44 matches
-
pridvor și având absidele laterale înscrise în grosimea zidurilor, fiind executată în stil neoclasic de către arhitectul Leopold. Se pare că inițial biserica a fost pictată la interior, însă pictura degradându-se, a fost acoperită cu tencuială și a rămas așa, nepictată. Icoanele aflate pe perețI, de dimensiuni variate, sunt lucrate în ulei, în stil neobizantin, de către Eustație Altini, fost student al Academiei din Viena. Sculputurile catapetesmei sunt executate în stil baroc, iar pe pereții interiori se observă la partea superioară o
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
1929, 48, fig. 1/2b; NICHOLSON 1931, 189, fig. 4). Nu există informații asupra densității sau durității vaselor de gătit, dar puținele date existente asupra grosimii pereților confirmă faptul că aceștia sunt relativ groși. Majoritatea vaselor de acest tip sunt nepictate. Deși dimensiunile acestor vase sunt variabile, proporțiile generale sunt relativ constante. Înălțimea de la buză la bază variază între 6 și 41,5 cm (media 17,8 cm). Diametrul maxim variază între 12,7 și 56 de cm (media 24,1
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
bicrom, a doua etapă unde alături de bicromie apare și tricromia, și în a treia etapă prin prezența exclusivă a ceramicii tricrome (DUMITRESCU 1963, 60). Astfel, etapa A1, este caracterizată de prezența exclusivă a ceramicii decorate bicrom, asociată cu specia ceramicii nepictate, cu decor adâncit, ilustrată, în opinia autorului, de primul nivel cu ceramică bicromă de la Izvoare (II 1), precum și de unele locuințe de la Târpești (DUMITRESCU 1963, 69 și 73). Etapa Cucuteni A2 cuprinde așezările în care găsim asociate speciile ceramicii pictate
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
a gurii tale și capul copilăros al sfântului Gheorghe se dădu iarăși în lături din fața soarelui luminând calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur nepictat, când buzele tale înfometate mă caută, și tu-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de pânza pantalonilor, apoi iarăși mă cauți în întunericul umezit de ploaie, și cuvintele tale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și ochii mei urmăresc cu lăcomie gesturile lor înfierbântate, am făcut dragoste, mi-a spus adineauri Theo, și acum tace, în mintea noastră se petrece oare acum aceeași îndepărtată scenă? numai că eu o văd de jos sprijinit de peretele nepictat al firidei sudice, și soarele pășește mărunt pe pardoseală, trupurile lor contopite în unul singur, și eu particip nechemat la actul uniunii lor fiind pe rând când unul când celălalt și totuși în același timp amândoi, fiind eu însumi Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu, dar cel din dreapta lui? Frumos bărbat, e tot de la episcopie! Care-i protopopul? Cel cu, ochii mei se rotesc neliniștiți prin curtea mănăstirii încercând să dau de ceva cunoscut mie, biserica cea nouă, cu ultimii trei metri de pictură, nepictați de Theo, biserica cea veche nedemolată încă, până când cea nouă, caut neliniștit din ochi bisericuța de lemn, îi cunoșteam bine locul, dar nu mai e la locul ei, nu cred că totuși ochii mei mă înșală, noile construcții în dreapta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la nimic și am vaga senzație că pentru un timp mi-am abandonat propria viață și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă, în biserica cu bolta zugrăvită de meșterul Luca și cu altarul nepictat pe jumătate, îngerul meu arhanghel rămas în stânga Mariei, salvat de mistria lui Janos datorită cumințeniei execuției sale, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu Ioan Gură de Aur sacrificat de meșter în numele artei iconografice, măsor în lung și-n lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care i le pretinde/ descoperă/ atribuie pictorul, modelul, de fapt, intră însuși, volens-nolens, în pictură. De altfel, cum ne spune tot Tracy Chevalier, pictorul se uită la model - de cîte ori acesta îi pozează - ca și cum ar vedea deja pictura încă nepictată, nu modelul - o femeie. Pentru că vede doar lumina albă ce-i cade pe față. Prima etapă către nemurire. La rîndul său, modelul e silit să privească atît de fix, de îndelung și de intens, încît ajunge să-l vadă pe
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
