu cele ale unui nominal. Prin urmare, ele au o formă nemarcată (engl. by default): verbul are formă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
gen se face referențial: (102) a. Dumneaei nu a fost invitată. b. Dumnealui nu a fost invitat. c. Dumnealor nu au fost invitați / invitate. 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale Când subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală sau o propoziție, verbul-predicat, participiul și adjectivul predicativ nu își pot verifica trăsăturile cu cele ale unui nominal. Prin urmare, ele au o formă nemarcată (engl. by default): verbul are formă de persoana a III-a singular, participiul și adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ionești. b. A greși e omenesc / e omenește.57 (104) a. Să trăiască din datorii a devenit un stil de viață pentru Ionești. b. Să trăiască din datorii este firesc pentru ei. (105) Că a recunoscut e meritoriu. Formele verbale nepersonale care pot ocupa poziția de subiect sunt infinitivul, gerunziul și participiul (cf. GALR, II: 343). Enunțurile cu gerunziu sunt frecvent reorganizate, prin avansarea subordonaților gerunziului în poziții sintactice ale verbului-predicat (verbul purtător al morfemelor flexionare de număr și persoană): (106
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poziția de subiect al verbului-predicat, chiar și atunci când este postpus gerunziului (ca în Se aude apropiindu-se o mașină). 3.2. Grupurile prepoziționale Poziția subiectului poate fi ocupată de diverși constituenți non-canonici, care nu sunt nici nominale, nici forme verbale nepersonale, nici propoziții relative sau conjuncționale. Este vorba de grupuri prepoziționale, ca în (109), sau propoziții reduse, ca în (110)58. Trebuie spus că termenii non-canonici (grupuri prepoziționale, propoziții reduse) pot ocupa poziția de subiect când verbul are anumite caracteristice semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]