sandal, Lefty mă căra prin cameră. Pentru că nu putea să-mi vorbească, mă zgâlțâia mult și Îmi cânta, și-și freca nasul lui mare și coroiat de năsucul meu micuț, latent. Bunicul meu arăta ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am dat seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea să se strâmbe, mă ducea la fereastra de la mansardă, de unde priveam În jos Împreună, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asigurări că nu suntem „americani“, cele două doamne aeriene ne-au deschis drumul spre atelierul maestrului. Acesta nu avea însă de arătat decât pânze goale, întinse pe cadre, dar ne-a asigurat, chicotind ca un spiriduș, că toate tablourile încă nepictate - erau o duzină și mai bine - erau deja vândute, bineînțeles, unor „americani“. În veranda lui folosită ca atelier am văzut pe mese și pe rafturi numai vaze, urcioare și sticle adunate în grupuri, care stăteau pe niște podiumuri joase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la viața fiului său, și atunci, după ce-a spus asta, mama a tăcut, și din nou s-a făcut liniște deplină, iar eu, în sfârșit, am scos armura și soldatul, am desfăcut armura, încercând să îmbrac ostașul meu helvet, nepictat și fără halebardă, însă armura era prea mare, nu i se potrivea deloc, și atunci, din antreu, s-a auzit mama spunând că da, despre asta-i vorba, ce crede bunicul, despre ce naiba ar mai putea fi vorba între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avându-se în vedere că eu sunt, în același timp, creatorul, exegetul și, nu mai puțin, apologetul acestui insolit sistem de a desena litera, cuvântul, fraza. Dar, în caz de nereușită, va rămâne scriitura, povestea vieții mele în alb-negru, necolorată, nepictată, mâzgălită, dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva viței și aceasta numai pentru a prezenta o istorie deloc interesantă, un fel de consemnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
murale, iar fumul țigării care Îi atârna Între buze Îl făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile suflecate până la coate. Faulques i-a urmărit direcția privirii. Într-o zonă Încă nepictată, desenul În cărbune și unele tușe de culoare peste văruiala albă schițau forme Întinse pe pământ, care, atunci când fresca avea să fie terminată, urmau să fie cadavre despuiate de jefuitorii ca niște corbi. Mai erau un câine care amușina leșuri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai bine Teologie picturală pe o topografie geologică riguroasă. Cam așa ceva. Dumnezeule, Faulques, ce tare greșim! În fața unui asemenea tablou, fotografia nu-i bună de nimic. Numai pictura, poate. Orice tablou bun a aspirat dintotdeauna să fie peisajul altui peisaj, nepictat; dar, când adevărul social coincidea cu cel al artistului, nu exista duplicitate. Era magnific când se separau, iar pictorul trebuia să opteze Între supunere și Înșelăciune, recurgând la talent pentru a face ca una să pară cealaltă. De aceea Tebaida
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
două comprimate din cutie și le Înghițise cu un pahar de apă. Nu-i mai rămânea decât să aștepte. Așa că s-a lăsat pe vine, cu spatele lipit de perete (câinele care ciugulea dintr-un cadavru, desenat În cărbune și nepictat Încă, era chiar În spatele capului său), a strâns din dinți și a așteptat, răbdător, pe când Înțepăturile atingeau apogeul, apoi se răreau, slăbeau, dispăreau. Și Între timp, cu privirea pironită pe partea de frescă din fața lui (Hector luându-și rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război a dat pe gât cafeaua, realizând că mintea lui, ochii ce priveau fresca, mâinile pătate cu vopsele și pensula udă vădeau posibilități neprevăzute. Nuanțe ascunse, care poate că fuseseră Întotdeauna acolo. Paradoxal, noile linii ce Înaintau În zona nepictată - ori aceasta de capul ei - păreau să materializeze și să confirme cele pictate În restul frescei, la fel cum pumnul de nisip ce se scurgea printre degete până dispărea reprezenta, poate, un concept plastic precis al vorbei „nisip”. Durerea s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
jăraticul roșiatic al unei țigări. Când s-a stins ultimul puls al durerii, Faulques a intrat iar În turn, simțind delicata luciditate chimică a calmantului care i se dizolvase În stomac. Dispus să-și reia lucrul, a privit iar partea nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă și Îndrăzneață. Un spațiu alb, unde golul, absența erau chiar confirmarea prezenței. Mânat de acea intuiție, a lăsat pensula
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se poartă cu mănuși față de noi“, zicea într-o zi pișicherul Stubb. Din toate aceste pricini, indiferent din ce unghi ați privi chestiunea, trebuie să conchideți că marele Leviatan este singura făptură din univers, care a fost și va rămîne nepictată. E drept că unele portrete pot fi mai fidele realității decît altele, dar nici unul nu ajunge la o reprezentare cît de cît exactă. De aceea, nu există pe pămînt nici un mijloc de a stabili precis cum arată în realitate balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În fine, cu instinct detectiv, nu-mi pot reprima curiozitatea de-a vedea ce ascunde dosul tabloului. Întîi, chestiune tehnică. În obiceiul lui Pallady, pictura stă pe o pînză cașerată pe carton. De altfel, poteca din peisaj a rămas așa, nepictată, cu albul grundului, în care se vede textura pînzei. Și surpriza: o etichetă cu anul 1979, indicînd că lucrarea a figurat într-o expoziție la Paris. Fac o schiță sumară după capodoperă și ies. După-amiază neratată. Pe taluzul de lîngă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]